RCP · BIOFEN PLUS 200 mg+12,80 mg

Pentru administare orală.

Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Durata tratamentului trebuie limitată la 3 zile, iar dacă nu se obţine ameliorarea eficientă a durerii, pacienţii/persoanele care îi îngrijesc trebuie sfătuiţi să se adreseze unui medic.

Doze recomandate:

Adulţi, vârstnici şi copii peste 12 ani: 1 sau 2 comprimate filmate Biofen Plus la intervale de 4 - 6 ore. Este necesar un interval de minim patru ore între doze, iar doza administrată nu trebuie să depăşească 6 comprimate filmate Biofen Plus în 24 de ore. Doza zilnică maximă recomandată nu trebuie depăşită.

Copii sub 12 ani:

Combinaţia ibuprofen-codeină nu trebuie utilizată la copii cu vârsta sub 12 ani, din cauza riscului de toxicitate la opioide, ca urmare a metabolizării variabile şi imprevizibile a codeinei la morfină (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

IBUPROFEN Următoarele interacțiuni medicamentoase sunt cunoscute să apară în asociere cu substanţa activă ibuprofen: IBUPROFEN trebuie evitat în asociere cu: Acidul acetilsalicilic (doze mici): În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse. Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1). Alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2: deoarece asocierea concomitentă a două sau mai multor AINS poate determina o incidenţă crescută a evenimentelor adverse (vezi pct. 4.4). Date experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate, iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure, nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului ( vezi pct.5.1). IBUPROFEN trebuie utilizat cu precauţie în asociere cu: Anticoagulante: AINS pot intensifica efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4). Antihipertensive (inhibitori ai ECA şi antagonişti ai angiotensinei II) şi diuretice: AINS pot diminua efectele acestor medicamente. AINS pot diminua efectele acestor medicamente. La anumiţi pacienţi cu funcţia renală deficitară (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţia renală deficitară), administrarea concomitentă a unui inhibitor ECA sau antagonist al receptorilor angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza poate duce la o deteriorare şi mai accentuată a funcţiei renale, inclusiv o posibilă insuficienţă renală acută, care este de obicei reversibilă. De aceea, combinaţia trebuie administrată cu prudenţă, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi este necesară monitorizarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului asociat şi periodic, ulterior. Diureticele pot creşte riscul de nefrotoxicitate al AINS. Corticosteroizi: risc crescut de ulcerare sau sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4). Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de hemoragii gastrointestinale (vezi pct. 4.4). Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduc rata de filtrare glomerulară (RFG) şi cresc concentraţiile plasmatice ale glicozidelor. Litiu: Există un potenţial de creştere a concentraţiilor plasmatice de litiu. Metotrexat: Există un potenţial de creştere a concentraţiilor plasmatice de metotrexat; Ciclosporină: risc crescut de nefrotoxicitate. Mifepristona: AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea mifepristonei deoarece AINS pot reduce efectul acesteia. Tacrolimus: posibil risc crescut de nefrotoxicitate atunci când AINS sunt administrate cu tacrolimus. Zidovudină: risc crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt administrate cu zidovudină. Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroză şi hematoame la hemofilicii cu HIV (pozitiv) care primesc tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Antibiotice chinolone: date din studii pe animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii asociate cu administrarea de antibiotice chinolone. Pacienţii care iau AINS şi antibiotice chinolone pot avea un risc crescut de apariţie a convulsiilor. CODEINĂ: Următoarele interacţiuni medicamentoase sunt cunoscute să apară în asociere cu substanţa activă codeină. Inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO): Deprimare sau excitaţie la nivelul SNC pot apărea dacă codeina este administrată pacienţilor sub tratament cu inhibitori de monoaminoxidază, sau în termen de două săptămâni de la oprirea tratamentului cu IMAO. Moclobemidă: Risc de criză hipertensivă. Hidroxizină: Utilizarea concomitentă a hidroxizinei (anxiolitic) cu codeina poate duce la intensificarea analgeziei, precum şi efecte crescute deprimante SNC, sedative şi hipotensive. Deprimante ale sistemului nervos central (SNC): Efectele deprimante ale codeinei sunt accentuate de deprimante ale sistemului nervos central, cum ar fi alcool, anestezice hipnotice, sedative, antidepresive triciclice sau antipsihotice şi fenotiazine. Diuretice şi antihipertensive: Acţiunile hipotensive ale diureticelor şi ale anti-hipertensivelor pot fi potenţate atunci când sunt utilizate concomitent cu analgezice opioide. Antidiareice şi antiperistaltice: Utilizarea concomitentă de codeină cu antidiareice şi antiperistaltice, cum ar fi loperamida şi caolin poate creşte riscul de constipaţie severă. Antimuscarinice: Utilizarea concomitentă de medicamente antimuscarinice sau medicamente cu acţiune muscarinică, de exemplu, atropina şi unele antidepresive, poate duce la un risc crescut de constipaţie severă, care poate determina ileus paralitic şi / sau retenţie urinară. Blocantele neuromusculare: Efectul deprimant respirator cauzat de blocantele neuromusculare poate fi aditiv la efectele deprimante respiratorii centrale ale analgezicelor opioide. Chinidina: Chinidina poate inhiba efectul analgezic al codeinei . Mexiletina: Codeina poate întârzia absorbţia mexiletinei şi, astfel, reduce efectul antiaritmic al acesteia. Metoclopramid, cisapridă şi domperidonă: Codeina poate antagoniza efectele gastro-intestinale de metoclopramid, cisapridă şi domperidonă. Cimetidină: Cimetidina inhibă metabolizarea analgezicelor opioide, putând determina concentraţii plasmatice crescute ale acestora. Naloxonă: Naloxona antagonizează efectele analgezice, deprimante centrale şi deprimante respiratorii ale analgezicelor opioide. Naltrexona blochează, de asemenea, efectul terapeutic al opioidelor. Incompatibilităţi: Codeina a fost raportată a fi incompatibilă cu fenobarbitalul sodic formând un complex de codeină-fenobarbital, şi cu iodura de potasiu, formând cristale de periodură de codeină. Acetilarea fosfatului de codeina de acidul acetilsalicilic (aspirină) a avut loc în forme farmaceutice solide care conţineau cele două medicamente, chiar şi la un nivel scăzut de umiditate. Interferenţa cu testele de laborator: Analgezice opioide interferă cu o serie de teste de laborator, inclusiv amilaza plasmatică, lipază, bilirubină, fosfataza alcalină, lactat dehidrogenază, alanin aminotransferază şi aspartat aminotransferază. Opioidele pot de asemenea interfera cu studii de golire a stomacului , deoarece acestea întârzie golirea stomacului, şi cu imagistica hepato-biliară cu technetiu Tc 99m disofenin, deoarece tratamentul cu opioide poate determina contracţia sfincterului Oddi şi creşterea presiunii în tractul biliar.

Sarcina: IBUPROFEN: Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort, de malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1%, până la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte odată cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a rezultat în pierderi crescute pre- şi post-implantare şi mortalitate embrio-fetală. În plus, creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, au fost raportate la animale cărora li s-a adminstrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză. În timpul primelor două trimestre de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar. În cazul în care ibuprofenul este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână însarcinată, sau în primele două trimestre de sarcină, doza trebuie să fie cât mai scăzută şi durata tratamentului cât mai scurtă posibil. În al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune • fătul la: - toxicitate cardio-pulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară); disfuncţie renală care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnioză; • mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la: - o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi la doze foarte mici; - inhibarea contracţiilor uterine care duc la întârzierea sau prelungirea travaliului. În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină. CODEINA: Codeina traversează placenta. Nu există date concludente de siguranţă în timpul sarcinii şi a fost raportată o posibilă asociere cu malformaţii respiratorii şi cardiace. Utilizarea regulată în timpul sarcinii poate provoca dependenţă fizică fătului producând simptome de sevraj nou-născutului. Utilizarea în timpul sarcinii trebuie evitată dacă este posibil. Folosirea analgezicelor opioide în timpul travaliului poate determina deprimare respiratorie la nou- născut, mai ales la nou-născutul prematur. Aceste medicamente nu trebuie administrate în timpul naşterii unui copil prematur. Alăptarea: IBUPROFEN: În studii limitate, ibuprofenul apare în laptele matern în concentraţii foarte mici şi este puţin probabil să afecteze negativ sugarul. CODEINA: Codeina nu trebuie utilizată în timpul alăptării (vezi pct. 4.3). La doze terapeutice obişnuite codeina şi metabolitul său activ pot fi prezenţi în laptele matern în doze foarte mici şi este puţin probabil să provoace efecte negative la sugarul alăptat. Cu toate acestea, dacă pacientul este un metabolizator ultra-rapid de CYP2D6, concentraţii mai mari ale metabolitului activ, morfina, pot fi prezente în laptele matern şi, în cazuri foarte rare, pot determina simptome de toxicitate la opioide la sugar, care pot fi letale. Fertilitatea: Există unele dovezi care sugerează că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor (cum este ibuprofen) pot determina o reducere a fertilităţii feminine printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest lucru este reversibil la întreruperea tratamentului. Vezi pct. 4.4 cu privire la fertilitatea feminină.