RCP · CEFORAN 500 mg

Adulţi, adolescenţi cu greutatea> 40 kg: doza recomandată este cuprinsă între 500 mg-1 g cefadroxil, de 2 ori pe zi, în funcţie de severitatea infecţiei.

Alternativ, în infecţii cutanate şi ale ţesutului subcutanat şi infecţii necomplicate ale tractului urinar: 1 g cefadroxil o dată pe zi.

Copii cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani şi greutatea corporală< 40 kg: doza recomandată este de 500 mg de 2 ori pe zi.

Copii cu vârsta sub 6 ani: pentru această grupă de vârstă se recomandă administrarea altor formulări adecvate.

Vârstnici: nu sunt necesare recomandări specifice de dozaj sau precauţii speciale de utilizare la vârstnici, cu excepţia pacienţilor cu insuficienţă renală, care necesită monitorizare.

Insuficienţă renală: doza se reduce în funcţie de clearance-ul creatininei, pentru a preveni acumularea medicamentului; se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice.

Insuficienţă hepatică

Nu sunt necesare ajustări ale dozei.

Pacienţi hemodializaţi: prin hemodializă se elimină 63% dintr-un gram de cefadroxil după 6-8 ore de hemodializă. Timpul de înjumătăţire prin eliminare al cefadroxilului este de aproximativ 3 ore în timpul dializei.

Pacienţi hemodializaţi trebuie să primească o doză suplimentară de 500 mg-1000 mg la sfârşitul hemodializei.

Durata tratamentului este cuprinsă în medie între 7 şi 10 zile în funcţie de indicaţiile terapeutice; în infecţiile determinate de Streptococus pyogenes durata tratamentului poate fi până la 10 zile.

Mod de administrare

Biodisponibilitatea cefadroxilului nu este afectată de consumul de alimente; ca urmare, cefadroxilul poate fi administrat cu sau fără alimente. În cazul apariţiei tulburărilor gastro-intestinale, se poate administra cu alimente.

Capsulele se administrează întregi cu o cantitate suficientă de lichid.

Cefadroxilul nu se asociază cu antibiotice bacteriostatice (de exemplu tetracicline, eritromicină, sulfonamide, cloramfenicol, datorită unui posibil efect antagonic). Probenecidul interferă cu procesul de secreţie tubulară a cefadroxilului, favorizând reţinerea sa în organism. Asocierea cefadroxilului cu antibiotice aminoglicozidice impune monitorizarea funcţiei renale, în special la pacienţii cu insuficienţă renală; acest lucru este valabil şi pentru polimixină B, colistin sau diuretice de tip furosemidă şi acid etacrinic (vezi pct. 4.4). Ocazional, survine o creştere tranzitorie a valorilor serice ale transaminazelor şi a fosfatazei alcaline, dar nu au fost semnalate cazuri de afectare semnificativă a ficatului. Cefadroxilul reduce eficacitatea contraceptivelor orale. Cefadroxilul se leagă de colestiramină ceea ce poate determina scăderea biodisponibilităţii sale. Medicamentele din clasa cefalosporinelor au tendinţa să fie absorbite la suprafaţa membranei eritrocitelor şi să reacţioneze cu anticorpii îndreptaţi împotriva medicamentului, determinând pozitivarea testului Coombs şi, ocazional, apariţia unei anemii hemolitice uşoare. Având în vedere aceasta, poate exista reactivitate încrucişată cu penicilinele. Metodele neenzimatice pentru determinarea glucozuriei care utilizează metodele bazate pe reducerea cuprului (Benedict, Fehling) pot determina rezultate fals-pozitive. De aceea, se recomandă ca testele pentru stabilirea glucozuriei să fie efectuate pe baza reacţiilor de oxidare enzimatică.

Sarcina Studiile preclinice nu au pus în evidenţă efectele teratogene ale cefadroxilului. În absenţa datelor privind efectele teratogene la animale, este puţin probabil să apară un efect malformativ, la om. Cefadroxilul poate fi administrat în timpul sarcinii cu prudenţă şi numai la recomandarea şi sub stricta supraveghere a medicului. Alăptarea Cefadroxilul se excretă în cantităţi mici în lapte. Alăptarea este posibilă în cursul tratamentului cu cefadroxil, dar în cazul apariţiei diareei, candidozei sau a erupţiilor cutanate la sugar se recomandă întreruperea alăptării (sau a tratamentului).