RCP · CITARABINA ACCORD 20 mg/ml

Citarabină Accord este destinat administrării intravenoase, intramusculare, subcutanate sau intratecale.

Injecția subcutanată este în general bine tolerată și poate fi recomandată atunci când este administrată în terapia de întreținere.

Citarabină Accord poate fi diluat cu soluție sterilă de apă pentru preparate injectabile, soluție perfuzabilă de glucoză sau soluție perfuzabilă de clorură de sodiu.

Tratamentul cu citarabină trebuie iniţiat de către un medic cu experienţă vastă în tratamentul cu citostatice sau în consultare cu acesta. Se pot oferi numai recomandări generale, deoarece leucemia acută este tratată, aproape exclusiv, cu asocieri de medicamente citostatice.

Recomandările cu privire la doze pot fi efectuate în funcţie de greutatea corporală (mg/kg) sau în

1 funcţie de suprafaţa corporală (SC, mg/m2). Exprimarea dozelor recomandate în funcţie de masa corporală poate fi transformată în exprimarea în funcţie de suprafaţa corporală prin intermediul nomogramelor.

Inducerea remisiunii Tratament continuu: doza uzuală pentru leucemie este de 2 mg/kg/zi în injecție rapidă intravenoasă, zilnic, timp de 10 zile. Dacă după 10 zile nu se observă niciun efect anti-leucemic şi nu există toxicitate aparentă, se poate creşte doza la 4 mg/kg/zi şi se menţine până când răspunsul terapeutic sau toxicitatea devin evidente. Aproape toţi pacienţii pot prezenta toxicitate la aceste doze.

Alternativ, se poate adminstra o doză de 0,5-1,0 mg/kg/zi printr-o perfuzie zilnică cu durata de 1 până la 24 de ore, timp de 10 zile, apoi doza poate fi crescută la 2 mg/kg/zi, până când apare toxicitatea. Se va continua până la apariţia toxicităţii sau până la apariţia remisiunii. Rezultatele obţinute ca urmare a perfuziilor cu durata de o oră au fost satisfăcătoare la majoritatea pacienţilor.

Tratament intermitent: Citarabina poate fi administrată în doze intermitente intravenoase de 3-5 mg/kg zilnic, timp de cinci zile consecutiv. După o perioadă de pauză de 2 până la 9 zile, se poate repeta ciclul și se poate continua până apare răspuns sau toxicitate.

Primele dovezi de ameliorare a funcţiei măduvei au fost raportate după 7-64 zile (în medie 28 de zile) de la începutul tratamentului.

În general, în cazul în care un pacient nu prezintă nici toxicitate, nici remisie după o perioadă de probă, administrarea prudentă de doze mai mari este justificată. Ca regulă, s-a observat faptul că pacienţii tolerează doze mai mari atunci când se administrează prin injecţie intravenoasă rapidă, comparativ cu administrarea prin perfuzie lentă. Această diferenţă este determinată de metabolizarea rapidă a citarabinei şi, ca urmare, a duratei scurte de acţiune a dozei mari.

Doza de citarabină 100-200 mg/m2/24 de ore, a fost utilizată sub formă de perfuzie continuă timp de 5- 7 zile în monoterapie sau în asociere cu alte citostatice, incluzând, de exemplu, o antraciclină. Pot fi administrate cicluri adiţionale la intervale de 2-4 săptămâni, până când se atinge remisia sau se produce toxicitate inacceptabilă.

Tratamentul de întreţinere: Remisiile pot fi menţinute prin injectarea intravenoasă sau subcutanată a dozei de 1 mg/kg săptămânal sau de două ori pe săptămână.

De asemenea, citarabina a fost administrată în doze de 100-200 mg/m2 sub formă de perfuzie continuă timp de 5 zile, lunar, în monoterapie sau în asociere cu alte citostatice.

Administrarea intratecală Au fost administrate doze cuprinse între 5 și 30 mg /m2 SC. Pentru tratamentul leucemiei meningeale, se administrează de obicei o doză de 30 mg/m² SC o dată la 4 zile, până când rezultatele lichidului cefalorahidian sunt normale, urmată de o doză suplimentară. Injectarea trebuie să fie lentă. Vezi pct. 4.8.

Doze mari: Sub supraveghere medicală strictă, citarabina se administrează în monoterapie sau în asociere cu alte citostatice, în doză de 2-3 g/m2, în perfuzie intravenoasă cu durata de 1-3 ore, la interval de 12 ore, timp de 2-6 zile (în total 12 doze pe ciclu). Nu trebuie să se depăşească o doză totală de 36 g/m2 per tratament. Frecvenţa ciclurilor de tratament depinde de răspunsul la tratament şi de toxicitatea hematologică şi non-hematologică. A se consulta, de asemenea, măsurile de precauţie (vezi pct. 4.4) pentru cerinţele de întrerupere a tratamentului.

Copii şi adolescenţi: Copiii par să tolereze doze mai mari decât adulții și, acolo unde sunt citate dozele, copiii trebuie să primească doza mai mare, iar adulții pe cea mai mică.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică şi insuficienţă renală Pacienţi cu insuficienţă hepatică sau insuficienţă renală: dozele trebuie reduse.

Citarabina poate fi eliminată prin dializă. Prin urmare, citarabina nu trebuie administrată imediat înainte sau după şedinţa de dializă.

Vârstnici: Tratamentul cu doze mari la pacienţii cu vârsta > 60 de ani trebuie administrat numai după evaluarea atentă a raportului risc-beneficiu. Nu există informații care să sugereze că o modificare a dozei este justificată la vârstnici. Cu toate acestea, pacientul în vârstă nu tolerează toxicitatea medicamentului, nici pacientul mai tânăr, trebuind acordată astfel atenție deosebită leucopeniei induse de medicament, trombocitopeniei și anemiei, cu inițierea corespunzătoare a terapiei de susținere atunci când este indicată.

Mod de administrare: Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Digoxină După administrarea de beta-acetildigoxină şi chimioterapie cu ciclofosfamidă, vincristină şi prednison, cu sau fără utilizarea concomitentă de citarabină sau procarbazină apare o scădere reversibilă a concentraţiei plasmatice la starea de echilibru a digoxinei şi a eliminării renale a glicozidului. Date limitate sugerează că gradul de absorbție a digoxinei la nivel GI nu este în mod substanțial afectat de administrarea concomitentă a schemelor de chimioterapie combinată cunoscute a scădea absorbția digoxinei. De aceea, se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice de digoxină la pacienţii trataţi cu asocieri de chimioterapice cum sunt cele menţionate. Utilizarea de digitoxină la aceşti pacienţi poate fi considerată o alternativă. Gentamicină Un studiu de interacţiune in vitro între gentamicină şi citarabină a arătat antagonismul citarabinei faţă de sensibilitatea tulpinilor de K. pneumoniae. La pacienţii trataţi cu citarabină cărora li se administrează concomitent gentamicină pentru infecţii cu K. pneumoniae, lipsa unui răspuns terapeutic prompt poate indica necesitatea reevaluării terapiei antibacteriene. 5-Fluorocitozina 5-Fluorocitozina nu trebuie administrată concomitent cu citarabina, întrucât s-a demonstrat faptul că 5- fluorocitozina nu are eficacitate terapeutică în cadrul unei astfel de scheme de tratament. Utilizarea citarabinei în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente imunosupresoare Din cauza acţiunii imunosupresoare a citarabinei, infecţiile virale, bacteriene, fungice, parazitare sau saprofite, cu diverse localizări în organism, pot fi asociate cu utilizarea citarabinei în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente imunosupresive, ca urmare a utilizării unor doze imunosupresive, care afectează imunitatea celulară sau umorală. Aceste infecţii pot fi uşoare dar, uneori, pot fi severe şi chiar letale. Antibiotice citotoxice: Poate apărea o toxicitate crescută în urma utilizării concomitente de citarabină și idarubicină. Metotrexat: Există dovezi de interacțiune farmacodinamică între metotrexat și citarabină care conduc la encefalopatie.

Femeile cu potențial fertil/contracepție la bărbați și femei Femeile trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului şi până la cel puțin 6 luni după tratament. Având în vedere faptul că citarabina are un potenţial mutagen, care ar putea induce anomalii cromozomiale la nivelul spermatozoizilor, barbaţii care urmează tratament cu citarabină şi partenerele lor trebuie sfătuiţi să folosească o metodă contraceptivă eficace în timpul și până la cel puțin 3 luni după tratament. Sarcina Citarabina are efecte teratogene la anumite specii de animale. Administrarea citarabinei la gravide sau la femei care plănuiesc să devină gravide se va face numai după evaluarea beneficiilor şi riscurilor potenţiale. Din cauza potențialului de apariție de anomalii datorate terapiei citotoxice, în special în timpul primului trimestru, o pacientă care este sau care poate rămâne gravidă în timpul tratamentului cu citarabină trebuie să fie informată despre riscul potențial pentru făt și despre oportunitatea continuării sarcinii. Există un risc clar, dar semnificativ redus dacă terapia este inițiată în timpul celui de-al doilea sau al treilea trimestru. Deși sugari normali au fost născuți de paciente tratate în toate cele trei trimestre de sarcină, se recomandă monitorizarea acestor sugari. Alăptarea Nu se știe dacă acest medicament este excretat în laptele uman. Deoarece multe medicamente sunt excretate în laptele uman și datorită potențialului de reacții adverse grave la copiii care sunt alăptați în timpul tratamentului cu citarabină, trebuie luată o decizie cu privire la întreruperea alăptării sau întreruperea tratamentului, luând în considerare importanța medicamentului pentru mamă. De regulă, acest medicament nu trebuie administrat mamelor care alăptează. Fertilitatea Nu au fost efectuate studii de fertilitate pentru a evalua toxicitatea asupra funcţiei de reproducere a citarabinei. Suprimarea funcţiei gonadelor, având ca rezultate amenoree sau azoospermie, poate să apară la pacienţii care urmează tratament cu citarabină, mai ales în asociere cu agenţi alchilanţi. În general, aceste efecte par a fi legate de doză şi de durata tratamentului şi pot fi ireversibile (vezi pct. 4.8).