RCP · BRUFEN PLUS 400 mg/30 mg

Doze

Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficiente pentru cea mai scurtă perioadă necesară pentru ameliorarea simptomelor (vezi pct. 4.4).

Adulţi

Doza recomandată este 1 comprimat o dată la 4 - 6 ore. Nu trebuie depăşită o doză totală de 6 comprimate (2400 mg ibuprofen/180 mg fosfat de codeină hemihidrat) într-un interval de 24 de ore.

Vârstnici

Nu sunt necesare modificări ale dozei la pacienţii vârstnici, cu excepţia cazului în care este prezentă insuficienţa hepatică sau renală sau dacă există riscul unei sensibilităţi la efectele centrale ale opioidelor sau simptome de hipertrofie de prostată. În astfel de cazuri doza trebuie stabilită individual.

Copii şi adolescenţi

Brufen Plus nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată, doza trebuie menţinută la cea mai mică valoare posibilă, iar funcţia renală trebuie monitorizată (pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă vezi pct 4.3).

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, doza trebuie menţinută la cea mai mică valoare posibilă (pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă vezi pct 4.3).

Mod de administrare

Acest medicament trebuie administrat în timpul meselor sau cu alimente pentru a evita disconfortul gastrointestinal. În cazul în care un pacient prezintă simptome digestive, trebuie să se adreseze medicului înainte de a utiliza acest medicament.

Brufen Plus se administrează cu un pahar cu apă. Comprimatele de Brufen Plus trebuie înghiţite întregi şi nu trebuie mestecate, rupte, zdrobite sau supte, pentru a evita disconfortul la nivelul cavităţii bucale şi iritaţiile la nivelul gâtului.

Obiectivele și întreruperea tratamentului

Înainte de inițierea tratamentului cu Brufen Plus, o strategie de tratament care să includă durata și obiectivele tratamentului și un plan pentru încheierea tratamentului trebuie convenite împreună cu pacientul, în conformitate cu ghidurile privind abordarea terapeutică a durerii. În timpul tratamentului, trebuie să existe un contact frecvent între medic și pacient pentru a evalua necesitatea continuării tratamentului, pentru a lua în considerare întreruperea tratamentului și pentru a ajusta dozele, dacă este necesar. Atunci când un pacient nu mai necesită tratament cu codeină, poate fi recomandabil să se reducă treptat doza, pentru a preveni simptomele de sevraj. În absența unui control adecvat al durerii, trebuie luată în considerare posibilitatea apariției hiperalgeziei, a toleranței și a progresiei afecțiunii preexistente (vezi pct. 4.4).

Durata tratamentului

Brufen Plus nu trebuie utilizat mai mult decât este necesar.

Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi cu oricare dintre următoarele medicamente, deoarece la unii pacienţi au fost raportate interacţiuni: Diuretice, beta-blocante, inhibitori ECA şi antagonişti de angiotensină II: AINS pot reduce efectul antihipertensiv al diureticelor, beta-blocantelor şi al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienţi cu funcţie renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală compromisă), administrarea concomitentă a unui inhibitor ECA, beta-blocant sau antagonist de angiotensină II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza poate duce la deteriorarea suplimentară a funcţiei renale, inclusiv la insuficienţă renală acută, care este de obicei reversibilă. Prin urmare, combinaţia de AINS şi inhibitori ECA, beta-blocante sau antagonişti de angiotensină II trebuie administrată cu precauţie, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi în mod corespunzător şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale după iniţierea terapiei concomitente şi în mod periodic după aceea. Medicamentele ce conţin ibuprofen nu trebuie utilizate concomitent cu alte produse care cresc riscul de sângerare gastrointestinală. Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, de exemplu warfarină (vezi pct 4.4). Agenţi antiplachetari: AINS nu trebuie asociate cu agenţi antiplachetari cum este ticlopidina din cauza inhibării suplimentare a funcţiei plachetare. Risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4). Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI): SSRI şi AINS implică fiecare un risc crescut de sângerare la nivelul tractului gastrointestinal. Acest risc este crescut de asocierea acestora (vezi pct 4.4). Mecanismul poate fi explicat, posibil, prin absorbţia redusă de serotonină în trombocite. Metotrexat: AINS, inclusiv ibuprofen, pot inhiba secreţia tubulară de metotrexat şi reduce clearance-ul de metotrexat. Aminoglicozide: AINS pot reduce eliminarea aminoglicozidelor. Glicozide cardiace: AINS pot agrava insuficienţa cardiacă, pot afecta rata de filtrare glomerulară şi creşte valoarea plasmatică a glicozidelor cardiace. Digoxină: ibuprofen întârzie clearance-ul renal al digoxinei, ceea ce duce la concentraţii serice crescute de digoxină. Litiu: ibuprofen reduce clearance-ul renal al litiului, ceea ce duce la creşterea concentraţiei plasmatice de litiu. Ciclosporină şi tacrolimus: pot creşte toxicitatea renală deoarece ibuprofen afectează circulaţia renală. Corticosteroizi: risc crescut de ulceraţie sau sângerare gastrointestinală cu AINS (vezi pct. 4.4). Colestiramină: administrarea concomitentă de ibuprofen şi colestiramină poate reduce absorbţia de ibuprofen în tractul gastrointestinal. Semnificaţia clinică este însă necunoscută. Extract de ginkgo biloba: utilizarea concomitentă cu ibuprofen poate creşte riscul de sângerare cu AINS. Mifepristonă: teoretic, se poate produce o scădere a eficacităţii medicamentului din cauza proprietăţilor antiprostaglandinice ale AINS. Dovezi limitate sugerează că administrarea concomitentă de AINS în ziua administrării prostaglandinei nu influenţează în mod negativ efectele mifepristonei sau ale prostaglandinei asupra maturării colului uterin sau contractilităţii uterine şi nu reduce eficacitatea clinică a întreruperii medicamentoase a sarcinii. Inhibitori de monoaminoxidază: agoniştii de opioide pot potenţa efectele inhibitorilor de monoaminoxidază. Risc crescut de deprimare a sistemului nervos central şi respirator. Inhibitori ai CYP2D6: inhibitorii CYP2D6 (de exemplu chinidină, fluoxetină) reduc formarea morfinei din codeină. Efectul analgezic al codeinei poate fi diminuat în mod semnificativ. Antibiotice chinolone: Datele înregistrate la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii asociate cu chinolone. Pacienţii trataţi cu AINS şi chinolone pot prezenta un risc crescut de convulsii. Sulfoniluree: AINS pot potenţa efectele medicamentelor sulfonilureice. Au fost raportate cazuri rare de hipoglicemie la pacienţii trataţi cu medicamente sulfonilureice care au utilizat ibuprofen. Zidovudină: risc crescut de toxicitate hematologică în cazul în care se administrează AINS concomitent cu zidovudină. Există dovezi de risc crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii hemofilici HIV(+) care utilizează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Inhibitori CYP2C9: Administrarea concomitentă de ibuprofen cu inhibitori CYP2C9 poate creşte expunerea la ibuprofen (substratul CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori CYP2C9), a fost demonstrată o expunere crescută la ibuprofen S (+) cu aproximativ 80 până la 100%. Trebuie avută în vedere reducerea dozei de ibuprofen la administrarea concomitentă de inhibitori CYP2C9, mai ales atunci când se administrează doze mari de ibuprofen cu voriconazol sau fluconazol. Deprimante ale sistemului nervos central: Efectele deprimantelor SNC (alte opioide, antihistaminice, anxiolitice, sedative, hipnotice, antipsihotice, neuroleptice, inclusiv alcool etilic) pot fi potenţate de codeină. Utilizarea concomitentă a Brufen Plus cu gabapentinoizi (gabapentină și pregabalină) poate determina detresă respiratorie, hipotensiune arterială, sedare profundă, comă sau deces (vezi pct. 4.4). Medicamente sedative, cum sunt benzodiazepinele sau medicamentele asociate: Utilizarea concomitentă a produselor care conțin opioide (de exemplu, codeină) cu medicamente sedative, cum sunt benzodiazepinele sau medicamentele asociate, crește riscul sedării, deprimării respiratorii, comei și decesului datorită efectului deprimant suplimentar asupra SNC. Doza și durata administrării concomitente trebuie limitate (vezi pct. 4.4). Anticolinergice: anticolinergicele sau alte medicamente cu activitate anticolinergică utilizate concomitent cu analgezicele opioide, inclusiv codeină, pot duce la creşterea riscului de retenţie urinară şi/sau constipaţie severă care poate provoca ileus paralitic. Alcool etilic: poate creşte efectul depresiv al codeinei. Inhibitori COX-2 şi alte AINS: trebuie evitată utilizarea concomitentă cu alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2, din cauza riscului de însumare a efectelor. Acid acetilsalicilic: Nu este recomandată în general administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic din cauza riscului crescut de reacţii adverse. Datele experimentale sugerează că ibuprofen poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic în doză mică asupra agregării plachetare atunci când acestea sunt administrate concomitent. Deși există incertitudini în ceea ce privește extrapolarea acestor date la situația clinică, nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea regulată și pe termen lung a ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doze mici. Utilizarea ocazională de ibuprofen nu se asociază cu niciun efect relevant din punct de vedere clinic (vezi pct. 5.1).

Nu este recomandată utilizarea ibuprofen în timpul sarcinii, deoarece nu a fost stabilită siguranţa medicamentului (vezi pct. 4.3). Sarcina Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în sens negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionului/fătului. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort şi de malformaţie cardiacă şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte odată cu doza şi cu durata terapiei. La animale s-a arătat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine are ca rezultat o pierdere crescută pre- şi post-fecundare şi letalitate embrio-fetală. În plus, au fost raportate incidenţe crescute de diferite malformaţii, inclusiv cardiovasculare, la animale cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei organogenetice. Începând cu săptămâna 20 de sarcină, utilizarea Brufen Plus poate provoca oligohidramnios ca rezultat al disfuncției renale fetale. Acesta poate surveni la scurt timp după inițierea tratamentului, fiind de obicei reversibil după întreruperea administrării. În plus, au existat raportări de constricție a canalului arterial în urma tratamentului în al doilea trimestru, dintre care majoritatea s-au rezolvat după încetarea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului şi al celui de-al doilea trimestru de sarcină, nu trebuie administrat Brufen Plus cu excepţia cazului în care este absolut necesar. În cazul în care se utilizează Brufen Plus de către o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului şi al celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menţinută cât mai mică posibil, iar durata tratamentului cât mai scurtă posibil. Trebuie să se ia în considerare monitorizarea prenatală pentru oligohidramnios și constricția canalului arterial după expunerea la Brufen Plus timp de mai multe zile începând cu săptămâna 20 de sarcină. Administrarea Brufen Plus trebuie întreruptă dacă se descoperă oligohidramnios sau constricția canalului arterial. În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune: Fătul la: - toxicitate cardiopulmonară (constricția/închiderea prematură a ductus arteriosus şi hipertensiune pulmonară); - disfuncţie renală, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios (vezi mai sus). La sfârşitul sarcinii, inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama şi nou-născutul la: - posibila prelungirea a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar şi la doze foarte mici, - inhibarea contracţiilor uterine având ca rezultat un travaliu întârziat sau prelungit. Codeina poate prelungi travaliul. Codeina administrată în doze mari în preajma travaliului poate provoca deprimare respiratorie neonatală. Nu se recomandă utilizarea în timpul travaliului în cazul în care copilul este prematur. Analgezicele opioide traversează bariera placentară. În cazul administrării de medicamente care conţin codeină în zilelele dinainte de naştere, codeina poate provoca nou- născutului sindrom de sevraj. Prin urmare, se recomandă monitorizarea atentă a nou-născutului a cărui mamă a utilizat opioide în timpul travaliului (categoria C FDA) (în cazul în care deprimarea respiratorie este severă, poate fi necesară naloxonă). În consecinţă, este contraindicată administrarea Brufen Plus în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină. Alăptarea Atât ibuprofenul cât şi codeina sunt excretate în laptele matern. Codeina nu trebuie utilizată în timpul alăptării (vezi pct. 4.3). La doze terapeutice normale, codeina şi metabolitul său activ pot fi prezenţi în laptele matern în doze foarte mici şi este puţin probabil să afecteze în mod negativ sugarul alăptat la sân. Totuşi, dacă pacientul este un metabolizator cu activitate enzimatică extensivă al CYP2D6, pot fi prezente în laptele matern valori crescute din metabolitul activ morfină, şi în cazuri foarte rare pot apărea simptome de toxicitate opioidă la sugar, care pot fi letale. Fertilitatea Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea la femei şi nu este recomandată la femeile care doresc să rămână gravide. La femeile care au dificultăţi în concepere sau care sunt în curs de investigare a infertilităţii, trebuie luată în considerare întreruperea administrării de ibuprofen.