RCP · CARVEDILOL SANDOZ 25 mg

Administrare orală.

Hipertensiune arterială esenţială:

Carvedilol Sandoz poate fi utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale, în monoterapie sau în asociere cu alte antihipertensive, în special cu diuretice tiazidice. Se recomandă o doză zilnică unică, cu toate acestea doza maximă recomandată pentru o administrare este 25 mg, iar doza maximă zilnică este 50 mg.

Adulţi

Doza iniţială recomandată este 12,5 mg o dată pe zi, în primele două zile. Apoi, tratamentul se continuă cu doze de 25 mg pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută în continuare treptat, la intervale de cel puţin două săptămâni.

Vârstnici

Doza iniţială recomandată în tratamentul hipertensiunii arteriale, este 12,5 mg o dată pe zi, care, de asemenea, poate fi suficientă pentru continuarea tratamentului.

Cu toate acestea, dacă răspunsul terapeutic nu este adecvat la această doză, ulterior doza poate fi crescută treptat la intervale de cel puţin două săptămâni.

Angină pectorală cronică stabilă:

Se recomandă o schemă de tratament cu două administrări pe zi.

Adulţi

Doza iniţială recomandată este 12,5 mg de două ori pe zi, în primele două zile. Apoi, tratamentul se continuă cu doze de 25 mg de două ori pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută în continuare, treptat, la intervale de cel puţin două săptămâni, până la doza maximă recomandată de 100 mg pe zi, fracţionată în două administrări (de două ori pe zi).

Vârstnici

Doza iniţială recomandată este 12,5 mg de două ori pe zi, în primele două zile. Ulterior, tratamentul se continuă cu doza de 25 mg de două ori pe zi, care este doza zilnică maximă recomandată.

Insuficienţă cardiacă:

Carvedilol Sandoz se administrează în tratamentul insuficienţei cardiace moderate până la severe în asociere cu terapia convenţională standard cu diuretice, inhibitori ai ECA, digitalice şi/sau vasodilatatoare. Pacientul trebuie să fie stabil clinic (fără modificări în clasele NYHA, fără spitalizare din cauza insuficienţei cardiace) şi terapia standard trebuie să fi fost stabilă cel puţin 4 săptămâni înainte de iniţierea tratamentului. Suplimentar, pacientul trebuie să aibă o fracţie de ejecţie a ventriculului stâng redusă, frecvenţa cardiacă trebuie să fie > 50 bătăi pe minut şi tensiunea arterială sistolică > 85 mm Hg (vezi pct. 4.3).

Doza iniţială este de 3,125 mg de două ori pe zi, timp de două săptămâni. Dacă această doză este tolerată, doza de carvedilol poate fi crescută încet la intervale de cel puţin două săptămâni până la 6,25 mg de două ori pe zi, apoi la 12,5 mg de două ori pe zi şi în final până la 25 mg de două ori pe zi. Doza trebuie crescută până la doza maximă tolerată de pacient.

Doza maximă recomandată este de 25 mg de două ori pe zi, la pacienţii cu greutatea corporală mai mică de 85 kg şi 50 mg de două ori pe zi la pacienţii cu greutatea corporală mai mare de 85 kg, dacă s-a dovedit că insuficienţa cardiacă nu este severă. Creşterea dozei până la 50 mg de două ori pe zi trebuie realizată cu atenţie, sub supravegherea medicală strictă a pacientului.

La începutul tratamentului sau din cauza creşterii dozei, poate să apară o agravare tranzitorie a simptomelor insuficienţei cardiace, în special la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă şi/sau trataţi cu doze mari de diuretice. În mod obişnuit aceasta nu impune întreruperea tratamentului, dar doza nu mai trebuie crescută. Timp de două ore de la începerea tratamentului cu carvedilol sau după creşterea dozei, pacientul trebuie monitorizat de un medic/cardiolog. Înaintea fiecărei creşteri a dozei, trebuie efectuată o examinare pentru posibilele simptome de agravare ale insuficienţei cardiace sau pentru simptome de vasodilataţie excesivă (de exemplu funcţia renală, greutatea corporală, tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă şi ritmul cardiac). Agravarea insuficienţei cardiace sau retenţia de lichide se tratează prin creşterea dozei de diuretic, iar doza de carvedilol nu trebuie crescută până când pacientul nu este stabilizat. Dacă apare bradicardie sau în cazul prelungirii timpului de conducere AV, trebuie în primul rând monitorizată concentraţia de digoxină. Ocazional poate fi necesară reducerea dozei de carvedilol sau întreruperea temporară a tratamentului. Chiar în aceste cazuri, creşterea treptată a dozelor de carvedilol poate fi continuată cu succes.

Pe durata regimului de creştere a dozelor de carvedilol vor fi monitorizate funcţia renală, numărul de trombocite şi glicemia (în caz de DZNID (diabet zaharat non-insulinodependent) şi/sau DZID (diabet zaharat insulinodependent). Cu toate acestea, după creşterea dozelor, frecvenţa monitorizării poate fi redusă.

Dacă terapia cu carvedilol este întreruptă pentru o perioadă mai mare de două săptămâni, aceasta va trebui reiniţiată cu doza de 3,125 mg de două ori pe zi şi crescută gradat, în concordanţă cu recomandările anterioare.

Insuficienţă renală.

Doza trebuie determinată pentru fiecare pacient în parte, dar luând în considerare parametrii farmacocinetici, nu sunt dovezi că este necesară ajustarea dozelor de carvedilol la pacienţii cu insuficienţă renală.

Insuficienţă hepatică moderată.

Poate fi necesară ajustarea dozelor.

Copii şi adolescenţi (< 18 ani)

Utilizarea Carvedilol Sandoz la copii cu vârstă sub 18 ani nu este recomandată, din cauza faptului că nu există date suficiente cu privire la eficacitatea şi siguranţa administrării de carvedilol la această grupă de pacienţi.

Vârstnici.

Pacienţii vârstnici pot fi mai sensibili la efectele carvedilolului şi trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Similar altor beta-blocante şi, în special la pacienţii cu afecţiuni coronariane, întreruperea administrării de carvedilol trebuie efectuată treptat (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Comprimatele trebuie luate cu o cantitate suficientă de lichid. Este recomandat ca la pacienţii cu insuficienţă cardiacă să se administreze carvedilol împreună cu alimente, pentru ca absorbţia medicamentului să fie mai lentă şi să se reducă riscul apariţiei hipotensiunii arteriale ortostatice.

Antiaritmice. Au fost raportate cazuri izolate de tulburări de conducere (rar cu afectare hemodinamică) la pacienţii care au utilizat carvedilol concomitent cu forme orale de diltiazem, verapamil şi/sau amiodaronă. Similar altor beta- blocante, este necesară monitorizarea atentă a ECG şi a tensiunii arteriale în cazul administrării concomitente de blocante ale canalelor de calciu de tipul verapamilului şi diltiazemului, din cauza riscului de apariţie a tulburărilor de conducere AV sau al insuficienţei cardiace (efect sinergic). Trebuie efectuată monitorizarea atentă în cazul administrării concomitente de carvedilol şi amiodaronă (pe cale orală) sau alte antiaritmice din clasa I. Au fost raportate cazuri de bradicardie, stop cardiac şi fibrilaţie ventriculară la scurt timp după iniţierea tratamentului cu beta-blocante la pacienţii la care s-a administrat amiodaronă. Există riscul de insuficienţă cardiacă în cazul administrării concomitente pe cale intravenoasă de antiaritmice din clasa Ia sau Ic. Tratamentul concomitent cu rezerpină, guanetidină, metildopa, guanfacină şi inhibitori ai monamino- oxidazei (exceptând inhibitorii de MAO-B) poate determina reduceri adiţionale ale frecvenţei cardiace şi hipotensiune arterială. Se recomandă monitorizarea semnelor vitale. Dihidropiridine. Administrarea concomitentă de dihidropiridine şi carvedilol trebuie efectuată sub supraveghere atentă având în vedere că s-a raportat insuficienţă cardiacă şi hipotensiune arterială severă. Nitraţi. Cresc efectul hipotensor. Glicozide cardiotonice. S-a constatat o creştere a concentraţiei digoxinei la starea de echilibru cu aproximativ 16% şi a digitoxinei cu aproximativ 13% la pacienţii hipertensivi, în cazul utilizării concomitente de carvedilol şi digoxină. Când se iniţiază, se întrerupe sau se ajustează tratamentul cu carvedilol se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de digoxină. Alte medicamente antihipertensive. În cazul administrării concomitente, carvedilol poate potenţa efectele altor medicamente antihipertensive (de exemplu antagonişti ai α1-receptorilor) şi ale medicamentelor cu efecte adverse antihipertensive cum sunt barbituricele, fenotiazinele, antidepresivele triciclice, agenţii vasodilatatori şi alcoolul etilic. Ciclosporină. Au fost observate creşteri uşoare ale concentraţiilor de ciclosporină după iniţierea tratamentului cu carvedilol la 21 de pacienţi la care a fost efectuat un transplant renal şi care au prezentat rejecţie vasculară cronică. La aproximativ 30% din pacienţi, a fost necesară reducerea dozei de ciclosporină pentru a menţine concentraţia terapeutică de ciclospină, în timp ce la ceilalţi pacienţi nu a fost necesară o ajustare a dozei. Doza de ciclosporină a fost redusă în medie cu aproximativ 20%. Din cauza variabilităţii mari între indivizi a necesarului de doze, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice de ciclosporină după iniţierea tratamentului cu carvedilol şi ajustarea dozei de ciclosporină, după cum este cazul. Antidiabetice inclusiv insulina. Poate fi intensificat efectul de reducere a glicemiei exercitat de insulină şi medicamentele antidiabetice orale. Simptomele hipoglicemiei pot fi mascate. La pacienţii diabetici este necesară monitorizarea glicemiei cu regularitate. Clonidină. Când se efectuează întreruperea administrării de carvedilol asociat cu clonidină, carverdilolul trebuie întrerupt câteva zile înainte de reducerea treptată a dozei de clonidină. Anestezice inhalatorii. În cazul anesteziei, trebuie acordată atenţie posibilelor interacţiuni sinergice, cu efect inotrop negativ şi hipotensor în cazul asocierii de carvedilol şi anumite anestezice. AINS, estrogeni şi corticosteroizi. Efectul antihipertensiv exercitat de carvedilol este redus din cauza retenţiei de apă şi sodiu. Medicamente care induc sau inhibă enzimele citocromului P 450. Pacienţii trataţi cu medicamente care induc (de exemplu rifampicina şi barbituricele) sau inhibă (de exemplu cimetidină, ketoconazol, fluoxetină, haloperidol, verapamil, eritromicină) enzimele citocromului P 450 trebuie monitorizaţi cu atenţie în cursul tratamentului concomitent cu carvedilol deoarece concentraţiiile plasmatice de carvedilol pot fi reduse de inductorii enzimatici şi crescute de inhibitorii enzimatici. Rifampicina reduce concentraţiile plasmatice de carvedilol cu aproximativ 70%. Cimetidina a crescut ASC cu aproximativ 30%, dar nu a cauzat nicio schimbare în Cmax. Precauţia poate fi necesară la pacienţii trataţi cu inductori ai oxidazelor cu funcţie mixtă de exemplu, rifampicină, deoarece nivelurile serice de carvedilol pot fi reduse, sau inhibitori ai oxidazelor cu funcţie mixtă de exemplu, cimetidina, deoarece nivelurile serice pot fi crescute. Cu toate acestea, pe baza efectului relativ mic al cimetidinei asupra concentraţiilor de carvedilol, probabilitatea unei interacţiuni clinic relevantă este minimă. Simpatomimetice cu efecte alfa-mimetice şi beta-mimetice. Există risc de hipertensiune arterială şi bradicardie excesivă. Ergotamină. Accentuarea vasoconstricţiei. Blocante neuromusculare. Accentuarea blocului neuromuscular.

Sarcina Nu există date adecvate cu privire la utilizarea de carvedilol de către femeile gravide. Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct.5.3). Riscul potenţial la om nu este cunoscut. Beta blocantele reduc perfuzia placentară, care poate determina deces fetal intrauterin şi naştere imatură şi prematură. În plus, pot să apară la făt şi nou născut reacţii adverse (în special hipoglicemie, hipotensiune arterială, bradicardie, depresie respiratorie şi hipotermie). Există un risc crescut de complicaţii cardiace şi pulmonare la nou născut şi în perioada postnatală. Carvedilol nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este strict necesar (dacă beneficiul potenţial pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt/nou născut). Tratamentul trebuie oprit cu 2-3 zile înainte de data când este aşteptată naşterea. Dacă întreruperea nu este posibilă nou născutul trebuie monitorizat în primele 2-3 zile de viaţă. Alăptarea Carvedilol este lipofil şi în concordanţă cu studiile la mamifere, carvedilolul şi metaboliţii săi se excretă prin laptele matern şi, de aceea, mamele care primesc carvedilol nu trebuie să alăpteze.