RCP · CISPLATINA ACCORD 1 mg/ml

Doze Adulţi şi copii

Doza de cisplatină depinde de afecţiunea primară, de reacţia anticipată şi de utilizarea cisplatinei ca monoterapie sau ca parte a chimioterapiei asociate. Instrucţiunile privind administrarea dozelor sunt aplicabile atât pentru adulţi, cât şi pentru copii. Pentru monoterapie sunt recomandate următoarele două scheme de tratament: - 50 până la 120 mg/m2 în priză unică, la intervale de 3 până la 4 săptămâni; 1 - 15 - 20 mg/m2 pe zi timp de cinci zile, la intervale de 3 până la 4 săptămâni.

Dacă cisplatina este utilizată în terapie asociată, doza de cisplatină trebuie redusă. O doză obişnuită este de 20 mg/m2 sau mai mult la intervale de 3 până la 4 săptămâni. Pentru tratamentul cancerului de col uterin se utilizează în asociere cu radioterapia. O doză obişnuită este de 40 mg/m2 săptămânal timp de 6 săptămâni.

Pentru atenţionări sau precauţii ce trebuie avute în vedere înainte de începerea următorului ciclu de tratament, vezi pct. 4.4.

La pacienţii cu insuficienţă renală sau supresia măduvei osoase, doza trebuie redusă în mod corespunzător.

Soluţia de cisplatină perfuzabilă preparată în conformitate cu instrucţiunile (vezi pct. 6.6.) trebuie administrată în perfuzie intravenoasă în decurs de 6 până la 8 ore.

O hidratare adecvată trebuie menţinută cu 2 până la 12 ore anterior administrării şi încă cel puţin 6 ore după administrarea de cisplatină. Hidratarea este necesară pentru a crea diureza necesară în timpul şi după tratamentul cu cisplatină. Aceasta se realizează prin perfuzie intravenoasă cu una din următoarele soluţii: soluţie de clorură de sodiu 0,9%.

Mod de administrare Cisplatină 1 mg/ml concentrat steril trebuie diluat înainte de administrare. Pentru instrucţiuni de diluare a produsului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Soluţia diluată trebuie administrată numai intravenos prin perfuzie (vezi mai jos). Pentru administrare, trebuie evitat orice dispozitiv care conţine aluminiu şi care poate intra în contact cu cisplatina (seturi pentru perfuzie intravenoasă, ace, catetere, seringi). Hidratarea anterior tratamentului cu cisplatină: Perfuzie intravenoasă cu 100–200 ml/oră timp de 6 până la 12 ore, într-o cantitate totală de cel puţin 1 litru

Hidratarea după terminarea administrării de cisplatină: Perfuzie intravenoasă a încă 2 litri cu o viteză de 100-200 ml/oră timp de 6 până la 12 ore.

Dacă secreţia urinară este mai mică de 100-200 ml/oră în urma hidratării, atunci este necesară diureza forţată. Aceasta se poate realiza prin administrarea intravenoasă de 37,5 g manitol sub formă de soluţie 10% (manitol 375 ml soluţie 10%) sau prin administrarea unui diuretic dacă funcţia renală este normală. Administrarea de manitol sau diuretic este necesară şi când doza administrată de cisplatină este mai mare de 60 mg/m2.

Este necesar ca pacientul să consume cantităţi mari de lichide timp de 24 de ore după perfuzia cu cisplatină, pentru a asigura o secreţie urinară adecvată.

Substanţe nefrotoxice: Administrarea concomitentă de medicamente nefrotoxice (de exemplu cefalosporine, aminoglicozide, amfotericină B sau substanţe de contrast) sau ototoxice (de exemplu aminoglicozide) va potenţa efectul toxic al cisplatinei asupra rinichilor. În timpul sau după tratamentul cu cisplatină este necesară prudenţă în cazul substanţelor eliminate predominant renal, de exemplu medicamentele citostatice cum sunt bleomicina şi metotrexatul, din cauza potenţialului de eliminare renală redusă. Este posibil ca ifosfamida să aibă o toxicitate renală mai mare în cazul administrării concomitente cu cisplatină sau în cazul pacienţilor cărora li s-a administrat anterior cisplatină. În câteva cazuri a fost observată reducerea concentraţiilor plasmatice ale litiului în urma tratamentului cu cisplatină asociată cu bleomicină şi etopozidă. Prin urmare, se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale litiului. Substanţe ototoxice: Administrarea concomitentă de produse medicinale ototoxice (de exemplu, aminoglicozide, diuretice ciclice) potenţează efectul toxic al cisplatinei asupra funcţiei auditive. Cu excepţia pacienţilor cărora li se administrează doze de cisplatină mai mari de 60 mg/m2 , a căror secreţie urinară este mai mică de 1000 ml în

24 ore, nu trebuie indusă diureza forţată cu diuretice de ansă, din cauza posibilităţii de afectare a tractului

urinar şi a ototoxicităţii. Ifosfamida poate agrava hipoacuzia provocată de cisplatină. Vaccinuri cu virusuri vii atenuate: Vaccinul pentru febra galbenă este strict contraindicat, din cauza riscului de apariţie a afecţiunilor sistemice letale (vezi pct. 4.3). Dat fiind riscul de afecţiuni generalizate, se recomandă utilizarea unui vaccin cu virus inactiv, dacă există. Anticoagulante orale: Dacă se administrează concomitent anticoagulante orale, se recomandă creşterea frecvenţei de monitorizare a INR (indice de protrombină). Antihistaminice, fenotiazine şi altele: Administrarea concomitentă de antihistaminice, buclizină, ciclizină, loxapină, meclozină, fenotiazine, tioxantene sau trimetobenzamide poate masca simptomele de ototoxicitate (cum este ameţeala sau tinitusul). Substanţe anticonvulsivante: Concentraţia serică a medicamentelor anticonvulsivante poate rămâne la valori sub cele terapeutice pe durata tratamentului cu cisplatină. Combinaţia piridoxină - altretamină: Într-un studiu randomizat pentru tratamentul cancerului ovarian în stadiu avansat, timpul de răspuns a fost influențat nefavorabil când s-a administrat piridoxină în combinaţie cu altretamină (hexametilmelamină) şi cisplatină. Paclitaxel: Tratamentul cu cisplatină administrat anterior unei perfuzii cu paclitaxel poate reduce clearance-ul paclitaxelului cu 33%, şi, prin urmare, poate intensifica neurotoxicitatea. Medicamente antiepileptice: În cazul pacienților cărora li se administrează cisplatină și fenitoină, concentrația serică de fenitoină poate fi redusă. Acest lucru este cauzat probabil de absorbţia redusă și/sau rata crescută a metabolismului. La acești pacienți, trebuie monitorizate nivelurile plasmatice de fenitoină și trebuie ajustată doza în consecință.

Sarcina În cazul administrării la femeile gravide, cisplatina poate fi toxică pentru fetus. Cisplatina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care medicul consideră că riscul pentru pacientă este justificat clinic. În timpul tratamentului şi cel puţin încă 6 luni după tratamentul cu cisplatină trebuie utilizate măsuri contraceptive eficace; acest lucru este valabil pentru pacienții de ambele sexe. Alăptarea Cisplatina este excretată în laptele matern. Pacientele tratate cu cisplatină trebuie să nu alăpteze. Fertilitatea Se recomandă consultul genetic dacă pacientul doreşte să aibă copii după încheierea tratamentului. Deoarece este posibil ca tratamentul cu cisplatină să provoace infertilitate ireversibilă, se recomandă ca bărbaţii care doresc ca în viitor să aibă copii să fie informaţi cu privire la posibilitatea de crioconservare a spermei înainte de tratament. Contracepţia la bărbaţi şi femei Bărbaţii şi femeile trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul tratamentului şi cel puţin încă 6 luni după tratamentul cu cisplatină.