RCP · BUCCOLAM 7,5 mg

Doze

Dozele standard sunt indicate mai jos:

Persoanele care acordă asistenţă trebuie să administreze o doză unică de midazolam. Dacă criza convulsivă nu se opreşte în decurs de 10 minute de la administrarea midazolamului, trebuie să se solicite asistenţă medicală de urgenţă şi seringa golită trebuie înmânată unui profesionist din domeniul sănătăţii, pentru a furniza informaţii cu privire la doza primită de către pacient.

În cazul în care convulsiile reapar după un răspuns iniţial, o doză secundară sau repetată nu trebuie administrată fără recomandarea prealabilă a medicului (vezi pct. 5.2).

Pentru pacienții cu risc crescut de detresă respiratorie cauzată de benzodiazepine, înainte de a începe tratamentul cu BUCCOLAM, trebuie luată în considerare administrarea de BUCCOLAM sub supravegherea unui profesionist din domeniul sănătății. Administrarea poate fi efectuată în absența unei convulsii.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei; cu toate acestea, BUCCOLAM trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală cronică, deoarece eliminarea midazolamului poate fi întârziată şi efectele pot fi prelungite (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică

Insuficienţa hepatică reduce clearance-ul midazolamului, cu creşterea ulterioară a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare. Prin urmare, efectele clinice pot fi mai intense şi mai prelungite şi de aceea se recomandă monitorizarea atentă a efectelor clinice şi semnelor vitale după administrarea midazolamului la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4).

BUCCOLAM este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3). Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea midazolamului la copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 3 luni nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.

Vârstnici

Pacienții vârstnici sunt mai sensibili la efectele benzodiazepinelor. La pacienții cu vârsta peste 60 de ani BUCCOLAM trebuie utilizat cu precauție.

Mod de administrare

BUCCOLAM este destinat pentru administrare bucofaringiană. Cantitatea completă de soluţie trebuie introdusă lent în spaţiul dintre gingie şi obraz. Administrarea laringo-traheală trebuie evitată pentru prevenirea aspiraţiei accidentale a soluţiei. Dacă este necesar (pentru volume mai mari şi/sau la pacienţi mai mici), aproximativ jumătate din doză trebuie administrată lent într-o parte a cavităţii bucale şi apoi se administrează lent cealaltă jumătate în partea cealaltă.

Pentru instrucţiuni detaliate privind modul de administrare a medicamentului, vezi pct. 6.6. Precauţii care trebuie luate înainte de manipularea sau administrarea medicamentului Niciun ac, canulă intravenoasă sau orice alt dispozitiv pentru administrare parenterală nu trebuie ataşate la seringa pentru administrare orală.

BUCCOLAM nu se administrează pe cale intravenoasă.

Capacul seringii pentru administrare orală trebuie îndepărtat pentru a evita riscul de înecare.

Midazolamul este metabolizat de către izoenzima CYP3A4. Inhibitorii şi inductorii CYP3A4 prezintă potenţial de creştere şi respectiv de scădere a concentraţiilor plasmatice şi, în consecinţă, a efectelor midazolamului, necesitând, prin urmare, ajustări corespunzătoare ale dozelor. Interacţiunile farmacocinetice cu inhibitorii şi inductorii CYP3A4 sunt mai pronunţate în cazul midazolamului administrat pe cale orală comparativ cu administrarea bucofaringiană sau parenterală, deoarece enzimele CYP3A4 sunt de asemenea prezente la nivelul tractului gastro-intestinal superior. După administrarea pe cale bucofaringiană, numai clearance-ul sistemic va fi afectat. După o doză unică de midazolam administrat pe cale bucofaringiană, scăderea efectului clinic maxim ca urmare a inhibării CYP3A4 va fi minimă, în timp ce durata efectului va fi prelungită. Prin urmare, în timpul administrării midazolamului împreună cu un inhibitor al CYP3A4 se recomandă monitorizarea atentă a efectelor clinice şi a semnelor vitale, chiar şi după o doză unică. Anestezice şi analgezice narcotice Fentanilul poate scădea clearance-ul midazolamului. Antiepileptice Administrarea concomitentă împreună cu midazolamul poate provoca creşterea sedării sau a depresiei respiratorii sau cardiovasculare. Midazolamul poate interacţiona cu alte medicamente metabolizate la nivel hepatic, de exemplu fenitoina, provocând potenţarea efectului acesteia. Blocanţi ai canalelor de calciu S-a demonstrat că diltiazemul şi verapamilul scad clearance-ul midazolamului şi al altor benzodiazepine şi pot potenţa acţiunile acestora. Medicamente pentru tratamentul ulcerului S-a demonstrat că cimetidina, ranitidina şi omeprazolul scad clearance-ul midazolamului şi al altor benzodiazepine şi pot potenţa acţiunile acestora. Xantine Metabolismul midazolamului şi al altor benzodiazepine este accelerat de către xantine. Medicamente dopaminergice Midazolamul poate provoca inhibiţia levodopa. Relaxante musculare De exemplu baclofen. Midazolamul poate provoca potenţarea efectelor relaxantelor musculare, crescând efectele deprimante asupra SNC ale acestora. Nabilonă Administrarea concomitentă cu midazolamul poate provoca sedare intensă sau depresie respiratorie şi cardiovasculară. Medicamente care inhibă CYP3A4 Interacţiunile medicamentoase rezultate în urma administrării bucofaringiene a midazolamului par a fi similare celor observate în cazul administrării intravenoase mai degrabă decât a administrării orale a midazolamului. Alimente Sucul de grapefruit scade clearance-ul midazolamului şi potenţează acţiunea acestuia. Antifungice azolice Ketoconazolul a provocat creşterea de 5 ori a concentraţiilor plasmatice ale midazolamului administrat intravenos, în timp ce timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a crescut de aproximativ 3 ori. Voriconazolul a provocat creşterea de 3 ori a concentraţiilor plasmatice ale midazolamului administrat intravenos, în timp ce timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al acestuia a crescut de aproximativ 3 ori. Fluconazolul şi itraconazolul au provocat creşterea de 2 până la 3 ori a concentraţiilor plasmatice ale midazolamului administrat intravenos şi o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 2,4 ori pentru itraconazol şi de 1,5 ori pentru fluconazol. Posaconazolul a provocat creşterea de aproximativ 2 ori a concentraţiilor plasmatice ale midazolamului administrat intravenos. Antibiotice macrolide Eritromicina a provocat creşterea de aproximativ 1,6 – 2 ori a concentraţiilor plasmatice ale midazolamului administrat intravenos şi creşterea de 1,5 – 1,8 ori a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a midazolamului. Claritromicina a provocat creşterea de 2,5 ori a concentraţiilor plasmatice ale midazolamului administrat intravenos şi creşterea de 1,5 – 2 ori a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare. Inhibitori ai proteazei HIV Administrarea concomitentă a inhibitorilor de protează (de exemplu saquinavir şi alţi inhibitori ai proteazei HIV) poate provoca o creştere accentuată a concentraţiei midazolamului. După administrarea concomitentă cu lopinavir potenţat cu ritonavir, concentraţiile plasmatice ale midazolamului administrat intravenos au crescut de 5,4 ori, asociate cu o creştere similară a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare. Blocanţi ai canalelor de calciu O doză unică de diltiazem a crescut concentraţiile plasmatice ale midazolamului administrat intravenos cu aproximativ 25%, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a fost prelungit cu 43%. Diferite medicamente Atorvastatina a demonstrat o creştere de 1,4 ori a concentraţiilor plasmatice ale midazolamului administrat intravenos, comparativ cu grupul de control. Medicamente inductoare ale CYP3A4 Rifampicina 600 mg o dată pe zi, timp de 7 zile a provocat scăderea concentraţiilor plasmatice ale midazolamului administrat intravenos cu aproximativ 60%. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a scăzut cu aproximativ 50-60%. Plante Plantele de tipul sunătoarei provoacă scăderea concentraţiilor plasmatice ale midazolamului cu aproximativ 20-40%, împreună cu o scădere a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare cu aproximativ 15-17%. În funcţie de extractul specific de sunătoare, efectul inductor al CYP3A4 poate varia. Interacţiuni medicamentoase (IM) farmacodinamice Administrarea concomitentă a midazolamului cu alte medicamente sedative/hipnotice şi cu medicamente cu acţiune deprimantă asupra SNC, incluzând alcoolul etilic, poate provoca sedare intensă şi depresie respiratorie. Exemplele includ derivaţi opiozi (utilizaţi ca analgezice, antitusive sau în tratamente substitutive), antipsihotice, alte benzodiazepine utilizate ca anxiolitice sau hipnotice, barbiturice, propofol, ketamină, etomidat, antidepresive sedative, antihistaminice H1 de generaţie veche şi medicamente antihipertensive cu acţiune centrală. Alcoolul etilic (incluzând medicamentele care conţin alcool etilic) poate mări în mod semnificativ efectul sedativ al midazolamului. Consumul de alcool etilic trebuie evitat în cazul administrării midazolamului (vezi pct. 4.4). Midazolamul scade concentraţia alveolară minimă (CAM) a anestezicelor inhalatorii. Efectul inhibitorilor CYP3A4 poate fi mai pronunţat la sugari, deoarece o parte a dozei administrată pe cale bucofaringiană este probabil înghiţită şi absorbită la nivelul tractului gastro-intestinal.

Sarcina Datele provenite din utilizarea midazolamului la femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Studiile la animale nu au evidențiat un efect teratogen toxic asupra funcţiei de reproducere, dar s-a observat fetotoxicitate la om, ca şi în cazul altor benzodiazepine. Nu există date asupra sarcinilor expuse în primele două trimestre de sarcină. S-a raportat că administrarea dozelor mari de midazolam în ultimul trimestru de sarcină sau în timpul travaliului provoacă reacţii adverse materne sau fetale (risc de aspiraţie a lichidelor şi conţinutului gastric în timpul travaliului la mamă, ritm cardiac fetal neregulat, hipotonie, capacitate scăzută de supt, hipotermie şi depresie respiratorie a nou-născutului). Midazolamul poate fi utilizat în timpul sarcinii dacă este necesar. În cazul în care se administrează midazolamul în al treilea trimestru de sarcină trebuie luat în considerare riscul pentru nou-născuţi. Alăptarea Midazolamul se excretă în laptele uman în cantităţi mici (0,6%). Prin urmare, este posibil ca oprirea alăptării să nu fie necesară în urma administrării unei doze unice de midazolam. Fertilitatea Studiile la animale nu au evidenţiat afectarea fertilităţii (vezi pct. 5.3).