RO

← Înapoi la prospect

RCP · CARBAMAZEPINA TERAPIA 200 mg

Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).

  • Denumire comună (DCI): CARBAMAZEPINA TERAPIA 200 mg
  • Cod ATC: N03AF01
  • Forma farmaceutică: comprimate
  • Concentrație: 200mg
  • Deținătorul autorizației: SLAVIA PHARM S.R.L. - ROMANIA

Acțiune farmacologică

ANTIEPILEPTICE DERIVATI DE CARBOXAMIDA

Doze și mod de administrare

Carbamazepină Terapia se administrează pe cale orală, de obicei în două sau trei doze divizate. Carbamazepină Terapia poate fi administrată în timpul, după sau între mese, cu puțin lichid de exemplu un pahar de apă.

Înainte de a decide începerea tratamentului, pacienţii de origine chineză Han şi pacienţii de origine Thai HLA-B*trebuie testaţi ori de câte ori este posibil în vederea depistării 1502, deoarece prezenţa acestei alele este un indicator de risc crescut de apariţie a sindromului Stevens-Johnson (SSJ) sever asociat utilizării carbamazepinei (vezi informațiile privind testele genetice și reacțiile cutanate la pct. 4.4).

Epilepsie

Doza de carbamazepină trebuie ajustată în funcţie de nevoile fiecărui pacient pentru un control adecvat al convulsiilor. Determinarea concentraţiilor plasmatice poate ajuta în stabilirea dozei optime. În tratamentul epilepsiei, doza de carbamazepină necesită, de regulă, concentraţii plasmatice totale de carbamazepină de aproximativ 4 până la 12 micrograme/ml (17 până la 50 micromoli/litru) (vezi pct. 4.4).

Adulţi

Se recomandă să se utilizeze o schemă de doze în creștere treptată și aceasta să fie ajustată pentru a se individualiza pentru fiecare pacient.

Carbamazepina trebuie administrată în mai multe doze divizate, deși se recomandă inițial 100-200 mg o dată sau de două ori pe zi. Aceasta poate fi urmată de o creștere gradată până când se obține cel mai bun răspuns, adesea 800-1200 mg pe zi. În unele cazuri, poate fi necesară 1600 mg sau chiar 2000 mg pe zi.

Vârstnici (65 ani sau peste)

Din cauza interacţiunilor dintre medicamente, doza de Carbamazepină Terapia trebuie selectată cu precauţie la pacienţii vârstnici.

Copii şi adolescenţi

Se recomandă să se utilizeze o schemă de doze în creștere treptată și aceasta să fie ajustată pentru a se individualiza pentru fiecare pacient.

Doza uzuală este de 10-20 mg/kg greutate corporală administrată zilnic în mai multe doze divizate.

Comprimatele de Carbamazepină Terapia nu sunt recomandate copiilor foarte mici.

Între 5-10 ani: 400-600 mg carbamazepină pe zi (2-3 x 200 mg comprimate pe zi, de administrat în doze divizate).

Între 10-15 ani: 600-1000 mg carbamazepină pe zi (3-5 x 200 mg comprimate pe zi, de administrat în mai multe doze divizate).

Peste 15 ani: 800-1200 mg carbamazepină pe zi (la fel ca doza recomandată pentru adulţi).

Doza maximă recomandată

Până la vârsta de 6 ani: 35 mg/kg/zi

Între 6-15 ani: 1000 mg/zi

Peste 15 ani: 1200 mg/zi.

Ori de câte ori este posibil medicamentele antiepileptice trebuie prescrise în monoterapie, dar dacă este utilizat în politerapie, se recomandă același mod de creştere a dozelor.

Când Carbamazepină Terapia este adăugată unei terapii antiepileptice existente acest lucru trebuie făcut gradat, menţinând sau dacă este necesar, adaptând doza celorlalte antiepileptice (vezi pct. 4.5).

Nevralgia de trigemen

Doza inițială se creşte lent la 200-400 mg pe zi până când se obține dispariţia durerii (în mod normal la 200 mg de 3-4 ori pe zi). La majoritatea pacienților, o doză de 200 mg de 3 sau 4 ori pe zi este suficientă pentru a menține o stare fără durere. În unele cazuri, pot fi necesare doze zilnice de 1600 mg carbamazepină. Cu toate acestea, odată ce durerea este în remisiune, doza trebuie redusă treptat până la cea mai mică doză de întreținere. Doza maximă recomandată este de 1200 mg/zi. Când s-a obținut ameliorarea durerii, trebuie făcute încercări de întrerupere treptată a tratamentului, până când are loc o altă criză.

Vârstnici (65 ani sau peste)

Doze în nevralgia de trigemen

Din cauza interacţiunilor dintre medicamente şi a farmacocineticii diferite a medicamentelor antiepileptice, doza de Carbamazepină Terapia trebuie selectată cu precauţie la pacienţii vârstnici.

La pacienţii vârstnici, se recomandă o doză iniţială de 100 mg de două ori pe zi. Doza iniţială de 100 mg de două ori pe zi trebuie crescută treptat până când durerea dispare (în mod normal, la 200 mg de 3 până la 4 ori pe zi). Doza trebuie apoi scăzută treptat până la cel mai mic nivel de menţinere posibil. Doza maximă recomandată este de 1200 mg/zi. După ce durerea a fost îndepărtată, trebuie încercată treptat o încetare a tratamentului până când are loc o altă criză.

Pentru profilaxia psihozei depresive maniacale la pacienții care nu răspund la terapia cu litiu Se administrează o doză inițială de 400 mg pe zi, în doze divizate, crescând treptat până când simptomele sunt controlate sau se ajunge la un total de 1600 mg administrate în doze divizate. Intervalul obişnuit de doze este de 400-600 mg pe zi, administrate în doze divizate.

Grupe speciale de pacienți

Insuficienţă renală / Insuficienţă hepatică

Nu sunt disponibile date privind farmacocinetica carbamazepinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau insuficienţă renală.

Interacțiuni

Citocromul P450 3A4 (CYP3A4) este principala enzimă ce catalizează formarea metabolitului activ 10,11-epoxid carbamazepină. Administrarea carbamazepinei în asociere cu inhibitori ai CYP3A4 poate determina o creştere a concentraţiei plasmatice de carbamazepină, care ar putea determina reacţii adverse. Administrarea în asociere cu inductori ai CYP3A4 poate creşte rata de metabolizare a carbamazepinei, ceea ce determină o scădere potenţială a concentraţiei plasmatice de carbamazepină şi a efectului terapeutic. Similar, întreruperea unui inductor CYP3A4 poate reduce rata de metabolizare a carbamazepinei determinând o creştere a concentraţiilor plasmatice de carbamazepină. Carbamazepina este un puternic inductor al CYP3A4 şi ale altor sisteme enzimatice hepatice de fază I şi fază II şi, din această cauză, poate scădea concentraţiile plasmatice ale medicamentelor metabolizate în principal de către CYP3A4 administrate în asociere, prin inducerea metabolismului acestora. A fost identificată hidrolaza microzomal epoxidică umană ca fiind enzima responsabilă cu formarea derivatului 10,11-transdiol din 10,11-epoxid carbamazepină. Administrarea concomitentă de inhibitori ai hidrolazei microzomal epoxidice umane poate conduce la concentraţii plasmatice crescute de 10,11- epoxid carbamazepină. Interacţiuni care conduc la o contraindicaţie Este contraindicată utilizarea carbamazepinei în asociere cu inhibitori de monoamonoxidază (IMAO); înaintea administrării carbamazepinei, tratamentul cu IMAO trebuie oprit cu cel puţin 2 săptămâni înainte sau mai mult, dacă situaţia clinică permite (vezi pct. 4.3). Medicamente care pot creşte concentraţia plasmatică a carbamazepinei Deoarece concentraţiile plasmatice ridicate de carbamazepină pot determina reacţii adverse (de exemplu ameţeli, somnolenţă, ataxie, diplopie) tratamentul cu carbamazepină trebuie ajustat corespunzător şi/sau trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice, atunci când este administrat concomitent cu substanţele enumerate mai jos: - Medicamente analgezice, antiinflamatoare: dextropropoxifen; - Androgeni: danazol; - Antibiotice: antibiotice macrolide (de exemplu eritromicină, claritromicină), ciprofloxacină; - Antidepresive: fluoxetină, fluvoxamină, paroxetină, trazodon; - Antiepileptice: vigabatrin; - Antifungice: azoli (de exemplu itraconazol, ketoconazol, fluconazol, voriconazol). Pot fi recomandate anti-convulsivante alternative la pacienţii trataţi cu voriconazol sau itraconazol. - Antihistaminice: loratadină; - Antipsihotice: olanzapină; - Antituberculoase: izoniazidă; - Antivirale: inhibitori ai proteazei în tratamentul HIV (de exemplu, ritonavir); - Inhibitori ai anhidrazei carbonice: acetazolamidă; - Medicamente cardiovasculare: diltiazem, verapamil; - Medicamente gastrointestinale: posibil cimetidină, omeprazol; - Alte interacţiuni: suc de grapepfrut, nicotinamidă (numai în doze mari). Medicamente care pot creşte nivelul plasmatic al metabolitului activ 10,11- epoxid carbamazepina Deoarece nivelul plasmatic crescut al 10,11-epoxid carbamazepinei poate determina reacţii adverse (de exemplu: ameţeli, somnolenţă, ataxie, diplopie), doza de carbamazepină trebuie ajustată corespunzător, şi/sau concentraţiile plasmatice trebuie monitorizate la administrarea concomitentă cu substanţele descrise mai jos: Antiepileptice: quetiapină, progabidă, acid valproic, valnoctamidă, valpromidă, primidonă, brivaracetam. Medicamente care pot scădea concentraţia plasmatică a carbamazepinei Este posibil ca doza de carbamazepină să fie ajustată atunci când este administrată concomitent cu substanţele enumerate mai jos: - Antiepileptice: oxcarbazepină, fenobarbital, fenitoină (pentru a evita intoxicaţia cu fenitoină şi concentraţiile subterapeutice de carbamazepină, se recomandă ajustarea concentraţiei plasmatice a fenitoinei până la 13 micrograme/ml înainte de adăugarea carbamazepinei la tratament) şi fosfenitoină, primidon, şi deşi datele sunt parţial contradictorii, posibil şi clonazepam; - Antineoplazice: cisplatin sau doxorubicin; - Antituberculoase: rifampicină; - Bronhodilatatoare sau medicamente antiasmatice: teofilină, aminofilină; - Medicamente dermatologice: isotretinoin; - Alte interacţiuni: preparate vegetale conţinând sunătoare (Hypericum perforatum). Efectul carbamazepinei asupra concentraţiilor plasmatice ale altor medicamente administrate concomitent Carbamazepina poate scădea concentraţia plasmatică, diminua sau chiar aboli activitatea anumitor medicamente. Dozele următoarelor medicamente ar putea necesita ajustarea la cerinţele clinice: - Medicamente analgezice, antiinflamatoare: buprenorfină, metadonă, paracetamol (administrarea pe termen lung a carbamazepinei şi a paracetamol (acetaminofen) poate fi asociată cu hepatotoxicitate), tramadol; - Antibiotice: doxiciclină, rifabutin; - Anticoagulante: anticoagulante administrate oral (de exemplu warfarină, rivaroxaban, dabigatran, apixaban și edoxaban); - Antidepresive: bupropion, citalopram, mianserin, sertralină, trazodonă, antidepresive triciclice (de exemplu imipramină, amitriptilină, nortriptilină, clomipramine). - Antiemetice: aprepitant; Antiepileptice: clobazam, clonazepam, etosuximid, lamotrigină, eslicarbazepină, oxcarbazepină, primidon, tiagabin, topiramat, acid valproic, zonisamid. Pentru a evita intoxicaţia cu fenitoină şi concentraţiile subterapeutice de carbamazepină, se recomandă ajustarea concentraţiei plasmatice a fenitoinei până la 13 micrograme /ml înainte de adăugarea carbamazepinei la tratament. Au existat rare raportări ale creşterilor concentraţiilor plasmatice ale mefenitoinei. - Antifungice: itraconazol; voriconazol. Anti-convulsivantele alternative pot fi recomandate la pacienţii trataţi cu voriconazol sau itraconazol; - Antihelmintice: albendazol; - Antineoplazice: imatinib, ciclofosfamidă, lapatinib, temsirolimus; - Antipsihotice: clozapină, haloperidol şi bromperidol, olanzapină, quetiaprină, risperidonă, aripiprazol, paliperidonă; - Antivirale: inhibitori ai proteazei în tratamentul HIV (de exemplu, indinavir, ritonavir, saquinavir); - Anxiolitice: alprazolam; - Bronhodilatatoare sau medicamente antiasmatice: teofilină; - Contraceptive: contraceptive hormonale (trebuie avute în vedere metode contraceptive alternative); - Medicamente cardiovasculare: blocante ale canalelor de calciu (grupa dihidropiridinei, de exemplu felodipină); digoxin, simvastatin, atorvastatin, lovastatin, cerivastatin, ivabradină; - Corticosteroizi: de exemplu prednisolon, dexametazonă. - Medicamente utilizate pentru tratarea disfuncţiei erectile: tadalafil; - Imunosupresoare: ciclosporină, everolimus, tacrolimus, sirolimus; - Medicamente tiroidiene: levotiroxină; - Alte interacţiuni cu medicamente: medicamente care conţin estrogen şi/sau progesteron. Asocieri care pot fi luate în considerare Utilizarea concomitentă a carbamazepinei şi a levetiracetamului a fost raportată ca determinând creşterea toxicităţii induse de carbamazepină. Utilizarea concomitentă a carbamazepinei şi a izoniazidei a fost raportată ca determinând creşterea hepatotoxicităţii induse de izoniazidă. Combinația de litiu și carbamazepină poate determina neurotoxicitate crescută, în ciuda concentrațiilor plasmatice de litiu care se încadrează în domeniul terapeutic. Utilizarea combinată a carbamazepinei cu metoclopramidă sau calmante majore, de exemplu haloperidol, tioridazina, poate duce, de asemenea, la o creștere a efectelor secundare neurologice. Asocierea carbamazepinei cu unele diuretice (hidroclorotiazidă, furosemid) poate determina hiponatremie simptomatică. Carbamazepina poate antagoniza efectele miorelaxantelor nedepolarizante (de exemplu, pancuronium). Ar putea fi necesară o creştere a dozei acestora, iar pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru o recuperare mai rapidă din blocajul neuromuscular. Carbamazepina, ca şi alte medicamente psihoactive, poate reduce toleranţa la alcoolul etilic. Prin urmare se recomandă pacienţilor să nu consume alcool etilic în timpul tratamentului. Utilizarea concomitentă a carbamazepinei cu anticoagulante orale cu acțiune directă (rivaroxaban, dabigatran, apixaban și edoxaban) poate duce la reducerea concentrațiilor plasmatice de anticoagulante orale cu acțiune directă, care prezintă riscul de tromboză. Prin urmare, dacă este necesară o utilizare concomitentă, se recomandă o monitorizare mai atentă a semnelor și simptomelor trombozei. Interferenţa cu testele serologice Carbamazepina poate conduce la concentraţii fals pozitive ale perfenazinei în cadrul analizei HPLC din cauza interferenţei. Carbamazepina şi metabolitul său 10,11-epoxid pot conduce la concentraţii fals pozitive ale antidepresivelor triciclice în cadrul metodei de imunotestare polarizată cu tehnologie fluorescentă.

Sarcină și alăptare

Sarcina Riscul asociat medicamentelor antiepileptice în general Femeile aflate la vârsta fertilă care urmează tratament antiepileptic, în special femeile care intenționează să rămână gravide și femeile gravide, trebuie să primească recomandări medicale de specialitate cu privire la riscurile potențiale pentru făt, determinate atât de convulsii, cât și de tratamentul antiepileptic. Întreruperea bruscă a tratamentului cu medicamente antiepileptice (MAE) trebuie evitată deoarece acest lucru poate duce la convulsii care ar putea avea consecințe grave asupra femeii și fătului. Monoterapia este preferată pentru tratamentul epilepsiei în timpul sarcinii, de câte ori este posibil, deoarece terapia cu mai multe antiepileptice ar putea fi asociată cu un risc mai mare de malformații congenitale decât monoterapia, în funcție de medicația antiepileptică asociată. Riscuri legate de carbamazepină Carbamazepina traversează placenta la om. Expunerea prenatală la carbamazepină poate crește riscurile de malformații congenitale și alte efecte adverse asupra dezvoltării. La om, expunerea la carbamazepină în timpul sarcinii este asociată cu o frecvență a malformațiilor majore de 2-3 ori mai mare decât cea a populației generale, care are o frecvență de 2-3%. La descendenții femeilor care au folosit carbamazepină în timpul sarcinii au fost raportate malformații precum defecte de tub neural (spina bifida), defecte craniofaciale, cum ar fi buză despicată/buză de iepure, malformații cardiovasculare, hipospadias, hipoplazie a degetelor și alte anomalii care implică diferite sisteme ale corpului. Se recomandă supravegherea prenatală specializată pentru aceste malformații. Au fost raportate tulburări de neurodezvoltare la copiii născuți de femei cu epilepsie care au utilizat carbamazepină în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antiepileptice în timpul sarcinii. Studiile cu privire la riscul de tulburări ale dezvoltării neurologice la copiii expuși la carbamazepină în timpul sarcinii sunt contradictorii și nu poate fi exclus un risc. Carbamazepina este contraindicată în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care se consideră că beneficiul depășește riscurile, ca urmare a analizării cu atenție a unor opțiuni de tratament alternative adecvate. Femeia trebuie să fie pe deplin informată și să înțeleagă riscurile administrării de carbamazepină în timpul sarcinii. Dovezile sugerează că riscul de malformații asociat cu carbamazepină poate fi dependent de doză. Dacă, pe baza unei evaluări atente a riscurilor și beneficiilor, nu este adecvată nicio altă opțiune de tratament, iar tratamentul cu carbamazepină este continuat, trebuie utilizate monoterapia și cea mai mică doză eficace de carbamazepină, recomandându-se monitorizarea concentrațiilor plasmatice. Concentrația plasmatică poate fi menținută la nivelul inferior al intervalului terapeutic 4 - 12 micrograme/ml, cu condiția să se mențină controlul convulsiilor. S-a raportat că unele medicamente antiepileptice, cum ar fi carbamazepina, reduc concentrațiile de folat seric. Această deficiență poate contribui la incidența crescută a malformațiilor la naștere la descendenții femeilor care au fost tratate pentru epilepsie. Suplimentarea cu acid folic este recomandată înaintea și în timpul sarcinii. Pentru prevenirea tulburărilor de sângerare la descendenți, se recomandă, de asemenea, administrarea vitaminei K1 la mamă în timpul ultimelor săptămâni de sarcină, precum și la nou-născut. Dacă o femeie intenționează să rămână gravidă, trebuie să se depună toate eforturile pentru trecerea la un tratament alternativ adecvat înainte de concepție și înainte de întreruperea utilizării metodei de contracepție. În cazul în care o femeie rămâne gravidă în timpul tratamentului cu carbamazepină, aceasta trebuie să consulte un specialist pentru a reevalua tratamentul cu carbamazepină și pentru a lua în calcul alte opțiuni terapeutice. Pe baza datelor dintr-un registru de sarcini din America de Nord, rata malformaţiilor congenitale majore, definită ca anomalie structurală de importanţă chirurgicală, medicală sau cosmetică, diagnosticate în 12 săptămâni de la naştere a fost de 3.0% (IÎ 95% 2,1% până la 4,2%) în rândul mamelor expuse la carbamazepină în monoterapie în primul trimestru şi 1,1% (IÎ 95% 0,35% până la 2,5%) în rândul femeilor gravide care nu au luat niciun medicament antiepileptic (risc relativ 2,7, IÎ 95% 1,1% până la 7,0%). Femei aflate la vârsta fertilă Carbamazepina este contraindicată la femeile aflate la vârsta fertilă, cu excepția cazurilor în care se consideră că beneficiul potențial depășește riscurile, luându-se în considerare cu atenție opțiunile alternative adecvate de tratament. Femeia trebuie să fie pe deplin informată și să înțeleagă riscul de efecte nocive potențiale asupra fătului în cazul administrării carbamazepinei în timpul sarcinii și, prin urmare, importanța planificării oricărei sarcini. Înainte de a începe tratamentul cu carbamazepină, trebuie avută în vedere efectuarea de teste de sarcină la femeile aflate la vârsta fertilă. Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului și timp de două săptămâni după încetarea acestuia. Datorită inducției enzimatice, carbamazepina poate duce la eșecul efectului terapeutic al contraceptivelor hormonale (vezi punctul 4.5). Prin urmare, femeile aflate la vârsta fertilă trebuie consiliate cu privire la utilizarea altor metode contraceptive eficace. Trebuie să se utilizeze cel puțin o metodă contraceptivă eficace (de exemplu, un dispozitiv intrauterin) sau două forme complementare de contracepție, inclusiv o metodă de barieră. La alegerea metodei contraceptive trebuie evaluate în fiecare caz circumstanțele individuale, implicând pacientul în discuție. Considerații clinice Luând aceste date în considerare, se fac următoarele recomandări: - Femeile gravide care au epilepsie trebuie strict monitorizate; - Dacă în timpul tratamentului cu Carbamazepină Terapia apare sarcina sau este planificată o sarcină sau dacă se are în vedere începerea tratamentului cu Carbamazepină Terapia în timpul sarcinii, trebuie atent evaluat raportul anticipat beneficiu matern/risc potenţial fetal în cursul primelor 3 luni de sarcină; - La femeile cu potenţial fertil, Carbamazepină Terapia trebuie prescrisă, când este posibil, ca monoterapie, deoarece incidenţa anomaliilor congenitale la nou născuţii femeilor care beneficiază de un tratament care asociază mai multe antiepileptice este mai mare decât la cele care beneficiază de unul singur dintre aceste medicamente, în monoterapie. Riscul apariţiei malformaţiilor în urma expunerii la carbamazepină în politerapie poate varia în funcţie de medicamentele administrate şi poate fi mai mare în politerapiile care includ valproat. - Pacientele trebuie sfătuite cu privire la posibilitatea unui risc crescut de apariţie a malformaţiilor şi trebuie să li se dea posibilitatea unui screening antenatal; - În timpul sarcinii, un tratament antiepileptic eficace nu trebuie întrerupt deoarece agravarea bolii este atât în detrimentul mamei cât şi al fătului. Monitorizare şi profilaxie Se cunoaşte că deficienţa de acid folic apare în timpul sarcinii. S-a raportat faptul că antiepilepticele agravează carenţa de acid folic. Este posibil ca această carenţă să contribuie la creşterea incidenţei malformaţiilor observate la naştere, în cazul nou născuţilor ale căror mame au urmat tratament cu antiepileptice. Prin urmare, se recomandă o suplimentare a acidului folic, înainte şi în timpul sarcinii. Nou-născuţi De asemenea, se recomandă administrarea vitaminei K1, atât în ultimele săptămâni de sarcină cât şi la nou născut, pentru a evita apariţia hemoragiei. Au fost raportate câteva cazuri de convulsii şi/sau depresie respiratorie la nou născuți asociate cu administrarea carbamazepinei la mamă şi utilizarea concomitentă cu alte medicamente anticonvulsivante. S-au raportat câteva cazuri de vărsături, diaree şi/sau scădere a apetitului alimentar la nou născut, asociate cu utilizarea carbamazepinei de către mamă. Aceste reacţii pot reprezenta un sindrom de sevraj la nou născut. Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Alăptare Rezumatul riscului Carbamazepina se excretă în laptele matern (aproximativ 25%-60% din concentraţia plasmatică). Trebuie evaluate avantajele alăptării la sân comparativ cu probabilitatea mică de apariţie a reacţiilor adverse la sugar. În timpul tratamentului cu carbamazepină alăptarea este posibilă, cu condiţia de a se supraveghea apariţia unor eventuale reacţii adverse la sugar (de exemplu: somnolenţă excesivă, reacţii cutanate alergice). Au existat raportări privind hepatita colestatică la nou-născuţii expuşi la carbamazepină în perioada antenatală şi/sau în timpul alăptării. Prin urmare, nou-născuţii alăptaţi ai mamelor tratate cu carbamazepină trebuie observaţi cu atenţie pentru depistarea efectelor adverse hepatobiliare. Femei şi bărbaţi cu potenţial fertil Contracepţie Datorită inducţiei enzimatice, carbamazepina poate conduce la eşecul efectului terapeutic al contraceptivelor orale cu conţinut de estrogen şi/sau progesteron. Femeilor cu potenţial fertil trebuie să utilizeze metode contraceptive efective în timpul tratamentului cu carbamazepină și pentru o perioadă de

2 săptămâni după întreruperea tratamentului. Conform recomandărilor (FSRH Clinical Guidance: Drug

Interactions with Hormonal Contraception), femeile la care se administrează carbamazepină trebuie să utilizeze, de preferință, o metodă contraceptivă neafectată de medicamente care induc enzime (adică DIU de cupru și DIU care eliberează levonorgestrel sau injecții retard numai cu progestogen). Fertilitatea Foarte rar s-au raportat cazuri de afectare a fertilităţii la bărbat şi/sau anomalii ale spermatogenezei.

Insuficiență renală

Insuficienţă renală / Insuficienţă hepatică Nu sunt disponibile date privind farmacocinetica carbamazepinei la pacienţii cu