RCP · CITARABINA KABI 100 mg/ml

Prin perfuzie sau injecţie intravenoasă sau injecţie subcutanată.

Pot fi oferite doar recomandări generale întrucât leucemia acută este tratată aproape exclusiv prin asocieri de medicamente citostatice.

Exprimarea dozelor recomandate în funcţie de masa corporală poate fi transformată în exprimarea în funcţie de suprafaţa corporală prin intermediul nomogramelor.

1) Inducerea remisiei: Adulți

a) Tratament continuu:

i) Injecţie rapidă - 2 mg/kg şi zi este o doză iniţială raţională. Se administrează timp de 10 zile. Se efectuează zilnic hemoleucograma. Dacă nu se observă niciun efect antileucemic şi nu există toxicitate aparentă, se creşte doza la 4 mg/kg şi zi şi se menţine până când răspunsul terapeutic sau toxicitatea devin evidente. Aproape toţi pacienţii pot prezenta toxicitate la aceste doze.

ii) Doza de 0,5-1,0 mg/kg şi zi poate fi administrată printr-o perfuzie cu durata de până la 24 de ore. Rezultatele obţinute ca urmare a perfuziilor cu durata de o oră au fost satisfăcătoare la majoritatea pacienţilor. După 10 zile, această doză zilnică iniţială poate fi crescută la 2 mg/kg şi zi, cu posibilitatea de apariţie a toxicităţii. Se va continua până la apariţia toxicităţii sau până la apariţia remisiei.

b) Tratament intermitent:

Doza de 3-5 mg/kg şi zi se administrează intravenos zilnic, timp de cinci zile consecutive. După o perioadă de pauză de două până la nouă zile, se administrează un nou ciclu. Se continuă până apare răspuns sau toxicitate.

Primele dovezi de ameliorare a funcţiei măduvei au fost raportate după 7-64 zile (în medie 28 de zile) de la începutul tratamentului.

În general, în cazul în care un pacient nu prezintă nici toxicitate, nici remisie după un studiu echitabil, administrarea prudentă de doze mai mari este justificată. Ca regulă, s-a observat faptul că pacienţii tolerează doze mai mari atunci când se administrează prin injecţie intravenoasă rapidă, comparativ cu administrarea prin perfuzie lentă. Această diferenţă este determinată de metabolizarea rapidă a citarabinei şi, ca urmare, a duratei scurte de acţiune a dozei mari.

2) Tratamentul de întreţinere:

Remisiile care au fost induse de citarabină sau de alte medicamente pot fi menţinute prin injectarea intravenoasă sau subcutanată a dozei de 1 mg/kg săptămânal sau de două ori pe săptămână.

Copii şi adolescenţi:

Se pare că față de adulți, copiii tolerează mai bine dozele mari de citarabină, iar atunci când se administrează doze din cadrul unui interval, la copii trebuie să se administreze dozele cele mai mari.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică şi insuficienţă renală:

Pacienţi cu insuficienţă hepatică sau insuficienţă renală: dozele trebuie reduse (vezi pct. 4.4).

Citarabina poate fi eliminată prin dializă. Prin urmare, citarabina nu trebuie administrată imediat înainte sau după şedinţa de dializă.

Pacienţi vârstnici:

Nu există informații care să sugereze că este necesară modifcarea dozelor în cazul vârstnicilor. Cu toate acestea, pacientul vârstnic nu tolerează toxicitatea indusă de medicament la fel de bine ca pacientul tânăr și, prin urmare, o atenție deosebită trebuie acordată leucopeniei, trombocitopeniei și anemiei induse de medicament și trebuie inițiat tratament de susținere adecvat, atunci când este indicat.

5-fluorocitozină: 5-fluorocitozina nu trebuie administrată concomitent cu citarabina, întrucât s-a demonstrat faptul că eficacitatea terapeutică a 5-fluorocitozinei a fost anulată în cadrul unei astfel de scheme de tratament. Digoxină: scăderi reversibile ale concentraţiei plasmatice la starea de echilibru a digoxinei şi ale eliminării renale a glicozidului au fost observate la pacienţi care au primit beta-acetildigoxină şi chimioterapie cu ciclofosfamidă, vincristină şi prednison, cu sau fără utilizarea concomitentă a citarabinei sau procarbazinei. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru ale digitoxinei nu par a fi influenţate. De aceea, se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei la pacienţii trataţi cu asocieri de chimioterapice, cum sunt cele menţionate. Utilizarea digitoxinei la aceşti pacienţi poate fi considerată o alternativă. Gentamicină: un studiu de interacţiune in vitro între gentamicină şi citarabină a arătat antagonismul citarabinei faţă de sensibilitatea tulpinilor de K. pneumoniae. La pacienţii trataţi cu citarabină cărora li se administrează concomitent gentamicină pentru infecţii cu K. pneumoniae, lipsa unui răspuns terapeutic prompt poate indica necesitatea reevaluării terapiei antibacteriene. Metotrexat: administrarea de citarabină pe cale intravenoasă, concomitent cu metotrexat pe cale intratecală poate crește riscul de apariție a reacțiilor adverse neurologice grave cum ar fi cefalee, paralizie, comă și episoade asemănătoare accidentului vascular cerebral (vezi pct. 4.4).

Sarcina: Citarabina are efecte teratogene la anumite specii de animale. Administrarea citarabinei la gravide sau la femei care plănuiesc să devină gravide se va face numai după evaluarea beneficiilor şi riscurilor potenţiale. Din cauza potențialului pentru anomalii asociat tratamentului citotoxic, în special în timpul primului trimestru, pacientele care sunt sau care ar putea să devină însărcinate în timpul tratamentului cu citarabină trebuie să fie informate despre riscurile potențiale asupra fătului și despre oportunitatea continuării sarcinii. Există un risc definit, dar considerabil redus, dacă tratamentul este inițiat în timpul celui de-al doilea sau al treilea trimestru. Deși copii normali au fost născuți de către paciente care au fost tratate în toate cele trei trimestre de sarcină, se recomandă urmărirea acestor copii. Bărbaţii şi femeile trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace pe durata tratamentului şi timp de până la 6 luni după tratament. Alăptarea: Citarabina nu trebuie administrată mamelor care alăptează. Nu se cunoaște dacă acest medicament se excretă în laptele uman. Din cauză că numeroase medicamente trec în laptele matern și din cauza potențialului pentru reacții adverse grave la sugari provocate de citarabină, o decizie trebuie să fie luată cu privire la continuare alăptării sau întreruperea tratamentului cu citarabină, ținând cont de importanța medicamentului pentru mamă. Fertilitatea: Nu au fost raportate studii formale privind fertilitatea, cu toate acestea, la șoareci, au fost observate anomalii ale capului spermatozoizilor ca urmare a tratamentului cu citarabină.