RCP · CLINDAMYCIN - MIP 150 mg/ml

Recomandări generale de dozaj

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 14 ani În infecţiile moderate, se administrează zilnic 8-12 ml Clindamycină-MIP 150 mg/ml (echivalentul a 1,2-1,8 g clindamicină) în 2-4 prize.

În infecţiile severe, se administrează zilnic 16-18 ml Clindamycină-MIP 150 mg/ml (echivalent a 2,4- 2,7 g clindamicină) în 2-4 prize.

Doza zilnică maximă pentru adulţi şi adolescenţii cu vârsta peste 14 ani este de 32 ml Clindamycină- MIP 150 mg/ml (echivalentul a 4,8 g clindamicină) în 2-4 prize.

Copii cu vârsta între 4 săptămâni şi 12 ani, adolescenţi cu vârsta între 12 şi 14 ani În funcţie de tipul şi gravitatea infecţiei, se administrează 20-40 mg clindamicină/kg şi zi în 3-4 prize.

Recomandări de dozaj în afecţiuni specifice

Tratamentul în toxoplasmoză (Toxoplasma gondii) la pacienţii cu SIDA Iniţial se administrează 600-1200 mg clindamicină intravenos sau oral, de 4 ori pe zi, timp de 3 săptămâni. Doza de întreţinere este de 300-600 mg clindamicină administrată oral, de 4 ori pe zi, timp de minim 3 săptămâni. Doza de pirimetamină administrată oral, concomitent, este de 50-75 mg pe zi. În cazul administrării unor doze mari de pirimetamină trebuie administrat zilnic şi acid folinic.

Tratamentul pneumoniei cu Pneumocystis carinii la pacienţii cu SIDA Doza recomandată este de 600-900 mg clindamicină administrată intravenos la intervale de 6 ore sau 900 mg administrate intravenos la intervale de 8 ore, timp de 10 zile sau 300-450 mg clindamicină administrată oral la intervale de 6 ore, timp de 21 zile. Pe parcursul întregii terapii împotriva Pneumocystis carinii clindamicina poate fi asociată cu 15-30 mg primaquină zilnic.

Profilaxia endocarditei

Adulţi: 600 mg clindamicină cu o oră înaintea intervenţiei. La pacienţi cu risc crescut de endocardită suplimentar 300 mg clindamicină oral la 6 ore după intervenţie. Copii: Clindamicină 15 mg/kg oral (maxim 600 mg) cu o oră înaintea intervenţiei, în cazul unui risc crescut de endocardită urmat de 7,5 mg/kg (maxim 300 mg) la 6 ore după intervenţie. Utilizarea clindamicinei în profilaxia endocarditei se recomandă în cazul următoarelor intervenţii chirurgicale: – intervenţii la nivel oro-faringean la pacienţii cu hipersensibilitate/alergie la penicilină: – intervenţii la nivelul unor focare cutanate infectate (abcese, flegmoane) şi cateterism cardiac cu durată lungă

Tratamentul infecţiilor cu Plasmodium falciparum Doza recomandată este de 20 mg/kg/zi clindamicină administrată oral sau parenteral timp de minimum 5-7 zile, în asociere cu chinina.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţa hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a clindamicinei se prelungeşte. De obicei, reducerea dozei nu este necesară dacă aceasta se administrează o dată la 8 ore. La pacienţii cu insuficienţă hepatică gravă trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale clindamicinei. În funcţie de rezultatele obţinute poate deveni necesară reducerea dozei sau mărirea intervalului dintre doze.

Insuficienţa renală În cazul insuficienţei renale se prelungeşte timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare; o reducere a dozei în caz de insuficienţă uşoară sau moderată a funcţiei renale nu este necesară. La pacienţii cu insuficienţă renală gravă sau anurie trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice. În funcţie de rezultatele obţinute poate deveni necesară reducerea dozei sau mărirea intervalului dintre doze de 8 sau chiar 12 ore.

Hemodializă Clindamicina nu este hemodializabilă. Prin urmare, nu sunt necesare doze suplimentare, nici înainte nici după dializă.

Modul şi durata administrării

Clindamycină-MIP 150 mg/ml se injectează intramuscular sau se perfuzează intravenos. Nu este permisă niciodată injectarea intravenoasă nediluată cu Clindamycină-MIP 150 mg/ml. În cazul administrării intramusculare nu trebuie depăşită doza unică de 600 mg (trebuie scoase din flacon până la 4 ml). Posibilele reacţii adverse la nivelul locului de injectare pot fi evitate prin administrarea intramusculară profundă şi utilizarea unui cateter corespunzător.

Înaintea perfuziei intravenoase, soluţia trebuie diluată în aşa fel încât concentraţia să nu depăşească 12 mg/ml clindamicină soluţie (adică pentru flacon de 4 ml minimum 50 ml, iar pentru cea de 6 ml minimum 75 ml).

Soluţii pentru diluare: apă pentru preparate injectabile, soluţie de glucoză 5%, soluţie de clorură de sodiu, soluţie Ringer lactat (vezi şi pct. 6.2). În cazul unei manipulări corecte, preparatele sunt valabile 24 de ore la temperaturi sub 25 ºC. Viteza perfuziei nu trebuie să depăşească 30 mg clindamicină pe minut. Ca perfuzie unică nu trebuie să se administreze mai mult de 1200 mg pe oră. 3 Durata administrării depinde de gravitatea infecţiei. În infecţiile cu streptococ beta-hemolitic, tratamentul trebuie să dureze cel puţin 10 zile.

In vitro a fost demonstrat antagonism între clindamicină şi eritromicină. Curarizante: deoarece clindamicina potenţează efectul curarizantelor, antibioticul administrat în perfuzie trebuie administrat fie înainte fie după administrarea curarelor. Se recomandă monitorizarea gradului curarizării la finalul anesteziei. Ciclosporina: scăderea concentraţiei plasmatice a imunosupresorului ca risc de scădere a activităţii imunosupresoare. Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a ciclosporinei şi, eventual, creşterea dozei. În timpul tratamentului cu antibiotice (în special fluorochinolone, macrolide, cicline, cotrimoxazol şi anumite cefalosporine) la pacienţi care prezintă factori de risc (infecţii sau inflamaţii severe, vârstă înaintată şi starea generală) poate să apară un dezechilibru al INR-ului.

Clindamicina se va utiliza în perioada de sarcină numai în condiţii de strictă necesitate, după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial la făt. Clindamicina se excretă în laptele matern. Nu pot fi excluse sensibilizarea, diareea şi colonizarea mucoaselor cu fungi la sugarul alăptat. Prin urmare, nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului cu clindamicină.