RCP · BETADINE SOLUTIE CUTANATA 100mg/ml
Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).
- Denumire comună (DCI): BETADINE SOLUTIE CUTANATA
- Cod ATC: D08AG02
- Forma farmaceutică: soluție cut
- Concentrație: 100mg/ml
- Deținătorul autorizației: EGIS PHARMACEUTICALS PLC - UNGARIA
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Betadine soluţie cutanată se aplică fie ca atare, fie sub formă diluată.
Betadine soluţie cutanată nu se diluează cu apă fierbinte, ci cu apă la temperatura corpului. Soluţia nu este indicată pentru administrare orală.
Pentru dezinfecţia preoperatorie cutanată trebuie evitată prelingerea soluţiei în afara câmpului operator (risc de iritare a tegumentelor). În timpul pregătirii preoperatorii trebuie evitat contactul prelungit cu soluția. Expunerea prelungită la soluție poate determina iritații sau rareori reacții severe la nivelul pielii. Pot să apară arsuri chimice ale pielii datorită contactului prelungit.
Doze
Aplicarea de Betadine soluţie cutanată nediluată, pentru dezinfecţia tegumentelor intacte înainte de injecţii, transfuzii, perfuzii, recoltarea probelor de sânge, puncţii, biopsii, ca şi pentru dezinfecţia rănilor sau arsurilor: soluţia cutanată poate fi utilizată de câteva ori pe zi.
Utilizarea Betadine soluţie cutanată pentru dezinfecţia mâinilor se face astfel:
- dezinfecţia uzuală a mâinilor - 2 x 3 ml soluţie nediluată se lasă în contact pentru 30 secunde;
- dezinfecţia preoperatorie a mâinilor - 2 x 5 ml soluţie nediluată se lasă în contact pentru 5 minute.
Pentru dezinfecţia tegumentului se utilizează soluţia nediluată şi se lasă în contact până la uscare.
Pentru indicaţiile terapeutice de mai jos Betadine soluţie cutanată se utilizează sub formă diluată. În cazul în care este necesară o soluţie izotonă, diluţia se realizează cu ser fiziologic sau cu soluţie Ringer.
Sunt recomandate următoarele diluţii în funcţie de scopul terapeutic urmărit:
| Indicaţii terapeutice | Diluţie | Exemple |
|---|---|---|
| Comprese umede | 1:5 - 1:10 | 200 ml – 100 ml/l |
| Baie | 1:25 | 40 ml/l |
| Baie preoperatorie | 1:100 | 10 ml/l |
| Baie pentru dezinfecţie corporală | 1:1000 | 10 ml/10 l |
| Spălătură vaginală Inserţie DIU Spălătură perineală Spălătură urologică | 1:25 | 4 ml/100 ml |
| Spălătura plăgilor cronice sau a celor postoperatorii | 1:2 – 1:20 | 50 ml – 5 ml/100 ml |
| Spălături în ortopedie sau posttraumatice Spălături orale postoperatorii | 1:10 | 10 ml/100 ml |
| Uz oftalmologic (preoperator) | 1:8 | 12,5 ml/100 ml (în ser fiziologic) |
Diluarea Betadine soluţie cutanată se realizează imediat înainte de utilizare.
Mod de administrare
Numai pentru uz extern
Interacțiuni
Complexul iod-PVP este eficace la valori ale pH-ului cuprinse între 2,0 și 7,0. Este de așteptat ca acest complex să reacționeze cu proteinele și alți compuși organici nesaturați, conducând la afectarea eficacității sale. Utilizarea iod povidonei trebuie evitată în asociere cu alte antiseptice pe bază de peroxid de hidrogen, săruri de argint sau tauloridină, datorită reducerii reciproce a efectelor terapeutice. Iod povidona nu trebuie administrată concomitent cu medicamente pe bază de mercur datorită riscului de formare a iodurii de mercur caustică. La pacienţii care sunt în tratament cu litiu, trebuie evitată utilizarea pe termen lung a soluţiei cutanate de Betadine soluție, în special pe suprafeţe mari. Reacţia cu proteinele şi complexele organice nesaturate poate avea loc, dar poate fi compensată de utilizarea unor doze mai mari de iod povidonă. Medicamentele care conțin iod povidonă utilizate concomitent sau imediat după aplicarea antisepticelor care conțin octenidină și aplicate pe aceleași suprafețe sau pe suprafețe adiacente pot determina decolorări întunecate tranzitorii în zonele implicate. Acţiunea oxidativă a iod povidonei poate determina rezultate fals pozitive în cazul unor teste de diagnostic (de exemplu, testul toluidinei şi rezin-guaiacolului pentru determinarea hemoglobinei şi glucozei în fecale şi urină). Absorbția iodului din soluția de iod povidonă poate interfera cu teste ale funcției glandei tiroide. Utilizarea soluției de iod povidonă poate determina reducerea absorbţiei iodului de către tiroidă; aceasta poate interfera cu rezultatele unor investigaţii [scintigrafie tiroidiană, determinarea PBI (iodul legat de proteine), proceduri diagnostice cu substanţe de contrast pe bază de iod] şi poate face imposibil un tratament planificat pe bază de iod radioactiv (radioterapie cu iod). După întreruperea tratamentului este necesară o perioadă adecvată înainte de a se repeta scintigrafia.
Sarcină și alăptare
În timpul sarcinii și alăptării iod povidona trebuie utilizată numai dacă este strict indicată și pe o perioadă minimă de timp. Iodul traversează placenta şi se excretă în laptele matern și din cauza creșterii sensibilității fătului sau nou-născutului la iod, în timpul sarcinii și alăptării utilizarea iod povidonei trebuie să se facă în cantități cât mai reduse. Mai mult, concentrația de iod este mai mare în laptele matern comparativ cu concentrația din ser. Utilizarea iod povidonei poate induce hipotiroidism tranzitor și concentrații ridicate ale TSH (hormon tiroidian de stimulare) la făt sau nou născut. Poate fi necesar controlul funcției tiroidiene la nou născut. Trebuie neapărat evitată o posibilă ingestie orală a soluției de către sugar.
