RCP · CASPOFUNGINA TERAPIA 70 mg

Tratamentul cu caspofungină trebuie iniţiat de către un medic cu experienţă în tratamentul infecţiilor fungice invazive.

Doze

Adulţi În ziua 1 de tratament, trebuie administrată o doză de încărcare unică de 70 mg, urmată apoi de o doză zilnică de 50 mg. La pacienţii cu greutate corporală de peste 80 kg, după doza iniţială de încărcare de 70 mg se recomandă administrarea zilnică de caspofungină 70 mg (vezi pct. 5.2). Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de sex sau rasă (vezi pct. 5.2).

1 Copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 12 luni și 17 ani) La copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 12 luni și 17 ani), doza trebuie stabilită în funcție de suprafaţa corporală a pacientului (vezi Instrucţiuni pentru utilizare la copii şi adolescenţi, formula Mosteller1). Pentru toate indicaţiile terapeutice, o doză de încărcare unică de 70 mg/m 2 (a nu se depăşi o doză efectivă de 70 mg) trebuie administrată în ziua 1 de tratament, urmată apoi de o doză zilnică de 50 mg/m2 (a nu se depăşi o doză zilnică efectivă de 70 mg). Dacă doza zilnică de 50 mg/m 2 este bine tolerată, dar nu produce un răspuns clinic adecvat, doza zilnică poate fi crescută la 70 mg/m 2 (a nu se depăşi o doză zilnică efectivă de 70 mg).

Siguranţa şi eficacitatea administrării caspofunginei nu au fost suficient cercetate în studii clinice efectuate la nou-născuţi şi sugari cu vârsta sub 12 luni. Se recomandă prudenţă la tratarea acestei grupe de vârstă. Date limitate sugerează că poate fi luată în considerare administrarea caspofunginei în doze zilnice de 25 mg/m2 la nou-născuţi şi sugari (cu vârsta mai mică de 3 luni) şi de 50 mg/m2 la copii mici (cu vârsta de 3 până la 11 luni) (vezi pct. 5.2).

Durata tratamentului Durata tratamentului empiric se stabileşte în funcţie de răspunsul clinic al pacientului. Tratamentul va continua pe o perioadă de până la 72 ore după remiterea neutropeniei (neutrofile ≥ 500/mm3). Pacienţii depistaţi cu infecţie fungică vor fi trataţi timp de minimum 14 zile, iar tratamentul va continua cel puţin 7 zile după ce atât neutropenia cât şi simptomele clinice s-au remis.

Durata tratamentului pentru candidoza invazivă se stabileşte în funcţie de răspunsul clinic şi microbiologic al pacientului. După ce semnele şi simptomele candidozei invazive s-au ameliorat şi culturile au devenit negative, se poate lua în considerare trecerea la tratamentul antifungic oral. În general, tratamentul antifungic trebuie continuat cel puţin 14 zile după ultima cultură pozitivă.

Durata tratamentului pentru aspergiloza invazivă se stabileşte de la caz la caz, în funcţie de gravitatea bolii de bază, de recuperarea după imunosupresie şi de răspunsul clinic la tratament. În general, tratamentul trebuie continuat cel puţin 7 zile după dispariţia simptomelor.

Informaţiile în ceea ce priveşte siguranţa în cazul tratamentului prelungit mai mult de 4 săptămâni, sunt limitate. Cu toate acestea, datele disponibile sugerează că pe parcursul unor tratamente mai lungi (până la 162 zile la adulţi şi până la 87 zile la copii şi adolescenţi) caspofungina este în continuare bine tolerată.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici La pacienţii vârstnici (cu vârsta de 65 ani sau peste) aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) este crescută cu aproximativ 30%. Cu toate acestea, nu este necesară ajustarea sistematică a dozei. Experienţa terapeutică la pacienţii cu vârsta de 65 ani sau peste este limitată (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozei în caz de insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii adulţi cu insuficienţa hepatică uşoară (scor Child-Pugh 5 până la 6). La pacienţii adulţi cu insuficienţă hepatică moderată (scor Child-Pugh 7 până la 9), pe baza datelor farmacocinetice, se recomandă o doză zilnică de 35 mg caspofungină. În ziua 1 trebuie administrată o doză iniţială de încărcare de 70 mg. Nu există experienţă clinică la pacienţi adulţi cu insuficienţa hepatică severă (scor Child-Pugh mai mare de 9) şi la pacienții copii şi adolescenţi cu orice grad de insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4).

Administrarea în asociere cu inductori ai enzimelor metabolice Date limitate sugerează că o creştere a dozei zilnice de caspofungină la 70 mg, după doza iniţială de încărcare de 70 mg, trebuie luată în considerare atunci când caspofungina se administrează în asociere cu anumiţi inductori ai enzimelor metabolice la pacienţi adulţi (vezi pct. 4.5). Atunci când caspofungina este administrată la copii şi adolescenţi (cu vârsta de 12 luni până la 17 ani) în asociere cu aceşti inductori 2 ai enzimelor metabolice (vezi pct. 4.5), trebuie luată în considerare o doză zilnică de 70 mg/m2 caspofungină (a nu se depăşi o doză zilnică efectivă de 70 mg).

Mod de administrare După reconstituire şi diluare, soluţia trebuie administrată în perfuzie intravenoasă cu ritm lent pe durata a aproximativ 1 oră. Vezi pct. 6.6 pentru indicaţii privind reconstituirea.

Sunt disponibile flacoane de 70 mg şi de 50 mg. Caspofungina trebuie administrată sub forma unei singure perfuzii zilnice.

Studiile in vitro arată că substanţa caspofungină nu este inhibitor al niciunei enzime a sistemului citocrom P450 (CYP). În studiile clinice, caspofungina nu a indus metabolizarea altor substanţe prin intermediul CYP3A4. Caspofungina nu este substrat pentru glicoproteina P şi este un substrat slab pentru enzimele citocromului P450. În studii clinice şi de farmacologie, s-a demonstrat, însă, interacţiunea caspofunginei cu alte medicamente (vezi mai jos). În două studii clinice efectuate la voluntari adulţi sănătoşi, ciclosporina A (o doză de 4 mg/kg sau două doze de 3 mg/kg administrate la 12 ore) a crescut ASC a caspofunginei cu aproximativ 35%. Aceste creşteri ale ASC sunt probabil determinate de captarea hepatică scăzută a caspofunginei. Caspofungina nu a crescut concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei. Atunci când caspofungina şi ciclosporina s-au administrat concomitent, au apărut creşteri tranzitorii ale enzimelor hepatice ALAT şi ASAT mai mici sau egale cu de 3 ori limita superioară a valorilor normale (LSN), care s-au remis la întreruperea administrării medicamentelor. Într-un studiu retrospectiv la 40 pacienţi trataţi cu caspofungină şi ciclosporină în timpul utilizării pe piaţă a produsului pentru o perioadă de 1 până la 290 zile (mediana 17,5 zile), nu s-au semnalat reacţii adverse hepatice grave (vezi pct. 4.4). Când cele două medicamente sunt administrate concomitent, trebuie avută în vedere monitorizarea atentă a enzimelor hepatice. La voluntari adulţi sănătoşi, caspofungina a redus cu 26% concentraţia plasmatică de tacrolimus de dinaintea următoarei doze. La pacienţii cărora li se administrează ambele tratamente este obligatorie monitorizarea standard a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus şi ajustarea adecvată a dozelor de tacrolimus. Studiile clinice cu voluntari adulţi sănătoşi demonstrează că farmacocinetica substanţei caspofungină nu este afectată în proporţie relevantă de către itraconazol, amfotericină B, micofenolat, nelfinavir sau tacrolimus. Caspofungina nu a influenţat farmacocinetica amfotericinei B, a itraconazolului, a rifampicinei sau a micofenolatului de mofetil. Cu toate că datele de siguranţă sunt limitate, se pare că nu sunt necesare precauţii speciale atunci când amfotericina B, itraconazolul, nelfinavirul sau micofenolatul de mofetil se administrează în asociere cu caspofungina. Rifampicina determină creşterea cu 60% a ASC şi cu 170% a concentraţiei plasmatice de caspofungină de dinaintea dozei următoare, în prima zi de administrare în asociere, atunci când începerea tratamentului s-a făcut simultan cu ambele medicamente la voluntari adulţi sănătoşi. Concentraţia plasmatică a caspofunginei de dinaintea dozei următoare scade treptat după administrări repetate. După o administrare de două săptămâni, rifampicina a avut efect limitat asupra ASC, dar nivelurile concentraţiei plasmatice de dinaintea dozei următoare au fost cu 30% mai mici comparativ cu subiecţii adulţi cărora li s-a administrat doar caspofungină. Mecanismul de interacţiune s-ar putea datora unei inhibări iniţiale a proteinelor de transport, urmată de inducţia lor. Un efect similar este de aşteptat şi pentru alte medicamente cu efect inductor enzimatic. Date limitate din studii populaţionale de farmacocinetică indică posibilitatea ca la administrarea asociată de caspofungină cu inductorii efavirenz, nevirapină, rifampicină, dexametazonă, fenitoină sau carbamazepină să apară micşorarea ASC a caspofunginei. Când se administrează caspofungină în asociere cu inductori enzimatici, la pacienţii adulţi trebuie luată în considerare creşterea dozei zilnice la 70 mg, după doza de încărcare de

70 mg (vezi pct. 4.2).

În toate studiile de interacţiune medicamentoasă la adulți, descrise mai sus, au fost administrate doze zilnice de 50 sau 70 mg caspofungină. Interacţiunea dozelor mai mari de caspofungină cu alte medicamente nu a fost studiată oficial. La copii şi adolescenţi, rezultatele analizei de regresie a datelor farmacocinetice sugerează că administrarea dexametazonei în asociere cu caspofungină poate avea ca rezultat reduceri semnificative clinic ale concentraţiilor plasmatice ale caspofunginei, de dinaintea dozei următoare. Aceste rezultate pot indica faptul că, la asocierea cu inductori, la copii şi adolescenţi vor apărea reduceri similare celor observate la adulţi. În cazul în care caspofungina este administrată la copii şi adolescenţi (cu vârsta de

12 luni până la 17 ani) în asociere cu inductori ai clearance-ului medicamentului, cum sunt rifampicină,

efavirenz, nevirapină, fenitoină, dexametazonă sau carbamazepină, trebuie luată în considerare o doză zilnică de caspofungină de 70 mg/m2 (a nu se depăşi o doză zilnică efectivă de 70 mg).

Sarcina Datele cu privire la utilizarea caspofunginei la gravide lipsesc sau sunt limitate. Caspofungina trebuie folosită în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar. Studiile la animale au evidenţiat toxicitate asupra dezvoltării (vezi pct. 5.3). În studiile la animale s-a demonstrat traversarea barierei feto- placentare de către caspofungină. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă substanţa caspofungină se elimină în laptele uman. Datele farmacodinamice/toxicologice disponibile la animale au evidenţiat eliminarea caspofunginei în lapte. Femeile tratate cu caspofungină nu trebuie să alăpteze. Fertilitatea Nu au existat efecte asupra fertilităţii în studiile efectuate la şobolani masculi şi femele pentru caspofungină (vezi pct. 5.3). Nu există date clinice despre caspofungină pentru a evalua impactul asupra fertilităţii.