RO

← Înapoi la prospect

RCP · BETAHISTINA MCC 24 mg

Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).

  • Denumire comună (DCI): BETAHISTINA MCC 24 mg
  • Cod ATC: N07CA01
  • Forma farmaceutică: comprimate
  • Concentrație: 24mg
  • Deținătorul autorizației: MAGISTRA C&C SRL - ROMANIA

Acțiune farmacologică

MED. PENTRU TRATAMENTUL TULBURARILOR DE ECHILIBRU MEDICAMENTE ANTIVERTIGINOASE

Doze și mod de administrare

Doze

Doza zilnică uzuală este de 24-48 mg diclorhidrat de betahistină, administrată în mai multe prize.

Betahistină MCC 8 mg Betahistină MCC 24 mg 8-16 mg de 3 ori pe zi 24 mg de 2 ori pe zi

Copii şi adolescenţi Betahistină MCC nu se recomandă pentru utilizare la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani, datorită insuficienţei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

Mod de administrare Comprimatele trebuie înghiţite fără să fie mestecate, cu o cantitate suficientă de lichid, în timpul mesei sau după masă. Durata tratamentului depinde de starea clinică şi de evoluţia bolii. În mod obişnuit, tratamentul este unul de lungă durată.

Interacțiuni

Nu există studii privind interacţiunile cu următoarele medicamente utilizate, de asemenea, în tratamentul afecţiunilor menţionate la pct. 4.1: vasodilatatoare, medicamente psihotrope (în special sedative; tranchilizante şi neuroleptice) parasimpatolitice, vitamine. Betahistină MCC nu trebuie luat concomitent cu antihistaminice, deoarece studiile la animale au arătat că aceasta ar putea diminua efectul ambelor medicamente. Dacă betahistina este administrată imediat după un tratament cu antihistaminice iar acesta din urmă este întrerupt brusc pot apărea simptome de întrerupere, cum ar fi tulburările de somn şi agitaţia, datorită efectului sedativ al antihistaminicelor. De aceea, întreruperea tratamentului cu antihistaminice trebuie să se facă treptat, pe o perioadă de aproximativ 6 zile.

Sarcină și alăptare

Utilizarea Betahistină MCC este contraindicată în timpul sarcinii şi alăptării, deoarece datele provenite din studiile efectuate la animale sunt insuficiente şi nu există nicio experienţă la om privind administrarea în timpul sarcinii şi alăptării (vezi pct. 4.3).