RCP · CELEBREX 100 mg

Doze

Deoarece riscurile cardiovasculare ale celecoxibului pot creşte odată cu doza şi durata expunerii, trebuie să se utilizeze doză minimă eficace şi cea mai scurtă durată posibilă de tratament. Ameliorarea simptomatică şi răspunsul terapeutic trebuie reevaluate periodic, mai ales în cazul pacienţilor cu boală artrozică (a se vedea secţiunile 4.3, 4.4, 4.8 şi 5.1).

Boala artrozică: Doza uzuală recomandată este de 200 mg celecoxib pe zi, administrată oral, în doză unică sau fracţionată în 2 prize. La unii pacienţi, cu insuficientă ameliorare a simptomatologiei, creşterea dozei la 200 mg celecoxib de două ori pe zi poate duce la creşterea eficacităţii terapeutice. Dacă după 2 săptămâni de tratament beneficiile terapeutice nu sunt evidente, trebuie avute în vedere alte opţiuni terapeutice.

Poliartrita reumatoidă: Doza iniţială recomandată este de 200 mg celecoxib pe zi, administrată oral, în 2 prize. Dacă este necesar, doza poate fi ulterior crescută la 200 mg celecoxib de două ori pe zi. Dacă după 2 săptămâni de tratament beneficiile terapeutice nu sunt evidente, trebuie avute în vedere alte opţiuni terapeutice.

Spondilita anchilozantă: Doza zilnică recomandată este de 200 mg administrată o dată pe zi sau în 2 prize. La unii pacienţi, cu insuficientă ameliorare a simptomatologiei, creşterea dozei la 400 mg o dată pe zi sau în două prize poate duce la creşterea eficacitătii terapeutice. Dacă după 2 săptămâni de tratament beneficiile terapeutice nu sunt evidente, trebuie avute în vedere alte opţiuni terapeutice.

Doza maximă recomandată este de 400 mg celecoxib pe zi, pentru toate indicaţiile.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici: Similar cu adulţii mai tineri, doza iniţială este de 200 mg celecoxib pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi ulterior crescută la 200 mg celecoxib de două ori pe zi. Precauţii speciale sunt recomandate în cazul pacienţilor vârstnici cu greutatea corporală sub 50 kg (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Copii şi adolescenţi: Celecoxib nu este indicat pentru utilizare la copii.

Metabolizatori lenţi ai CYP2C9: La pacienţii despre care se cunoaște sau se suspectează că sunt metabolizatori lenţi ai CYP2C9, pe baza genotipului sau a antecedentelor/experienţei anterioare cu alte substraturi ale CYP2C9, celecoxib trebuie administrat cu prudenţă, deoarece riscul apariţiei reacţiilor adverse dependente de doză este crescut. Trebuie luată în considerare reducerea dozei până la jumătate din cea mai mică doză recomandată (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică: La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată confirmată şi cu valori ale concentraţiei albuminei plasmatice de 25-35 g/l, tratamentul trebuie iniţiat cu jumătate din doza recomandată. Experienţa clinică este limitată la pacienţi cu ciroză hepatică (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă renală: Nu există suficientă experienţă clinică în ceea ce priveşte pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată, de aceea tratamentul la aceşti pacienţi se va face cu prudenţă (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Mod de administrare

Administrare orală

Celecoxibul poate fi administrat cu sau fără alimente. Pentru pacienţii care prezintă dificultăţi la înghiţirea capsulelor, conţinutul unei capsule de celecoxib poate fi adăugat în sos de mere, orez fiert, iaurt sau piure de banane. În acest scop, întregul conţinut al capsulei trebuie să fie golit cu grijă pe o linguriţă rasă de sos de mere, orez fiert, iaurt sau piure de banane reci sau la temperatura camerei şi trebuie să fie înghiţit imediat, cu 240 ml de apă. Conţinutul capsulei presărat peste sos de mere, orez fiert sau iaurt este stabil timp de până la 6 ore, la frigider (2-8°C). Conţinutul capsulei presărat peste piure de banane nu trebuie păstrat la frigider şi trebuie înghiţit imediat.

Interacţiuni farmacodinamice Anticoagulante Efectul anticoagulant trebuie monitorizat la pacienţii trataţi concomitent cu warfarină sau alte anticoagulante cumarinice, în mod deosebit în primele zile de la debutul tratamentului sau de la modificarea dozei de celecoxib, deoarece la aceşti pacienţi există un risc crescut pentru complicaţiile hemoragice. De aceea, la pacienţii trataţi cu anticoagulante orale, timpul INR de protrombină, trebuie atent monitorizat, mai ales în primele zile de la debutul tratamentului cu celecoxib sau de la modificarea dozei de celecoxib (vezi pct. 4.4). Au fost raportate hemoragii asociate creşterii timpului de protrombină, uneori letale, mai ales la vârstnicii trataţi concomitent cu celecoxib şi warfarină. Antihipertensive AINS pot reduce efectul medicamentelor antihipertensive, precum inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, diuretice şi beta blocante. Similar AINS, riscul insuficienţei renale acute, de obicei reversibilă, poate creşte la unii pacienţi cu funcţia renală afectată (de exemplu: pacienţi deshidrataţi, pacienţi trataţi cu diuretice sau vârstnici) dacă inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, antagoniştii receptorilor pentru angiotensină II și/sau diureticele sunt utilizate concomitent cu AINS, inclusiv cu celecoxib (vezi pct. 4.4). De aceea, aceste asocieri trebuie utilizate cu prudenţă, în special la pacienţii vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi în mod adecvat, iar funcţia renală trebuie monitorizată după iniţierea terapiei concomitente şi periodic în timpul acesteia. Într-un studiu clinic de 28 zile la pacienţi cu hipertensiune arterială de gradul I şi II controlată cu lisinopril, administrarea de celecoxib 200 mg de două ori pe zi nu a determinat creşteri clinic semnificative, comparativ cu placebo, ale presiunii sanguine sistolice şi diastolice medii zilnice, măsurate prin monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale timp de 24 ore. Dintre pacienţii trataţi cu celecoxib 200 mg de două ori pe zi, 48% au fost consideraţi ca non-responsivi la lisinopril la vizita medicală finală (definiţi fie prin tensiune arterială diastolică la manşetă >90 mmHg fie prin creşterea tensiunii arteriale diastolice la manşetă > 10%, comparativ cu valoarea iniţială), în comparaţie cu 27% dintre pacienţii trataţi cu placebo; această diferenţă a fost semnificativă statistic. Ciclosporină și tacrolimus Administrarea concomitentă de AINS şi ciclosporină sau tacrolimus poate creşte efectul nefrotoxic al ciclosporinei sau tacrolimusului. Funcţia renală trebuie monitorizată atunci când celecoxibul este administrat în asociere cu aceste medicamente. Acid acetilsalicilic Celecoxibul poate fi folosit în asociere cu doze mici de acid acetilsalicilic, dar nu este un substituent al acidului acetilsalicilic în profilaxia afecţiunilor cardiovasculare. În studiile comunicate, similar altor AINS, a fost prezentat riscul crescut de ulceraţii sau alte complicaţii gastro-intestinale în cazul administrării concomitente de acid acetilsalicilic în doze mici, comparativ cu situaţiile în care a fost administrat numai celecoxib (vezi pct. 5.1). Interacţiuni farmacocinetice Efectele celecoxibului asupra altor medicamente Inhibarea CYP2D6 Celecoxibul este un inhibitor al izoenzimei CYP2D6. Concentraţiile plasmatice ale medicamentelor care constituie un substrat pentru această enzimă pot creşte în cazul tratamentului concomitent cu celecoxib. Medicamentele care sunt metabolizate de CYP2D6 sunt: antidepresivele (triciclice şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei), neurolepticele, antiaritmicele etc. Pot fi necesare reducerea dozele substraturilor enzimei CYP2D6 atunci când se iniţiază tratament cu celecoxib sau creşterea dozelor la terminarea tratamentului cu celecoxib. Administrarea concomitentă de celecoxib 200 mg de două ori pe zi a determinat creşteri de 2,6 ori şi 1,5 ori ale concentraţiilor plasmatice de dextrometorfan şi respectiv metoprolol (substraturi pentru CYP2D6). Aceste creşteri sunt cauzate de inhibarea metabolizării substraturilor pentru CYP2D6 de către celecoxib. Inhibarea CYP2C19 Studiile in vitro au demonstrat un oarecare potenţial de inhibare a metabolizării prin CYP2C19. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestui efect in vitro. Exemple de medicamente metabolizate de CYP2C19 sunt diazepamul, citalopramul şi imipramina. Metotrexat La pacienţii cu poliartrită reumatoidă, celecoxibul nu a afectat semnificativ statistic farmacocinetica (clearance-ul plasmatic sau renal) metotrexatului (la dozele utilizate în reumatologie). Totuşi, la iniţierea sau întreruperea tratamentului cu celecoxib pacienţii trebuie supravegheaţi cu atenţie pentru a decela eventualele fenomene toxice induse de metotrexat. Litiu La subiecţii sănătoşi, administrarea concomitentă de celecoxib 200 mg de două ori pe zi şi litiu 450 mg de două ori pe zi a dus la o creştere medie a concentraţiei plasmatice maxime (Cmax) cu 16% şi a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) cu 18%, în cazul litiului. De aceea, pacienţii trataţi cu litiu trebuie supravegheaţi cu atenţie la iniţierea sau întreruperea tratamentului cu celecoxib. Contraceptivele orale Într-un studiu de interacţiune, celecoxibul nu a influenţat în mod semnificativ clinic farmacocinetica contraceptivelor orale (1 mg noretisteron/35 micrograme etinilestradiol). Glibenclamidă/ tolbutamidă Celecoxibul nu afectează relevant clinic farmacocinetica tolbutamidei (substrat pentru CYP2C9) sau glibenclamidei. Efectele altor medicamente asupra celecoxibului Metabolizatori lenţi ai CYP2C9 La subiecţii care sunt metabolizatori lenţi ai CYP2C9 şi care au demonstrat expunere sistemică crescută la celecoxib, tratamentul concomitent cu inhibitori de CYP2C9, cum este fluconazolul, poate determina creşteri suplimentare ale expunerii la celecoxib. Astfel de asocieri trebuie evitate la subiecţii cunoscuţi a fi metabolizatori lenţi ai CYP2C9 (vezi pct. 4.2 şi 5.2). Inhibitori şi inductori ai CYP2C9 Deoarece celecoxibul este metabolizat îndeosebi de CYP2C9, acesta trebuie administrat la jumătate din doza recomandată în cazul pacienţilor trataţi cu fluconazol. Administrarea concomitentă a unei doze unice de celecoxib 200 mg cu o doză de fluconazol 200 mg o dată pe zi (inhibitor puternic al CYP2C9), a dus la creşterea medie a Cmax cu 60% şi a ASC cu 130% în cazul celecoxibului. Administrarea concomitentă de inductori ai CYP2C9, cum ar fi rifampicina, carbamazepina şi barbituricele, poate reduce concentraţiile plasmatice ale celecoxibului. Ketoconazol și antiacide Nu a fost observată modificarea farmacocineticii celecoxibului de către ketoconazol sau antiacide. Copii şi adolescenţi Studiile de interacţiune au fost efectuate numai la adulţi.

Sarcina Studiile la animale (şobolan şi iepure) au demonstrat fenomene de toxicitate asupra funcţiei de reproducere, inclusiv malformaţii (vezipct. 4.3 şi 5.3). Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan după utilizarea inhibitorilor sintezei de prostaglandine în perioada de început a sarcinii. Riscul potenţial pentru om în timpul sarcinii nu este cunoscut, dar nu poate fi exclus. Ca şi alte medicamente inhibitorii ale sintezei de prostaglandine, celecoxibul poate induce hipotonie uterină sau închiderea prematură a canalului arterial în cursul ultimului trimestru de sarcină. Tratamentul cu celecoxib este contraindicat în timpul sarcinii şi la femei aflate în perioada fertilă (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Dacă femeia devine gravidă în timpul tratamentului cu celecoxib, acesta trebuie întrerupt. Dacă sunt utilizate pe parcursul celui de-al doilea sau al treilea trimestru de sarcină, AINS pot provoca fătului insuficienţă renală, ceea ce poate duce la reducerea volumului de lichid amniotic sau oligohidramnios în cazuri grave. Aceste reacţii pot să apară la scurt timp după iniţierea tratamentului şi sunt de obicei reversibile. Volumul de lichid amniotic trebuie monitorizat îndeaproape în cazul femeilor gravide care iau celecoxib. Alăptarea Celecoxibul este excretat în laptele femelelor de şobolan în concentraţii similare cu cele plasmatice. Administrarea celecoxib la un număr limitat de femei care alăptează a demonstrat un foarte mic pasaj de celecoxib în laptele matern. Femeile tratate cu celecoxib nu trebuie să alăpteze. Fertilitatea Pe baza mecanismului de acţiune, utilizarea AINS, inclusiv a celecoxibului, poate întârzia sau împiedica ruperea foliculilor ovarieni, care a fost asociată cu infertilitate reversibilă la unele femei.