RCP · CASPOFUNGINA VIATRIS 70 mg

Tratamentul cu caspofungină trebuie iniţiat de către un medic cu experienţă în tratamentul infecţiilor fungice invazive.

Doze

Adulţi

În ziua 1 de tratament, trebuie administrată o singură doză de încărcare de 70 mg, urmată apoi de o doză zilnică de 50 mg. La pacienţii cu greutate corporală de peste 80 kg, după doza iniţială de încărcare de 70 mg, se recomandă administrarea zilnică de caspofungină 70 mg (vezi pct. 5.2). Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de sex sau rasă (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi (de la 12 luni până la 17 ani)

La copii şi adolescenţi (cu vârstă de 12 luni şi până la 17 ani), dozarea trebuie efectuată în funcţie de suprafaţa corporală a pacientului (vezi Instrucţiuni pentru utilizare la copii şi adolescenţi, formula mg/m2Mosteller). Pentru toate indicaţiile terapeutice, o doză unică de încărcare de 70 (fără a depăşi o doză efectivă de 70 mg) trebuie administrată în ziua 1 de tratament, urmată apoi de o doză zilnică de 50 mg/m2 mg/m2(fără a depăşi o doză zilnică efectivă de 70 mg). Dacă doza zilnică de 50 este bine tolerată, mg/m2dar nu produce un răspuns clinic adecvat, doza zilnică poate fi crescută la 70 (fără a depăşi o doză zilnică efectivă de 70 mg).

Siguranţa şi eficacitatea administrării caspofunginei nu au fost suficient cercetate în studii clinice efectuate la nou-născuţi şi sugari cu vârstă sub 12 luni. Se recomandă prudenţă la tratarea acestei grupe de vârstă. Date limitate sugerează că poate fi luată în considerare administrarea caspofunginei în doze zilnice de 25 mg/m2 la nou-născuţi şi sugari (cu vârstă mai mică de 3 luni) şi de 50 mg/m2 la copii mici (cu vârstă de 3 până la 11 luni) (vezi pct. 5.2).

Durata tratamentului

Durata tratamentului empiric se stabileşte în funcţie de răspunsul clinic al pacientului. Tratamentul trebuie ≥500/mm3).continuat pe o perioadă de până la 72 ore după remiterea neutropeniei (neutrofile Pacienţii depistaţi cu infecţie fungică vor fi trataţi timp de minimum 14 zile, iar tratamentul trebuie continuat cel puţin 7 zile după remisia neutropeniei şi a simptomelor clinice .

Durata tratamentului pentru candidoza invazivă se stabileşte în funcţie de răspunsul clinic şi microbiologic al pacientului. După ce semnele şi simptomele candidozei invazive s-au ameliorat şi culturile au devenit negative, se poate lua în considerare trecerea la tratamentul antifungic oral. În general, tratamentul antifungic trebuie continuat cel puţin 14 zile după ultima cultură pozitivă.

Durata tratamentului pentru aspergiloza invazivă se stabileşte de la caz la caz, în funcţie de gravitatea bolii de bază, de recuperarea după imunosupresie şi de răspunsul clinic la tratament. În general, tratamentul trebuie continuat cel puţin 7 zile după dispariţia simptomelor.

Informaţiile în ceea ce priveşte siguranţa, în cazul tratamentului mai lung de 4 săptămâni, sunt limitate. Cu toate acestea, datele disponibile sugerează că, pe parcursul unor tratamente mai lungi (până la 162 zile la adulţi şi până la 87 zile la copii şi adolescenţi) , caspofungina este în continuare bine tolerată.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

La pacienţii vârstnici (cu vârstă de 65 ani sau peste) aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) este crescută cu aproximativ 30 %. Cu toate acestea, nu este necesară ajustarea sistematică a dozei. Experienţa terapeutică la pacienţii cu vârstă de 65 ani sau peste este limitată (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei în caz de insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii adulţi cu insuficienţa hepatică uşoară (scor Child-Pugh 5-6). La pacienţii adulţi cu insuficienţă hepatică moderată (scor Child-Pugh 7-9), pe baza datelor farmacocinetice, se recomandă o doză zilnică de 35 mg caspofungină. În ziua 1 trebuie administrată o doză iniţială de încărcare de 70 mg. Nu există experienţă clinică la pacienţi adulţi cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh >9) şi la pacienţii copii şi adolescenţi cu oricare grad de insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4).

Administrarea în asociere cu inductori ai enzimelor metabolice

Datele limitate sugerează că o creştere a dozei zilnice de caspofungină, de până la 70 mg, după doza iniţială de încărcare de 70 mg, trebuie luată în considerare la pacienţi adulţi, atunci când caspofungina se administrează în asociere cu anumiţi inductori ai enzimelor metabolice (vezi pct. 4.5). Atunci când caspofungina este administrată la copii şi adolescenţi (cu vârsta de 12 luni până la 17 ani) în asociere cu aceşti inductori ai enzimelor metabolice (vezi pct. 4.5), trebuie luată în considerare o doză zilnică de 70 mg/m2 caspofungină (fără a depăşi o doză zilnică efectivă de 70 mg).

Mod de administrare

După reconstituire şi diluare, soluţia trebuie administrată în perfuzie intravenoasă cu ritm lent pe durată de aproximativ 1 oră. Soluția reconstituită este limpede și ar trebui să fie inspectată vizual în privința particulelor sau a decolorării.

Vezi pct. 6.6 pentru indicaţii privind reconstituirea.

Sunt disponibile flacoane de 70 mg şi de 50 mg.

Caspofungina trebuie administrată în perfuzie ca doză unică zilnică.

Studiile in vitro arată că, caspofungina nu este inhibitor al niciunei enzime a sistemului citocromului P450 (CYP). În studiile clinice, caspofungina nu a indus metabolizarea altor substanţe prin intermediul CYP3A4. Caspofungina nu este substrat pentru glicoproteina P şi este un substrat slab pentru enzimele citocromului P450. Însă în studii farmacologice şi clinice, s-a demonstrat interacţiunea caspofunginei cu alte medicamente (vezi mai jos). În două studii clinice efectuate la adulţi sănătoşi, ciclosporina A (o doză de 4 mg/kg sau două doze de 3 mg/kg administrate la 12 ore) a crescut ASC a caspofunginei cu aproximativ 35 %. Aceste creşteri ale ASC sunt probabil determinate de captarea hepatică scăzută a caspofunginei. Caspofungina nu a crescut concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei. Atunci când caspofungina şi ciclosporina s-au administrat concomitent, au apărut creşteri tranzitorii ale enzimelor hepatice ALAT şi ASAT, mai mici sau egale cu de 3 ori limita superioară a valorilor normale (LSN), care s-au remis la întreruperea administrării medicamentelor. Într-un studiu retrospectiv, la 40 pacienţi trataţi cu caspofungină şi ciclosporină, după punerea pe piaţă a medicamentului, pentru o perioadă de 1 până la 290 zile (mediana 17,5 zile), nu s-au semnalat reacţii adverse hepatice grave (vezi pct. 4.4). Când cele două medicamente sunt administrate concomitent, trebuie avută în vedere monitorizarea atentă a enzimelor hepatice. La adulţii, voluntari sănătoşi, caspofungina a redus cu 26 % concentraţia plasmatică de tacrolimus de dinaintea următoarei doze. La pacienţii cărora li se administrează ambele tratamente este obligatorie monitorizarea standard a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus şi ajustarea adecvată a dozelor de tacrolimus. Studiile clinice cu voluntari adulţi sănătoşi demonstrează că farmacocinetica caspofunginei nu este afectată în proporţie relevantă clinic de către itraconazol, amfotericină B, micofenolat, nelfinavir sau tacrolimus. Caspofungina nu a influenţat farmacocinetica amfotericinei B, a itraconazolului, a rifampicinei sau a micofenolatului de mofetil. Deşi datele de siguranţă sunt limitate, se pare că nu sunt necesare precauţii speciale atunci când amfotericina B, itraconazolul, nelfinavirul sau micofenolatul de mofetil sunt administrate în asociere cu caspofungina. Rifampicina determină creşterea cu 60 % a ASC şi creşterea cu 170 % a concentraţiei plasmatice de caspofungină de dinaintea dozei următoare, în prima zi de administrare în asociere, atunci când începerea tratamentului s-a făcut simultan cu ambele medicamente la voluntari adulţi sănătoşi. Concentraţia plasmatică a caspofunginei de dinaintea dozei următoare scade treptat după administrări repetate. După o administrare de două săptămâni, rifampicina a avut efect limitat asupra ASC, dar nivelurile concentraţiei plasmatice de dinaintea dozei următoare au fost cu 30 % mai mici comparativ cu subiecţii adulţi cărora li s-a administrat doar caspofungină. Mecanismul de interacţiune s-ar putea datora unei inhibări iniţiale a proteinelor de transport, urmată de inducţia lor. Un efect similar este de aşteptat şi pentru alte medicamente cu efect inductor enzimatic. Datele limitate din studiile populaţionale de farmacocinetică indică posibilitatea ca la administrarea caspofunginei în asociere cu inductorii efavirenz, nevirapină, rifampicină, dexametazonă, fenitoină sau carbamazepină să apară micşorarea ASC a caspofunginei. Când se administrează caspofungină în asociere cu inductori enzimatici la pacienţii adulţi, după doza de încărcare de 70 mg, trebuie luată în considerare creşterea dozei zilnice la 70 mg (vezi pct. 4.2). În toate studiile de interacţiune medicamentoasă la adulţi, descrise mai sus, au fost administrate doze zilnice de 50 sau 70 mg caspofungină. Interacţiunea dozelor mai mari de caspofungină cu alte medicamente nu a fost studiată oficial. La copii şi adolescenţi, rezultatele analizei de regresie a datelor farmacocinetice sugerează că administrarea dexametazonei în asociere cu caspofungină poate avea ca rezultat reduceri semnificative clinic ale concentraţiilor plasmatice de caspofungină, de dinaintea dozei următoare. Aceste rezultate pot indica faptul că, la asocierea cu inductori, la copii şi adolescenţi vor apărea reduceri similare celor observate la adulţi. În cazul în care caspofungina este administrată la copii şi adolescenţi (cu vârsta de 12 luni până la 17 ani) în asociere cu inductori ai clearance-ului medicamentului, precum rifampicină, efavirenz, nevirapină, fenitoină, dexametazonă sau carbamazepină, trebuie luată în considerare o doză zilnică de caspofungină de 70 mg/m2 (fără a se depăşi o doză zilnică efectivă de 70 mg).

Sarcina Datele cu privire la utilizarea caspofunginei la gravide lipsesc sau sunt limitate. Caspofungina nu trebuie folosită în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. Studiile la animale au evidenţiat toxicitate asupra dezvoltării (vezi pct. 5.3). În studiile la animale s-a demonstrat traversarea barierei feto-placentare de către caspofungină. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă caspofungina se elimină în laptele uman. Datele farmacodinamice/toxicologice disponibile la animale au evidenţiat eliminarea caspofunginei în lapte. Femeile tratate cu caspofungină nu trebuie să alăpteze. Fertilitatea În cazul caspofunginei, nu au existat efecte asupra fertilităţii, în studiile efectuate la şobolanii masculi şi femele (vezi pct. 5.3). Nu există date clinice despre caspofungină pentru a evalua impactul asupra fertilităţii.