← Înapoi la prospect

RCP · BRONHOSOLV 10 mg/5 ml 2mg/ml

Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).

  • Denumire comună (DCI): BRONHOSOLV 10 mg/5 ml
  • Cod ATC: R05CB02
  • Forma farmaceutică: soluție orală
  • Concentrație: 2mg/ml
  • Deținătorul autorizației: LAROPHARM S.R.L. - ROMANIA

Acțiune farmacologică

EXPECTORANTE EXCL. COMBINATII CU ANTITUSIVE MUCOLITICE

Doze și mod de administrare

O linguriţă dublu dozatoare conţine 2,5 ml soluţie orală (corespunzător la 5 mg clorhidrat de bromhexin), respectiv 5 ml soluţie orală (corespunzător la 10 mg clorhidrat de bromhexin).

Doze recomandate:

Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 10 ani: 5 ml Bronhosolv 10 mg/5 ml soluţie orală (10 mg clorhidrat de bromhexin) de 3 ori pe zi.

Copii cu vârsta între 5 şi 10 ani: 2,5 ml Bronhosolv 10 mg/5 ml soluţie orală (5 mg clorhidrat de bromhexin) de 3 ori pe zi.

Copii cu vârsta sub 5 ani: se recomandă pentru această grupă de vârstă administrarea altor forme farmaceutice, cu concentraţii mai mici de substanţă activă.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică sau renală severe:

Intervalul dintre doze trebuie mărit sau se recomandă doze reduse (vezi şi pct. 4.4 şi 5.2).

Mod de administrare:

Bronhosolv 10 mg/5 ml soluţie orală se administrează după mese, cu ajutorul linguriţei dozatoare. Efectul fluidifiant al bromhexinului asupra secreţiilor este îmbunătăţit de ingestia de lichide, motiv pentru care se recomandă, pe durata terapiei cu bromhexin, un consum de lichide corespunzător.

Durata tratamentului:

Tratamentul trebuie să fie de scurtă durată (maxim 5 zile).

În cazul în care simptomatologia nu se ameliorează sau se agravează după 4-5 zile de tratament, pacientul trebuie să se adreseze medicului.

Interacțiuni

Administrarea concomitentă cu antibiotice (amoxicilină, ampicilină, cefuroximă, doxiciclină, eritromicină, oxitetraciclină) determină creşterea concentraţiei acestora în ţesutul pulmonar, îmbunătăţindu-se distribuţia lor în arborele traheobronşic. În cazul oxitetraciclinei, creşte şi concentraţia acesteia în mucusul nazal. Administrarea concomitentă cu antitusive nu este recomandată, datorită reducerii eliminării prin tuse a secreţiilor bronşice, cu riscul apariţiei exitusului datorită acumulării secreţiilor bronşice la nivel traheal. Administrarea concomitentă cu anticolinergice nu este recomandată (acestea usucă secreţiile bronşice). Administrarea concomitentă cu medicamente cu acţiune iritantă gastrică (expectorante secretostimulante) creşte riscul de apariţie a tulburărilor gastrice. Administrarea concomitentă cu alcool etilic poate potenţa apariţia efectelor toxice.

Sarcină și alăptare

Sarcina În general, nu se recomandă administrarea în timpul sarcinii. Bromhexinul traversează bariera feto-placentară. Datele privind efectul teratogen sau embriotoxic provenite din utilizarea bromhexinului la femeile gravide sunt limitate. Clorhidratul de bromhexin se administrează în primul trimestru de sarcină numai la indicația strictă a medicului. Alăptarea Deoarece clorhidratul de bromhexin se excretă în laptele matern, nu se recomandă administrarea în perioada alăptării sau se recomanadă întreruperea alăptării, luând în considerare raportul beneficiu/risc. Fertilitatea Bromhexinul nu este recomandat la femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive.

Insuficiență renală

insuficiență renală sau afecțiuni hepatice severe (acumulare hepatică de metaboliți); se recomandă scăderea dozelor şi creşterea intervalului dintre administrări și monitorizarea periodică a funcţiilor hepatice şi renale, în tratamentul prelungit. Nu se recomandă administrarea concomitentă de antitusive (vezi pct. 4.5). La pacienţii care nu pot expectora eficient, există riscul de obstrucţie bronşică prin acumulare de secreţii. Deoarece conţine parahidroxibenzoaţi, medicamentul poate provoca reacţii alergice (chiar întârziate). 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Administrarea concomitentă cu antibiotice (amoxicilină, ampicilină, cefuroximă, doxiciclină, eritromicină, oxitetraciclină) determină creşterea concentraţiei acestora în ţesutul pulmonar, îmbunătăţindu-se distribuţia lor în arborele traheobronşic. În cazul oxitetraciclinei, creşte şi concentraţia acesteia în mucusul nazal. Administrarea concomitentă cu antitusive nu este recomandată, datorită red