← Înapoi la prospect

RCP · BICARBONAT DE SODIU 84 mg/ml

Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).

  • Denumire comună (DCI): BICARBONAT DE SODIU 84 mg/ml
  • Cod ATC: B05XA02
  • Forma farmaceutică: soluție perfuzabilă
  • Concentrație: 84mg/ml
  • Deținătorul autorizației: B. BRAUN MELSUNGEN A.G. - GERMANIA

Acțiune farmacologică

ALTE SOLUTII INTRAVENOASE SOLUTII DE ELECTROLITI (B05BB)

Doze și mod de administrare

Doze

Corectarea acidozei metabolice

Corectarea acidozei metabolice nu trebuie efectuată prea rapid. Se recomandă să se înceapă cu administrarea doar a jumătate din doza calculată şi să se ajusteze dozele ulterioare în funcţie de rezultatele reale ale analizei gazelor sanguine.

Doza depinde de gradul dezechilibrului acido-bazic. În funcţie de valorile gazelor sanguine, cantitatea care trebuie administrată se calculează conform următoarei formule:

- nr. de mmol bicarbonat de sodiu = deficit bazic× kg greutate corporală × 0,2

(factorul 0,2 corespunde raportului dintre lichidul extracelular şi cantitatea totală de lichid din organism).

Exemplu:

La un pacient cu greutatea corporală de 70 kg, cu deficit bazic 5 mmol/l, trebuie să I se administreze 5 × 70 × 0,2 = 70 mmol bicarbonat de sodiu (≈ 70 ml bicarbonat de sodiu mg/ml).

Doza zilnică maximă:

În funcţie de cerinţele legate de corecţie.

Viteza maximă de perfuzare:

Până la 1,5 mmol bicarbonat de sodiu pe kg şi oră.

Copii şi adolescenţi

Doza trebuie ajustată pentru fiecare individ. Prima doză trebuie să fie de maxim 1 mmol/kg, administrată prin perfuzare intravenoasă lentă.

La sugari (incluzând nou-născuţii) şi copiii mici, doza zilnică nu trebuie să depăşească 5 mmol/kg şi zi, administrată prin perfuzare intravenoasă lentă. Sunt de preferat soluţiile de bicarbonat de sodiu 42 mg/ml (sau mai puţin concentrate) (vezi şi pct. 4.4).

Alcalinizarea urinii:

Pentru alcalinizarea urinii, doza trebuie ajustată în funcţie de pH-ul urinar dorit, iar administrarea trebuie asociată cu monitorizarea echilibrului acido-bazic şi hidro-electrolitic. Trebuie avut grijă să nu se depăşească vitaza maximă de perfuzare stabilită mai sus. La pacienţii adulţi, adolescenţi şi copii stabili din punct de vedere hemodinamic, alcalinizarea urinii poate fi obţinută prin administrarea în bolus a 1 - 2 mmol bicarbonat de sodiu pe kg, urmată de perfuzarea a 132 mmol bicarbonat de sodiu în 1 litru glucoză 5% în apă, cu un ritm de administrare de 1,5 - 2 ori faţă de ritmul de administrare a fluidelor de întreţinere. pH-ul urinii nu trebuie să depăşească 8,5.

Mod de administrare

Administrare intravenoasă.

Numai pentru perfuzare prin cateter venos central.

Interacțiuni

Alcalinizarea urinii provocată de bicarbonatul de sodiu accelerează eliminarea medicamentelor acide, de exemplu acidul acetilsalicilic şi prelungeşte eliminarea medicamentelor bazice. Bicarbonatul de sodiu poate interacţiona cu glucocorticoizi şi mineralocorticoizi, androgeni şi diuretice, crescând excreţia de potasiu.

Sarcină și alăptare

Sarcina Nu sunt suficiente date privind utilizarea bicarbonatului de sodiu la gravide. Studiile la animale sunt insuficiente privind efectelor toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Bicarbonatul de sodiu nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care starea clinică a femeii impune tratament cu bicarbonat de sodiu. Bicarbonatul traversează rapid bariera feto-placentară. Se impune prudenţă în preeclampsie, datorită concentraţiei crescute de sodiu a medicamentului (vezi pct. 4.4). Alăptarea Nu se cunoaşte dacă bicarbonatul de sodiu/metaboliţii acestuia se excretă în laptele uman. În timpul alăptării soluţia trebuie administrată numai dacă beneficiile depăşesc riscurile. Fertilitatea Nu sunt disponibile date.

Insuficiență renală

insuficienţa renală severă. 2 Când acidoza respiratorie este asociată cu acidoză metabolică, trebuie susţinute în mod adecvat atât ventilaţia pulmonară cât şi perfuzia, pentru a asigura eliminarea adecvată a CO2 în exces. Administrarea bicarbonatului de sodiu poate duce la supraîncărcare cu sodiu şi lichide. Administrarea paravenoasă accidentală poate duce la necroză tisulară. Monitorizarea pacienţilor trebuie să includă verificări periodice ale echilibrului acido-bazic, concentraţiilor electroliţilor serici şi echilibrului hidric. Corectarea echilibrului acido-bazic este întotdeauna asociată cu modificări ale echilibrului electrolitic, în special a potasemiei. Alcalinizarea sau corectarea acidozei facilitează pătrunderea intracelulară a potasiului şi prin urmare poate duce la hipokaliemie. Hipopotasemia şi hipocalcemia trebuie corectate înainte de începerea tratamentului de alcalinizare. Nu au fost evaluate adecvat efectele bicarbonatului asupra funcţiei organelor, frecvenţei complica