RCP · CLINDAMYCIN-MIP 600 mg

Doze

Adulţii şi adolescenţii cu vârsta peste 14 ani

În funcţie de localizarea şi gravitatea infecţiei, se va administra o doză cuprinsă între 0,6 şi 1,8 g clindamicină pe zi. În infecţii grave doza poate ajunge până la 2,4 g pe zi. Doza zilnică se distribuie în 2, 3 sau 4 prize.

Copii şi adolescenţi între 6 şi 14 ani

La copii se va administra, în funcţie de gravitatea infecţiei, 8-25 mg/kg clindamicină, administrată fracţionat în 3-4 prize.

Copii cu vârsta sub 6 ani

Clindamycin-MIP 600 mg, comprimate filmate nu este recomandat la copiii cu vârsta sub 6 ani datorită formei farmaceutice.

Prevenirea endocarditei

Adulţii şi adolescenţii cu vârsta peste 14 ani 600 mg clindamicină cu o oră înaintea intervenţiei.

La pacienţii cu risc crescut de endocardită se administrează suplimentar 300 mg clindamicină la 6 ore după intervenţie.

Copii cu vârsta peste 6 ani şi adolescenţi cu vârsta sub 14 ani

Clindamicină 15 mg/kg (maxim 600 mg) cu o oră înaintea intervenţiei. În caz de risc crescut de endocardită se administrează suplimentar 7,5 mg/kg clindamicină (maxim 300 mg) la 6 ore după intervenţie.

Utilizarea clindamicinei în prevenirea endocarditei se recomandă în cazul următoarelor intervenţii chirurgicale:

− intervenţii la nivel oro-faringean la pacienţii cu hipersensibilitate/alergie la penicilină;

− intervenţii la nivelul unor focare cutanate infectate (abcese, flegmoane) şi cateterism cardiac cu durată lungă.

Administrarea în afecţiuni specifice

Tratamentul în toxoplasmoză (Toxoplasma gondii) la pacienţii cu SIDA

Iniţial se administrează 600-1200 mg clindamicină intravenos sau oral, de 4 ori pe zi, timp de 3 săptămâni.

Doza de întreţinere este de 300-600 mg clindamicină administrată oral, de 4 ori pe zi, timp de minim 3 săptămâni.

Doza de pirimetamină administrată oral, concomitent, este de 50-75 mg pe zi. În cazul administrării unor doze mari de pirimetamină trebuie administrat zilnic şi acid folinic.

Tratamentul pneumoniei cu Pneumocystis carinii la pacienţii cu SIDA

Doza recomandată este de 600-900 mg clindamicină administrată intravenos la intervale de 6 ore sau 900 mg administrate intravenos la intervale de 8 ore sau 300-450 mg clindamicină administrată oral la intervale de 6 ore, timp de 21 zile. În acelaşi interval de timp (21 zile) doza zilnică unică de primachină administrată oral este de 15-30 mg.

Tratamentul în amigdalita/faringita acută streptococică

Doza uzuală este de 300 mg clindamicină administrată oral, de 2 ori pe zi, timp de 10 zile.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţa hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a clindamicinei se prelungeşte. De obicei, reducerea dozei nu este necesară dacă aceasta se administrează o dată la 8 ore. La pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale clindamicinei. În funcţie de rezultatele obţinute poate deveni necesară reducerea dozei sau mărirea intervalului dintre doze.

Insuficienţa renală

În cazul insuficienţei renale se prelungeşte timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare; o reducere a dozei în caz de insuficienţă uşoară sau moderată a funcţiei renale nu este necesară. La pacienţii cu insuficienţă renală gravă sau anurie trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice. În funcţie de rezultatele obţinute poate deveni necesară reducerea dozei sau mărirea intervalului dintre doze de 8 sau chiar 12 ore.

Hemodializă

Clindamicina nu este hemodializabilă. Prin urmare, nu sunt necesare doze suplimentare, nici înainte nici după dializă.

Modul şi durata administrării

Comprimatele filmate de Clindamycin-MIP trebuie înghiţite întregi cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă).

Durata administrării depinde de gravitatea infecţiei. În caz de infecţii cu streptococ beta-hemolitic, tratamentul trebuie să dureze cel puţin 10 zile.

Clindamycin-MIP nu trebuie asociat cu alte antibiotice macrolide (de exemplu eritromicina), deoarece s-a observat in vitro un efect antagonist cu privire la acţiunea antibacteriană. Există rezistenţă încrucişată a germenilor la clindamicină şi lincomicină. Pe baza proprietăţilor sale de blocare neuromusculară, Clindamycin-MIP poate intensifica acţiunea miorelaxantelor utilizate în anestezie. Astfel pot apărea în timpul operaţiilor incidente neaşteptate cu potenţial letal. Siguranţa acţiunii anticoncepţionale a contraceptivelor orale este pusă sub semnul întrebării în cazul utilizării concomitente a Clindamycin-MIP. Prin urmare, trebuie luate măsuri contraceptive suplimentare în timpul tratamentului cu clindamicină. Absorbţia clindamicinei poate fi redusă de administrarea concomitentă de săruri de aluminiu. S-a observat o reducere a concentraţiei plasmatice de ciclosporină şi posibil reducerea activităţii imunosupresoare la administrare concomitentă a clindamicinei. Antagonişti ai vitaminei K: La pacienţii trataţi cu clindamicină în combinaţie cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarina, acenocumarol şi fluindionă), a fost raportată creşterea testelor de coagulare (PT/INR) şi/sau de sângerare. Prin urmare, testele de coagulare trebuie monitorizate frecvent la pacienţii trataţi cu antagonişti ai vitaminei K.

Clindamicina se va utiliza în perioada de sarcină numai în condiţii de strictă necesitate, după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial la făt. Clindamicina se excretă în laptele matern. Nu pot fi excluse sensibilizarea, diareea şi colonizarea mucoaselor cu fungi la sugarul alăptat. Prin urmare, nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului cu clindamicină.