RCP · CARBAMAZEPINA SLAVIA 200 mg

Carbamazepină Slavia se administrează pe cale orală, de obicei în două sau trei doze divizate. Comprimatele pot fi administrată în timpul, după sau între mese. Comprimatele trebuie administrate cu puţin lichid (de exemplu, un pahar cu apă).

Ori de câte ori este posibil, înainte de începerea tratamentului, pacienţii de origine thailandeză şi chineză han trebuie testaţi în vederea depistării HLA-B *1502, deoarece prezenţa acestei alele este un indicator de risc crescut de apariţie a sindromului Stevens-Johnson (SSJ) sever asociat utilizării carbamazepinei (vezi pct. 4.4 Farmacogenetică).

Epilepsie

Doza de carbamazepină trebuie ajustată în funcţie de nevoile fiecărui pacient, pentru a obține un control adecvat al convulsiilor. Determinarea concentraţiilor plasmatice poate ajuta în stabilirea dozei optime. În tratamentul epilepsiei, de regulă, sunt necesare concentraţii plasmatice totale de carbamazepină de aproximativ 4 până la 12 micrograme/mL (17 până la 50 micromoli/L) (vezi pct. 4.4).

Adulți

Se recomandă să se utilizeze o schemă de doze în creștere treptată și aceasta să fie ajustată pentru a se individualiza pentru fiecare pacient.

Carbamazepina trebuie administrată în mai multe doze divizate, deși se recomandă inițial 100-200 mg carbamazepină, o dată sau de două ori pe zi. Ulterior, doza se creşte treptat, până la obţinerea unui răspuns optim care, în general, se observă la doza de 800-1200 mg carbamazepină, de 2-3 ori pe zi. La unii pacienţi, doza adecvată poate ajunge la 1600 mg sau chiar 2000 mg de carbamazepină pe zi.

Vârstnici (peste 65 de ani)

Din cauza posibilelor interacțiuni medicamentoase, doza de Carbamazepină Slavia trebuie atent aleasă în cazul acestor pacienți.

Copii și adolescenți

Se recomandă o creștere treptată și individualizată a dozei. Doza uzuală este de 10-20 mg/kg corp/zi, divizată în mai multe prize. Carbamazepină Slavia nu se recomandă copiilor de vârstă foarte mică.

Doza maximă recomandată în funcție de vârstă și greutate:

Atunci când este posibil, medicamentele antiepileptice se prescriu în monoterapie, iar dacă sunt utilizate în politerapie, dozele se cresc treptat.

Când Carbamazepină Slavia este adăugată unei terapii antiepileptice existente, acest lucru trebuie făcut treptat, menţinând sau, dacă este necesar, ajustând doza celorlalte antiepileptice (vezi pct. 4.5).

Profilaxia psihozei depresive maniacale la pacienții care nu răspund la terapia cu litiu Doza inițială este de 400 mg pe zi, în doze divizate. Doza se va crește treptat până când simptomele sunt controlate sau până când se atinge doza de 1600 mg pe zi, în doze divizate. Intervalul obișnuit de doze este de 400-600 mg pe zi, divizate în mai multe prize.

Nevralgie de trigemen

Doza inițială este de 200-400 mg pe zi și se crește treptat până la remisiunea durerii, care, de regulă, se produce la 200 mg de 3-4 ori pe zi. La majoritatea pacienților, o doză de 200 mg de 3 sau 4 ori pe zi este suficientă pentru a menține o stare fără durere. În unele cazuri poate fi necesare doze până la 1600 mg de Carbamazepină Slavia pe zi. După remisiunea durerii, doza trebuie redusă treptat până la doza de întreținere minimă. Doza maximă recomandată este de 1200 mg/zi. Când s-a obținut ameliorarea durerii, trebuie făcute încercări de întrerupere treptată a tratamentului, până când are loc o altă criză.

Vârstnici (65 de ani sau peste)

Din cauza interacţiunilor dintre medicamente şi farmacocineticii diferite a medicamentelor antiepileptice, doza de Carbamazepină Slavia trebuie selectată cu precauţie la pacienţii vârstnici.

La pacienţii vârstnici, se recomandă o doză iniţială de 100 mg de două ori pe zi. Doza iniţială de 100 mg de două ori pe zi trebuie crescută treptat până când durerea dispare (în mod normal, la 200 mg de 3 până la 4 ori pe zi). Doza trebuie apoi scăzută treptat până la cel mai mic nivel de menţinere posibil. Doza maxim recomandată este de 1200 mg/zi. După ce durerea a fost îndepărtată, trebuie încercată treptat o încetare a tratamentului până când are loc o altă criză.

Grupe speciale de pacienți

Insuficienţă renală/ insuficienţă hepatică

Nu sunt disponibile date privind farmacocinetica carbamazepinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau insuficienţă renală.

Citocromul P450 3A4 (CYP3A4) este principala enzimă care catalizează formarea metabolitului activ 10,11- epoxicarbamazepină. Administrarea carbamazepinei în asociere cu inhibitori ai CYP3A4 poate determina creşterea concentraţiei plasmatice de carbamazepină și apariția reacţiilor adverse. Administrarea în asociere cu inductori ai CYP3A4 poate creşte rata de metabolizare a carbamazepinei, cu eventuala scădere a concentraţiei plasmatice de carbamazepină şi a efectului terapeutic. La întreruperea administrării unui inductor CYP3A4, se poate reduce rata de metabolizare a carbamazepinei, cu creşterea concentraţiilor plasmatice de carbamazepină. Carbamazepina este un puternic inductor al CYP3A4 şi al altor sisteme enzimatice hepatice de fază I şi fază II şi astfel pot scădea concentraţiile plasmatice ale medicamentelor metabolizate în principal de către CYP3A4 și administrate în asociere cu aceasta, prin inducerea transformării acestora. Enzima care intervine la om în formarea derivatului 10,11-transdiol din 10,11-epoxicarbamazepină este o epoxid-hidrolază microsomală. Administrarea concomitentă de inhibitori ai acestei enzime poate conduce la creșterea concentraţiilor plasmatice de 10,11-epoxicarbamazepină. Intercațiuni care conduc la o contraindicație Este contraindicată utilizarea carbamazepinei în asociere cu inhibitori de monoaminoxidază (IMAO). În situații clinice favorabile, tratamentul cu IMAO trebuie întrerupt cu cel puţin 2 săptămâni înainte de începerea tratamentului cu carbamazepină sau mai mult, dacă situația clinică permite (vezi pct. 4.3). Medicamente care pot creşte concentraţia plasmatică a carbamazepinei Deoarece concentraţiile plasmatice crescute de carbamazepină pot determina reacţii adverse (de exemplu, ameţeli, somnolenţă, ataxie, diplopie) dozajul carbamazepinei trebuie ajustat corespunzător şi/sau trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice, atunci când se administrează concomitent următoarele: - Analgezice, antiinflamatoare - dextropropoxifen; - Androgeni - danazol; - Antibiotice - macrolide (de exemplu, eritromicină, claritromicină), ciprofloxacină; - Antidepresive - fluoxetină, fluvoxamină, paroxetină, trazodon; - Antiepileptice - vigabatrină; - Antifungice - azoli (de exemplu, itraconazol, ketoconazol, fluconazol, voriconazol); a se recomanda anticonvulsivante alternative la pacienţii trataţi cu voriconazol sau itraconazol; - Antihistaminice - loratadină; - Antipsihotice - olanzapină; - Antituberculoase - izoniazidă; - Antivirale - inhibitori ai proteazei în tratamentul HIV (de exemplu, ritonavir); - Inhibitori ai anhidrazei carbonice - acetazolamidă; - Medicație cardiovasculară - diltiazem, verapamil; - Medicație gastrointestinală - posibil cimetidină, omeprazol; - Altele: suc de grepfrut, nicotinamidă (doar în doze mari). Medicamente care pot creşte nivelul plasmatic al metabolitului activ 10,11-epoxicarbamazepină Deoarece nivelul plasmatic crescut al 10,11-epoxicarbamazepinei poate determina reacţii adverse (de exemplu, ameţeli, somnolenţă, ataxie, diplopie), doza de carbamazepină trebuie ajustată corespunzător, şi/sau concentraţiile plasmatice trebuie monitorizate la administrarea concomitentă cu: quetiapină, primidonă, progabidă, acid valproic, valnoctamidă, valpromidă și brivaracetam. Medicamente care pot scădea concentraţia plasmatică a carbamazepinei Este posibil ca doza de carbamazepină să trebuiască ajustată atunci când aceasta se administrează concomitent cu: - Antiepileptice - oxcarbazepină, fenobarbital, fenitoină (pentru a evita intoxicaţia cu fenitoină şi concentraţiile subterapeutice de carbamazepină, se recomandă ajustarea concentraţiei plasmatice a fenitoinei până la 13 micrograme/mL înainte de adăugarea carbamazepinei la tratament) şi fosfenitoină, primidonă, şi deşi datele sunt parţial contradictorii, posibil şi clonazepam; - Antineoplazice - cisplatină sau doxorubicină; - Antituberculoase - rifampicină; - Bronhodilatatoare sau medicamente antiasmatice - teofilină, aminofilină; - Medicamente dermatologice - isotretinoin; - Altele - preparate fitoterapeutice pe bază de sunătoare (Hypericum perforatum). Efectul carbamazepinei asupra concentraţiilor plasmatice ale altor medicamente administrate concomitent Carbamazepina poate scădea concentraţia plasmatică, diminua sau chiar aboli acțiunea anumitor medicamente. Dozele următoarelor medicamente ar putea necesita ajustări, în funcție de situația clinică: - Analgezice, antiinflamatoare - buprenorfină, metadonă, acetaminofen (administrarea pe termen lung a carbamazepinei şi a paracetamolului poate determina hepatotoxicitate), tramadol; - Antibiotice - doxiciclină, rifabutin; - Anticoagulante - anticoagulante orale (de exemplu, warfarină, rivaroxaban, dabigatran, apixaban și edoxaban); - Antidepresive - bupropionă, citalopram, nefazodonă, mianserină, trazodonă, sertralină, antidepresive triciclice (de exemplu, imipramină, amitriptilină, nortriptilină, clomipramină); - Antiemetice - aprepitant; - Antiepileptice - clobazam, clonazepam, etosuximid, lamotrigină, eslicarbazepină, oxcarbazepină, primidonă, tiagabină, topiramat, acid valproic, zonisamidă. Pentru a evita intoxicaţia cu fenitoină şi concentraţiile subterapeutice de carbamazepină, se recomandă ajustarea concentraţiei plasmatice a fenitoinei până la 13 micrograme /mL înainte de adăugarea carbamazepinei la tratament. Au existat rare raportări ale creşterilor concentraţiilor plasmatice ale mefenitoinei. - Antifungice - itraconazol, voriconazol; a se recomanda anticonvulsivante alternative; - Antihelmintice - albendazol; - Antineoplazice - imatinib, ciclofosfamidă, lapatinib, temsirolimus; - Antipsihotice - clozapină, haloperidol şi bromperidol, olanzapină, quetiapină, risperidonă, aripiprazol, paliperidonă; - Anxiolitice - alprazolam; - Antivirale - inhibitori ai proteazei în tratamentul HIV (de exemplu, indinavir, ritonavir, saquinavir); - Bronhodilatatoare sau medicamente antiasmatice - teofilină; - Contraceptive - contraceptive hormonale (se recomandă metode contraceptive alternative); - Medicație cardiovasculară - digoxină, blocante ale canalelor de calciu din clasa dihidropiridinelor (de exemplu, felodipină), simvastatină, atorvastatină, lovastatină, cerivastatină, ivabradină; - Corticosteroizi - prednisolon, dexametazonă; - Medicamente pentru disfuncţia erectilă - tadalafil; - Imunosupresoare - ciclosporină, everolimus, tacrolimus, sirolimus; - Medicație tiroidiană - levotiroxină; - Altele - medicamente care conţin estrogen şi/sau progesteron. Asocieri care pot fi luate în considerare S-a raportat că utilizarea concomitentă a carbamazepinei şi a levetiracetamului determină creşterea toxicității carbamazepinei. S-a raportat că utilizarea concomitentă a carbamazepinei şi a izoniazidei determină creşterea hepatotoxicităţii induse de izoniazidă. Asocierea carbamazepinei şi a litiului poate determina neurotoxicitate crescută, chiar dacă concentraţiile plasmatice ale litiului sunt în limitele terapeutice. Utilizarea concomitentă a carbamazepinei și a metoclopramidei sau a carbamazepinei şi a neurolepticelor (haloperidol, tioridazină) poate determina creşterea reacţiilor adverse neuronale. Asocierea carbamazepinei cu unele diuretice (hidroclorotiazidă, furosemid) poate determina hiponatremie simptomatică. Carbamazepina poate antagoniza efectele miorelaxantelor nedepolarizante (de exemplu, pancuroniu); poate fi necesară creşterea dozei acestora, iar pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie având în vedere posibilitatea recuperării mai rapide din blocajul neuromuscular. Similar cu alte medicamente psihoactive, carbamazepina poate scădea toleranţa la alcoolul etilic; prin urmare, se recomandă ca pacienții să nu consume alcool etilic în timpul tratamentului. Utilizarea concomitentă a carbamazepinei cu anticoagulante orale cu acțiune directă (rivaroxaban, dabigatran, apixaban, endoxaban) poate determina scăderea concentrației plasmatice a anticoagulantului, cu apariția riscului de tromboză. De aceea, dacă este necesară utilizarea concomitentă a celor două medicamente, se recomandă o monitorizare atentă a semnelor și simptomelor de tromboză. Interferenţă cu anumite teste serologice Carbamazepina poate conduce la un rezultat fals pozitiv privind concentrația perfenazinei, în cadrul analizei HPLC, din cauza interferenței. Carbamazepina şi 10,11-epoxi-metabolitul său pot conduce la rezultate fals pozitive ale concentraţiilor antidepresivelor triciclice, în cadrul testelor imunologice prin fluorescență polarizată.

Fertilitatea Foarte rar, s-au raportat cazuri de afectare a fertilităţii la bărbat şi/ sau anomalii ale spermatogenezei. Sarcina Prezentarea riscului asociat cu utilizarea medicamentelor antiepileptice în general Specialiștii trebuie să ofere sfaturi cu privire la riscurile potențiale pentru făt cauzate atât de convulsii, cât și de tratament antiepileptic, tuturor femeilor aflate la vârsta fertilă care iau tratament antiepileptic și, în special, femeilor care planifică sarcina și femeilor care sunt însărcinate. Înteruperea bruscă a tratamentului cu antiepileptice trebuie evitată deoarece acest lucru poate duce la apariția convulsiilor care ar putea avea consecințe severe aupra femeii și asupra fătului. Monoterapia este de preferat ori de câte ori este posibil, în cazul femeilor gravide deoarece un tratament cu mai multe medicamente antiepileptice poate fi asociat cu un risc crescut de apariție a malformațiilor congenitale, față de monoterapie. Acest lucru depinde însă și de medicamentele antiepileptice care se asociază. Prezentarea riscului asociat cu carbamazepina Se ştie că nou născuții mamelor cu epilepsie netratată sunt mai predispuşi la tulburări de dezvoltare intrauterină, inclusiv la malformaţii - sindromul anticonvulsivant fetal. Printre manifestările acestuia se numără: spina bifida, defecte craniofaciale (cheilo/palatoschizis), malformaţii cardiovasculare, hipospadias şi multe alte defecte somatice. Pacientele trebuie prevenite cu privire la riscul crescut de apariție a acestor probleme la făt, cu oferirea posibilității efectuării un screening antenatal. Pe baza datelor dintr-un registru de sarcini nordamerican, rata malformaţiilor congenitale majore, definite ca anomalie structurală cu răsunet chirurgical, medical sau estetic, diagnosticate în primele 12 săptămâni de la naştere a fost de 3.0% (95% CI între 2.1 și 4.2%) în rândul mamelor expuse la carbamazepină în monoterapie în primul trimestru şi de 1.1% (95%CI între 0,35 și 2,5%) în rândul gravidelor care nu au luat niciun medicament antiepileptic (risc relativ 2.7, 95%CI între 1.1 și 7.0). Carbamazepină Slavia trece bariera placentară. Expunerea prenatală la carbamazepină poate crește riscul de apariție a malformațiilor congenitale, precum și alte efecte adverse de dezvoltare a fătului. La om, expunerea la carbamazepină în timpul sarcinii este asociată cu apariția frecventă a malformațiilor, fiind de 2-3 ori mai mare decât la populația generală, care prezintă o frecvență de 2-3%. Malformații precum defecte ale tubului neural (spina bifida), malformații craniofaciale (precum buză despicată), malformații cardiovasculare, hipospadias, hipoplazia degetelor, precum și alte anomalii ce afectează diverse sisteme de organe, au fost raportate la copii mamelor ce au utilizat carbamazepină în timpul sarcinii. Se recomandă supravegherea specializată, antenatală pentru aceste malformații. Tulburări de neurodezvoltare au fost raportate la copii născuți de mame cu epilepsie ce au utilizat carbamazepină în monoterapie sau cu alte antiepileptice, în timpul sarcinii. Studiile privind riscul de afectare a neurodezvoltării la copii expuși la carbamazepină în timpul sarcinii sunt contradictorii, dar riscul nu poate fi exclus. Carbamazepina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potențial justifică riscurile potențiale, după o examinare atentă a altor alternative de tratament. Femeile trebuie complet informate cu privire la riscurile care pot apărea la administrarea carbamazepinei în timpul sarcinii. Considerente clinice Luând aceste date în considerare, se fac următoarele recomandări: - Gravidele cu epilepsie trebuie să fie monitorizate cu atenție deosebită; - Dacă în timpul tratamentului cu Carbamazepină Slavia apare sarcina sau este planificată o sarcină sau dacă în timpul sarcinii apare necesitatea începerii tratamentului cu Carbamazepină Slavia, beneficiile terapeutice trebuie să fie atent cântărite în raport cu riscurile, mai ales în primele 3 luni de sarcină; - La femeile de vârstă fertilă, Carbamazepină Slavia trebuie să fie prescrisă, în mod ideal, ca monoterapie, deoarece incidenţa anomaliilor congenitale la nou născuţii femeilor tratate cu o combinație de antiepileptice este mai mare decât în cazul celor care primesc monoterapie. Riscul de malformaţii în urma expunerii la carbamazepină în politerapie variază în funcţie de medicamentele administrate şi poate fi mai mare în caz că se asociază și valproat; - Dovezile sugerează că riscul de malformație cu carbamazepină poate fi dependent de doză - de exemplu, la doze sub 400 mg pe zi, ratele malformaţiilor au fost mai mici decât la administrarea unor doze mai mari de carbamazepină. Dacă se bazează pe o evaluare atentă a riscurilor și a beneficiilor, nu există nicio altă opțiune de tratament alternativă, iar tratamentul cu carbamazepină este continuat, trebuie folosită monoterapia și cea mai mică doză eficientă de carbamazepină. De asemenea, se recomandă monitorizarea nivelurilor plasmatice. Concentrația plasmatică ar putea fi menținută în partea inferioară a intervalului terapeutic de la 4 la 12 micrograme / ml, cu condiția să se mențină controlul crizelor.; - În timpul sarcinii, un tratament antiepileptic eficace nu trebuie întrerupt, deoarece agravarea bolii este deopotrivă în detrimentul mamei şi al fătului. Monitorizare și profilaxie Se cunoaşte că în timpul sarcinii apare un deficit de acid folic. De asemenea, s-a raportat faptul că anumite medicamente antiepileptice agravează carenţa de acid folic. Este posibil ca tocmai această carenţă să contribuie la creşterea incidenţei malformaţiilor congenitale la nou născuţii femeilor tratate cu antiepileptice în timpul sarcinii. De aceea, se recomandă administrarea suplimentelor alimentare cu acid folic atât înaintea, cât şi în timpul sarcinii. Dacă o femeie intenționează să rămână gravidă, trebuie depuse toate eforturile pentru a trece la un tratament alternativ adecvat înainte de concepție și înainte de întreruperea contracepției. Dacă o femeie rămâne gravidă în timp ce ia carbamazepină, ar trebui trimisă la un specialist pentru a reevalua tratamentul cu carbamazepină și a lua în considerare opțiunile alternative de tratament. Nou-născuţi În scopul prevenirii sindromului hemoragic prin inducție enzimatică, se recomandă administrarea vitaminei K1, atât la gravidă în ultimele săptămâni de sarcină, cât şi la nou născut. Au fost raportate câteva cazuri de convulsii şi/sau depresie respiratorie la nou-născuții femeilor tratate cu politerapie anticonvulsivantă care a inclus și carbamazepină. S-au raportat, de asemenea, câteva cazuri de vărsături, diaree şi/sau scădere a apetitului alimentar la nou născut, asociate cu utilizarea carbamazepinei de către mamă. Aceste reacţii sugerează un sindrom de sevraj la nou născut. Studiile pe animale au relevat toxicitate la nivel reproductiv (vezi pct. 5.3). Alăptarea Prezentarea riscului Carbamazepina se excretă în laptele matern (aproximativ 25-60% din concentraţia plasmatică). Totuși, avantajele alăptării la sân se pun în balanță cu riscul foarte îndepărtat de reacţii adverse la sugar. Astfel, în timpul tratamentului cu carbamazepină alăptarea este posibilă, cu condiţia de a se supraveghea apariţia unor eventuale reacţii adverse la sugar (de exemplu, somnolenţă excesivă, reacţii cutanate alergice). Dat fiind că există raportări de cazuri de hepatită colestatică la nou-născuţii expuşi la carbamazepină în perioada antenatală şi/sau în timpul alăptării, este necesară supravegherea atentă și din acest punct de vedere. Femei cu potențial fertil Carbamazepina nu trebuie utilizată la femeile aflate la vârstă fertilă, cu excepția cazului în care beneficiul potențial este considerat a depăși riscurile, în urma unei examinări atente a opțiunilor alternative de tratament. Femeia ar trebui să fie pe deplin informată și să înțeleagă riscul potențialelor leziuni asupra fătului dacă se va utiliza carbamazepină în timpul sarcinii și, prin urmare, importanța planificării oricărei sarcini. Testarea sarcinii la femeile aflate la vârsta fertilă trebuie luată în considerare înainte de inițierea tratamentului cu carbamazepină. Contracepția Din cauza efectului inductor enzimatic, carbamazepina poate determina lipsa unui efect terapeutic în cazul contraceptivelor orale care conțin estrogen și/sau progesteron. Femeile care pot rămâne gravide trebuie sfătuite să folosească metode alternative de contracepție în timpul tratamentului cu carbamazepină și timp de 2 săptămâni după oprirea tratamentului. Conform recomandărilor FSRH Clinical Guidance: Drug Interactions with Hormonal Contraception), femeile care au un tratament activ cu carbamazepină este de preferat să schimbe metoda de contracepție la una care să nu fie afectată de către medicamentele inductoare enzimatice (de exemplu, dispozitiv intrauterin tip sterilet cu fir de cupru și sterilet cu eliberare intrauterină de levonorgestrel sau soluție injectabilă unidoză cu progestogeni).