RCP · CASPOFUNGINA DEMO 50 mg

Tratamentul cu caspofungină trebuie iniţiat de către un medic cu experienţă în tratamentul infecţiilor fungice invazive.

Doze

Adulţi O singură doză de încărcare de 70 mg trebuie administrată în ziua 1, urmată de 50 mg zilnic, ulterior. La pacienții care cântăresc mai mult de 80 kg, după doza inițială de încărcare de 70 mg, se recomandă caspofungină 70 mg zilnic (vezi pct. 5.2). Nu este necesară ajustarea dozei în funcție de sex sau rasă (vezi pct. 5.2).

1 Copii şi adolescenţi (12 luni până la 17 ani) La copii şi adolescenţi (cu vârsta de 12 luni până la 17 ani), dozele trebuie stabilite pe baza suprafaţei corporale a pacientului (vezi Instrucţiuni pentru utilizare la copii şi adolescenţi, formula Mosteller 1). Pentru toate indicaţiile terapeutice, o doză de încărcare unică de 70 mg/m2 (a nu se depăşi o doză efectivă de 70 mg) trebuie administrată în ziua 1 de tratament, urmată apoi de o doză zilnică de 50 mg/m2 (a nu se depăşi o doză zilnică efectivă de 70 mg). Dacă doza zilnică de 50 mg/m2 este bine tolerată, dar nu produce un răspuns clinic adecvat, doza zilnică poate fi crescută la 70 mg/m2 (a nu se depăşi o doză zilnică efectivă de 70 mg). 1 Mosteller RD: Simplified Calculation of Body Surface Area. N Engl J Med 1987 Oct 22;317(17):1098 (letter)

Siguranţa şi eficacitatea administrării caspofunginei nu au fost suficient cercetate în studii clinice efectuate la nou-născuţi şi sugari cu vârsta sub 12 luni. Se recomandă prudenţă la tratarea acestei grupe de vârstă. Date limitate sugerează că poate fi luată în considerare (vezi pct. 5.2) administrarea caspofunginei în doze zilnice de 25 mg/m2 la nou-născuţi şi sugari (cu vârsta mai mică de 3 luni) şi de 50 mg/m2 la copii mici (cu vârsta de 3 până la 11 luni).

Durata tratamentului Durata tratamentului empiric se stabileşte în funcţie de răspunsul clinic al pacientului. Tratamentul va continua pe o perioadă de până la 72 ore după remiterea neutropeniei (număr absolut de neutrofile NAN≥500/mm3). Pacienţii depistaţi cu infecţie fungică vor fi trataţi timp de minimum 14 zile, iar tratamentul va continua cel puţin 7 zile după ce atât neutropenia cât şi simptomele clinice s-au remis.

Durata tratamentului pentru candidoza invazivă se stabileşte în funcţie de răspunsul clinic şi microbiologic al pacientului. După ce semnele şi simptomele candidozei invazive s-au ameliorat şi culturile au devenit negative, se poate lua în considerare trecerea la tratamentul antifungic cu administrare orală. În general, tratamentul antifungic trebuie continuat cel puţin 14 zile după ultima cultură pozitivă.

Durata tratamentului pentru aspergiloza invazivă se stabileşte de la caz la caz, în funcţie de gravitatea bolii de bază a pacientului, de recuperarea după imunosupresie şi de răspunsul clinic la tratament. În general, tratamentul trebuie continuat cel puţin 7 zile după dispariţia simptomelor. Informaţiile în ceea ce priveşte siguranţa în cazul tratamentului prelungit mai mult de 4 săptămâni sunt limitate. Cu toate acestea, datele disponibile sugerează că pe parcursul unor tratamente mai lungi (până la 162 zile la adulţi şi până la 87 zile la copii şi adolescenţi) caspofungina este în continuare bine tolerată.

Grupe speciale de pacienţi Vârstnici La pacienţii vârstnici (cu vârsta de 65 ani sau mai mult), aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) este crescută cu aproximativ 30 %. Cu toate acestea, nu este necesară ajustarea sistematică a dozei. Experienţa terapeutică la pacienţii cu vârsta de 65 ani sau peste este limitată (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozei în caz de insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii adulţi cu insuficienţă hepatică uşoară (scor Child-Pugh 5 până la 6). La pacienţii adulţi cu insuficienţă hepatică moderată (scor Child-Pugh 7 până la 9), pe baza datelor farmacocinetice, se recomandă o doză zilnică de 35 mg caspofungină. În ziua 1 trebuie administrată o doză iniţială de încărcare de 70 mg. Nu există experienţă clinică la pacienţi adulţi cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh mai mare de 9) şi la copii şi adolescenţi cu orice grad de insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4).

Administrare concomitentă cu inductori ai enzimelor metabolice Date limitate sugerează că o creştere a dozei zilnice de caspofungină la 70 mg, după doza iniţială de încărcare de 70 mg, trebuie luată în considerare atunci când caspofungina se administrează concomitent cu anumiţi inductori ai enzimelor metabolice la pacienţi adulţi (vezi pct. 4.5). La copii şi adolescenţi (cu vârsta de 12 luni până la 17 ani), atunci când caspofungina este administrată concomitent cu aceşti inductori ai enzimelor metabolice (vezi pct. 4.5), trebuie luată în considerare o doză zilnică de 70 mg/m2 (a nu se depăşi o doză zilnică efectivă de 70 mg).

Mod de administrare După reconstituire şi diluare, soluţia trebuie administrată în perfuzie intravenoasă cu ritm lent, pe durata a aproximativ 1 oră. Vezi pct. 6.6 pentru indicaţii privind reconstituirea.

Sunt disponibile flacoane de 70 mg şi de 50 mg. Caspofungina trebuie administrată în perfuzie ca doză unică zilnică.

Studiile in vitro arată că substanţa caspofungină nu este inhibitor al niciunei enzime a sistemului citocrom P450 (CYP). În studiile clinice, caspofungina nu a indus metabolizarea altor substanţe prin intermediul CYP3A4. Caspofungina nu este substrat pentru glicoproteina P şi este un substrat slab pentru enzimele citocromului P450. În studii clinice şi de farmacologie, s-a demonstrat, însă, interacţiunea caspofunginei cu alte medicamente (vezi mai jos). În două studii clinice efectuate la voluntari adulţi sănătoşi, ciclosporina A (o doză de 4 mg/kg sau două doze de 3 mg/kg administrate la 12 ore) a crescut ASC a caspofunginei cu aproximativ 35 %. Aceste creşteri ale ASC sunt probabil determinate de captarea hepatică scăzută a caspofunginei. Caspofungina nu a crescut concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei. Atunci când caspofungina şi ciclosporina s-au administrat concomitent, au apărut creşteri tranzitorii ale valorilor enzimelor hepatice ALAT şi ASAT, mai mici sau egale cu de 3 ori limita superioară a valorilor normale (LSN), care s-au remis la întreruperea administrării medicamentelor. Într-un studiu retrospectiv la 40 pacienţi trataţi cu caspofungină şi ciclosporină în timpul utilizării pe piaţă a medicamentului pentru o perioadă de 1 până la 290 zile (mediana 17,5 zile), nu s-au semnalat reacţii adverse hepatice grave (vezi pct. 4.4). Când cele două medicamente sunt administrate concomitent, trebuie avută în vedere monitorizarea atentă a valorilor enzimelor hepatice. La voluntari adulţi sănătoşi, caspofungina a redus cu 26 % concentraţia plasmatică de tacrolimus, înainte de administrarea următoarei doze. La pacienţii cărora li se administrează ambele tratamente este obligatorie monitorizarea standard a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus şi ajustarea adecvată a dozelor de tacrolimus. Studiile clinice la voluntari adulţi sănătoşi demonstrează că farmacocinetica substanţei caspofungină nu este afectată în proporţie relevantă de către itraconazol, amfotericină B, micofenolat, nelfinavir sau tacrolimus. Caspofungina nu a influenţat farmacocinetica amfotericinei B, itraconazolului, rifampicinei sau micofenolatului de mofetil. Deşi datele de siguranţă sunt limitate, se pare că nu sunt necesare precauţii speciale atunci când amfotericina B, itraconazolul, nelfinavirul sau micofenolatul de mofetil se administrează concomitent cu caspofungina. Rifampicina a determinat creşterea cu 60 % a ASC a caspofunginei şi creșterea cu 170 % a concentraţiei plasmatice a caspofunginei, înainte de administrarea dozei următoare, în prima zi de administrare concomitentă, atunci când începerea tratamentului s-a făcut simultan cu ambele medicamente, la voluntari adulţi sănătoşi. Concentraţia plasmatică a caspofunginei de dinainte de administrarea dozei următoare scade treptat după administrări repetate. După o administrare de două săptămâni, rifampicina a avut efect limitat asupra ASC, dar valorile concentraţiei plasmatice înainte de administrarea dozei următoare au fost cu 30 % mai mici, comparativ cu subiecţii adulţi cărora li s-a administrat doar caspofungină. Mecanismul de interacţiune ar putea fi determinat de o inhibare iniţială a proteinelor de transport, urmată de inducţia acestora. Un efect similar este de aşteptat şi pentru alte medicamente cu efect inductor enzimatic. Date limitate din studii de farmacocinetică populaţională indică posibilitatea ca la administrarea concomitentă de caspofungină cu inductorii efavirenz, nevirapină, rifampicină, dexametazonă, fenitoină sau carbamazepină să apară reducerea ASC a caspofunginei. Când se administrează caspofungină concomitent cu inductori enzimatici, la pacienţii adulţi trebuie luată în considerare creşterea dozei zilnice la 70 mg, după doza de încărcare de

70 mg (vezi pct. 4.2).

În toate studiile de interacţiune medicamentoasă la adulți descrise mai sus au fost administrate doze zilnice de 50 sau 70 mg caspofungină. Interacţiunea în cazul utilizării de doze mai mari de caspofungină concomitent cu alte medicamente nu a fost studiată corespunzător. La copii şi adolescenţi, rezultatele analizei de regresie a datelor farmacocinetice sugerează că administrarea dexametazonei în asociere cu caspofungină poate avea ca rezultat reduceri semnificative clinic ale concentraţiilor plasmatice ale caspofunginei înainte de administrarea dozei următoare. Aceste rezultate pot indica faptul că, în cazul utilizării concomitente cu inductori, la copii şi adolescenţi vor apărea reduceri similare celor observate la adulţi. În cazul în care caspofungina este administrată la copii şi adolescenţi (cu vârsta de 12 luni până la 17 ani) concomitent cu inductori ai clearance-ului substanței active, cum sunt rifampicină, efavirenz, nevirapină, fenitoină, dexametazonă sau carbamazepină, trebuie luată în considerare o doză zilnică de caspofungină de 70 mg/m2 (a nu se depăşi o doză zilnică efectivă de 70 mg).

Sarcina Datele cu privire la utilizarea caspofunginei la gravide lipsesc sau sunt limitate. Caspofungina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar. Studiile la animale au evidenţiat toxicitate asupra dezvoltării (vezi pct. 5.3). În studiile la animale s-a demonstrat traversarea barierei feto- placentare de către caspofungină. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă substanţa caspofungină se excretă în laptele uman. Datele farmacodinamice/toxicologice disponibile la animale au evidenţiat excreția caspofunginei în lapte. Femeile tratate cu caspofungină nu trebuie să alăpteze. Fertilitatea Nu au existat efecte ale caspofunginei asupra fertilităţii în studiile efectuate la şobolani masculi şi femele (vezi pct. 5.3). Nu există date clinice privind evaluarea impactului asupra fertilităţii pentru caspofungină.