RCP · BEATIL 4 mg/5 mg

Doze

Un comprimat pe zi, în doză unică.

Combinaţia de doze fixe nu este potrivită pentru tratamentul iniţial.

Dacă este necesară ajustarea dozei, aceasta trebuie realizată prin ajustarea treptată a dozelor pentru fiecare componentă în parte.

Insuficienţă renală şi vârstnici (vezi pct. 4.4 şi 5.2)

Eliminarea perindoprilatului este redusă la vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală. Ca urmare, controlul medical de rutină va include monitorizarea frecventă a creatininei şi potasiului.

Beatil poate fi administrat la pacienţii cu Cl ≥60 ml/min şi nu este indicat la pacienţii cu cr

Cl <60 ml/min. La aceşti pacienţi se recomandă ajustarea treptată a dozei, pentru fiecare componentă cr în parte.

Modificările concentraţiilor plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale. Amlodipina nu se poate elimina prin dializă.

Insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4 şi 5.2)

Nu au fost stabilite recomandări privind dozele la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Prin urmare, Beatil trebuie administrat cu prudenţă.

Copii şi adolescenţi

Beatil nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi, deoarece eficacitatea şi toleranţa perindoprilului administrat în monoterapie sau în combinaţie cu amlodipina nu au fost stabilite la aceste grupe de vârstă.

Mod de administrare

Administrare orală. Administrat de preferat dimineaţa, înainte de ingestia de alimente.

Cu privire la perindopril Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină- angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1). Medicamente care induc hiperkaliemie Unele medicamente sau clase de medicamente pot crește riscul de apariție a hiperkaliemiei: aliskiren, săruri care conțin potasiu, diuretice care economisesc potasiu, inhibitori ai ECA, antagoniști ai receptorilor angiotensinei II, AINS, heparine, medicamente imunosupresoare cum sunt ciclosporina sau tacrolimus și trimetoprim. Asocierea cu aceste medicamente crește riscul de apariție a hiperkaliemiei. Dacă este indicată utilizarea concomitentă, acestea trebuie utilizate cu prudență și cu monitorizarea frecventă a potasemiei. Utilizarea concomitentă este contraindicată (vezi pct. 4.3) Aliskiren La pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală, risc de apariție a hiperkaliemiei, agravare a funcţiei renale şi creştere a morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare. Tratamente extracorporale Tratamentele extracorporale care cauzează contactul sângelui cu suprafețe încărcate negativ, cum sunt hemodializa sau hemofiltrarea cu anumite membrane cu flux crescut (de exemplu membrane din poliacrilonitril) și afereză cu lipoproteine cu densitate joasă cu dextransulfat, din cauza riscului crescut de apariție a reacțiilor anafilactoide severe (vezi pct. 4.3). Dacă este necesar un asemenea tratament, trebuie luată în considerare utilizarea unui alt tip de membrană pentru dializă sau a unui antihipertensiv aparținând altei clase. Combinația sacubitril/valsartan Administrarea perindoprilului concomitent cu combinația sacubitril/valsartan este contraindicată deoarece inhibarea concomitentă a neprilisinei și a ECA poate cauza creșterea riscului de apariție a angioedemului. Tratamentul cu combinația sacubitril/valsartan nu trebuie inițiat mai devreme de

36 ore de la administrarea ultimei doze din tratamentul cu perindopril. Tratamentul cu perindopril nu

trebuie inițiat mai devreme de 36 ore de la administrarea ultimei doze din tratamentul cu combinația sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 și 4.4). Utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.4) Aliskiren La alţi pacienţi decât cei cu diabet zaharat sau insuficienţă renală, risc de apariție a hiperkaliemiei, agravare a funcţiei renale şi creştere a morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare. Tratament concomitent cu inhibitor al ECA şi blocant al receptorilor de angiotensină În literatură s-a raportat că, în cazul pacienţilor cu boală aterosclerotică dovedită, insuficienţă cardiacă sau diabet zaharat cu afectare de organ în stadiu terminal, tratamentul concomitent cu inbitor al ECA şi blocant al receptorilor de angiotensină este asociat cu o frecvenţă mai mare a hipotensiunii arteriale, sincopelor, hiperkaliemiei şi agravării funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu utilizarea unui singur medicament pentru sistemul renină-angiotensină-aldosteron. Blocarea dublă (de exemplu, prin asocierea unui inhibitor al ECA cu un antagonist al receptorilor de angiotensină II) trebuie limitată la cazurile individuale bine definite şi cu monitorizarea atentă a funcţiei renale, kaliemiei şi tensiunii arteriale. Estramustină Risc de creştere a reacţiilor adverse, cum este edemul angioneurotic (angioedemul). Cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol) Pacienții trataţi concomitent cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol) pot prezenta un risc crescut de hiperkaliemie (vezi pct. 4.4). Diuretice care economisesc potasiu (de exemplu triamteren, amilorid), substituenţi de sare care conţin potasiu Hiperkaliemie (potențial letală), în special în legătură cu insuficiența renală (efecte hiperkaliemice aditive). Nu este recomandată administrarea perindoprilului în asociere cu medicamentele menționate mai sus (vezi pct. 4.4). Dacă, cu toate acestea, administrarea concomitentă este indicată, medicamentele trebuie utilizate cu prudență și cu monitorizarea frecventă a kaliemiei. Pentru utilizarea spironolactonei în insuficiența cardiacă, vezi mai jos. Litiu Creşteri reversibile ale concentraţiilor plasmatice de litiu şi toxicitate au fost raportate în timpul administrării concomitente de litiu şi inhibitori ai ECA. Administrarea concomitentă de perindopril şi litiu nu este recomandată, dar, dacă asocierea se dovedeşte a fi necesară, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice de litiu (vezi pct. 4.4). Utilizarea concomitentă care necesită atenție deosebită Medicamente antidiabetice (insulină, antidiabetice orale hipoglicemiante) Studiile epidemiologice au sugerat că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a medicamentelor antidiabetice (insulină, antidiabetice orale) poate să determine un efect mai puternic de scădere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen este mai probabil să apară în primele săptămâni de administrare a tratamentului asociat şi la pacienţi cu insuficienţă renală. Baclofen Efect antihipertensiv crescut. Tensiunea arterială trebuie monitorizată și, dacă este necesar, dozele de medicament antihipertensiv trebuie adaptate. Diuretice care nu economisesc potasiu Pacienţii care utilizează diuretice şi, în special cei cu depleţie volemică şi/sau salină, pot prezenta o scădere excesivă a tensiunii arteriale la iniţierea tratamentului cu inhibitori ai ECA. Posibilitatea apariţiei efectului hipotensor poate fi redusă prin întreruperea administrării diureticului, creşterea aportului de lichide sau sare înaintea iniţierii tratamentului cu doze mici de perindopril, care sunt crescute progresiv. În hipertensiunea arterială, atunci când este posibil ca tratamentul diuretic administrat anterior să fi cauzat depleție volemică şi/sau salină, fie trebuie întreruptă administrarea diureticului înaintea inițierii tratamentului cu inhibitor ECA, caz în care poate fi reintrodus ulterior un diuretic care nu economisește potasiul, fie trebuie inițiat tratamentul cu inhibitor ECA cu doze mici, care sunt crescute progresiv. În insuficiența cardiacă congestivă tratată cu diuretice, tratamentul cu inhibitor ECA trebuie inițiat cu doze foarte mici, posibil după reducerea dozei de diuretic asociat care nu economisește potasiul. În toate situațiile, în primele săptămâni de administrare a tratamentului cu inhibitor ECA trebuie monitorizată funcția renală (valorile creatininei). Diuretice care economisesc potasiu (epleronă, spironolactonă) În cazul administrării de eplerenonă sau spironolactone în doze cuprinse între 12,5 mg și 50 mg pe zi și cu doze mici de inhibitori ECA: În tratamentul insuficienţei cardiace clasele II-IV (NYHA) cu o fracție de ejecție <40% și tratate anterior cu inhibitori ECA și diuretice de ansă, risc de apariție a hiperkaliemiei, potențial letală, în special în cazul neobservării recomandărilor pentru prescriere a acestei asocieri. Înaintea inițierii asocierii, asigurați-vă că nu sunt prezente hiperkaliemie și insuficiență renală. Se recomandă monitorizarea atentă a kaliemiei și creatininemiei la începutul tratamentului o dată pe săptămână în prima lună și ulterior o dată pe lună. Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv acid acetilsalicilic ≥3 g/zi Când inhibitorii ECA sunt administraţi concomitent cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu acid acetilsalicilic în doze antiinflamatoare, inhibitori de COX-2 şi AINS neselective), poate apărea o scădere a efectului antihipertensiv. Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA şi a AINS poate duce la creşterea riscului de deteriorare a funcţiei renale, incluzând insuficienţa renală acută, şi la creşterea kaliemiei, în special la pacienţii cu funcţia renală deja diminuată. Asocierea trebuie administrată cu prudență, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi în mod corespunzător, iar funcţia renală trebuie monitorizată după iniţierea tratamentului asociat şi, în continuare, în mod periodic. Racecadotril Se cunoaște faptul că inhibitorii ECA (de exemplu perindopril) provoacă angioedem. Acest risc poate fi crescut atunci când sunt administrați concomitent cu racecadotril (un medicament utilizat împotriva diareei acute). Inhibitori ai activării factorului-ţintă al rapamicinei la mamifere (mTOR) (de exemplu sirolimus, everolimus, temsirolimus) Pacienții tratați concomitent cu inhibitori ai mTOR pot prezenta un risc crescut de angioedem (vezi pct. 4.4). Utilizarea concomitentă care necesită atenție Medicamente antihipertensive şi vasodilatatoare Administrarea concomitentă a acestor medicamente poate creşte efectele hipotensive ale perindoprilului. Administrarea concomitentă cu nitroglicerina, alţi nitraţi sau alte medicamente vasodilatatoare poate reduce suplimentar tensiunea arterială. Gliptine (linagliptin, saxagliptin, sitagliptin, vildagliptin) Risc crescut de apariție a angioedemului din cauza activității reduse a dipeptidil-peptidazei IV (DPP-IV) de către gliptină, la pacienți tratați și cu inhibitor ECA. Antidepresive tricilice/Antipsihotice/Anestezice Utilizarea concomitentă a anumitor medicamente anestezice, antidepresive tricilice şi antipsihotice cu inhibitori ai ECA poate determina o reducere suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4). Simpatomimetice Simpatomimeticele pot reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA. Aur Rareori, la pacienţii trataţi cu aur administrat injectabil (aurotiomalat de sodiu), care au utilizat concomitent inhibitori ai ECA, inclusiv perindopril, au fost raportate reacţii de tip nitric (simptomele includ eritem facial tranzitoriu, greţuri, vărsături şi hipotensiune arterială). Cu privire la amlodipină Efectele altor medicamente asupra amlodipinei Inhibitori ai CYP3A4 Utilizarea concomitentă a amlodipinei cu inhibitori puternici sau moderaţi ai CYP3A4 (inhibitori de protează, antifungice de tip azoli, macrolide cum sunt eritromicina sau claritromicina, verapamil sau diltiazem) poate determina creşterea semnificativă a expunerii la amlodipină, care are ca rezultat un risc crescut de apariție a hipotensiunii arteriale. Transpunerea clinică a acestor variaţii farmacocinetice poate fi mai pronunţată la vârstnici. Se recomandă monitorizarea clinică a pacienților și, ca urmare, poate fi necesară ajustarea dozei. Claritromicina este un inhibitor al CYP3A4. Există un risc crescut de hipotensiune arterială la pacienții cărora li se administrează claritromicină cu amlodipină. Se recomandă ținerea îndeaproape sub observație a pacienților în cazul administrării amlodipinei concomitent cu claritromicină. Inductori ai CYP3A4 Concentrația plasmatică a amlodipinei poate varia în eventualitatea administrării concomitente a inductorilor cunoscuți ai CYP3A4. Drept urmare, este necesară monitorizarea tensiunii arteriale și avută în vedere reglarea dozei, atât în timpul, cât și după administrarea concomitentă de medicamente, în special în cazul inductorilor puternici ai CYP3A4 (de exemplu, rifampicina, Hypericum perforatum). Administrarea de amlodipină cu grepfrut sau suc de grepfrut nu este recomandată deoarece biodisponibilitatea poate fi crescută la unii pacienţi, având ca rezultat creşterea efectului de reducere a tensiunii arteriale. Dantrolen (soluţie perfuzabilă) La animale au fost observate fibrilaţie ventriculară letală şi colaps cardiovascular în asociere cu hiperkaliemia după administrarea de verapamil şi dantrolen intravenos. Din cauza riscului de hiperkaliemie, se recomandă evitarea administrării concomitente a blocantelor canalelor de calciu, cum este amlodipina, la pacienţii susceptibili de hipertermie malignă şi în cadrul abordării terapeutice a hipertermiei maligne. Efectele amlodipinei asupra altor medicamente Efectele de reducere a tensiunii arteriale ale amlodipinei sunt aditive efectelor de reducere a tensiunii arteriale ale altor medicamente cu proprietăţi antihipertensive. Tacrolimus Există un risc de creștere a concentrațiilor tacrolimusului în sânge atunci când acesta este administrat concomitent cu amplodipina, dar mecanismul farmacocinetic al acestei interacțiuni nu este pe deplin înțeles. Pentru a evita toxicitatea tacrolimusului, administrarea de amlodipină la un pacient tratat cu tacrolimus necesită monitorizarea concentrațiilor tacrolimusului în sânge și ajustarea dozelor de tacrolimus atunci când este adecvat. Inhibitori ai activării factorului-ţintă al rapamicinei la mamifere (mTOR) Inhibitorii mTOR cum sunt sirolimus, temsirolimus şi everolimus sunt substraturi CYP3A. Amlodipina este un inhibitor CYP3A slab. La administrarea concomitentă cu inhibitori mTOR, amlodipina poate creşte expunerea inhibitorilor mTOR. Ciclosporină Nu au fost efectuate studii de interacțiune medicamentoasă cu ciclosporină și amlodipină la voluntari sănătoși sau la alte populații cu excepția pacienților cu transplant renal, la care au fost observate creșteri variabile ale concentrației ciclosporinei (medie 0-40%). Trebuie luată în considerare monitorizarea nivelelor de ciclosporină la pacienții cu transplant renal la care se administrează amplodipină și trebuie redusă doza de ciclosporină, conform necesităților. Simvastatină Administrarea concomitentă a unor doze multiple de amlodipinǎ 10 mg cu simvastatinǎ 80 mg a avut ca rezultat o creştere cu 77% a expunerii la simvastatinǎ în comparaţie cu simvastatina în monoterapie. La pacienţii cǎrora li se administreazǎ amlodipinǎ limitaţi doza de simvastatinǎ la 20 mg zilnic. În studiile de interacţiune clinică, amlodipina nu a influenţat proprietăţile farmacocinetice ale atorvastatinei, digoxinei sau warfarinei. Cu privire la Beatil Utilizare concomitentă care necesită atenţie deosebită Baclofen Baclofenul potenţează efectul antihipertensiv. Este necesară monitorizarea tensiunii arteriale şi a funcţiei renale şi ajustarea dozei medicamentului antihipertensiv. A se lua în considerare în cazul administrării concomitente Medicamente antihipertensive (cum sunt beta-blocantele) şi vasodilatatoare Utilizarea concomitentă a acestor medicamente poate creşte efectele hipotensive ale perindoprilului şi amlodipinei. Utilizarea concomitentă cu nitroglicerină şi alţi nitraţi sau alte vasodilatatoare poate reduce în plus tensiunea arterială şi, ca urmare, trebuie efectuată cu prudenţă. Corticosteroizi, tetracosactidă Determină reducerea efectului antihipertensiv (retenţie salină şi hidrică indusă de administrarea corticosteroizilor). Alfa-blocante (prazosin, alfuzosin, doxazosin, tamsulosin, terazosin) Efect antihipertensiv crescut şi risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică. Amifostină Amifostina poate potenţa efectul antihipertensiv al amlodipinei. Antidepresive triciclice/antipsihotice/anestezice Efect antihipertensiv crescut şi risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică.

Având în vedere efectele componentelor individuale ale acestui medicament combinat asupra sarcinii şi alăptării: Utilizarea Beatil nu este recomandată în primul trimestru de sarcină. Când o sarcină este planificată sau confirmată, trebuie iniţiat un tratament alternativ cât mai curând posibil. Utilizarea Beatil este contraindicată în trimestrele doi şi trei de sarcină. Utilizarea Beatil nu este recomandată în timpul alăptării. Ca urmare, trebuie decis dacă se va întrerupe alăptarea sau tratamentul cu Beatil, luând în considerare importanţa acestui tratament pentru mamă. Sarcina Cu privire la perindopril Utilizarea inhibitorilor ECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea inhibitorilor ECA este contraindicată în trimestrele al doilea şi al treilea de sarcină (vezi pct.

Dovezile epidemiologice privind riscul de teratogenitate în urma expunerii la inhibitorii ECA în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente; cu toate acestea, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. Cu excepţia situaţiei în care terapia cu inhibitor al ECA este considerată esenţială, tratamentul pacientelor care vor să rămână gravide trebuie schimbat cu tratamente antihipertensive alternative, ale căror profiluri de siguranţă în timpul sarcinii au fost stabilite. Dacă se detectează sarcina, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, trebuie iniţiat un tratament alternativ. Se ştie că expunerea la terapia cu inhibitori ai ECA în trimestrele al doilea şi al treilea de sarcină induce fetotoxicitate la om (funcţie renală diminuată, oligohidramnios, întârziere a osificării craniului) şi toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie), (vezi pct. 5.3). Dacă expunerea la inhibitori ai ECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă verificarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului. Sugarii ale căror mame au utilizat tratament cu inhibitori ai ECA trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru apariţia hipotensiunii arteriale (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Cu privire la amlodipină Nu a fost stabilită siguranţa administrării amlodipinei în timpul sarcinii la om. În cadrul studiilor efectuate la animale, în cazul administrării de doze mari, a fost observată toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Utilizarea în timpul sarcinii este recomandată doar atunci când nu există o alternativă mai sigură şi când boala însăşi reprezintă un risc mai mare pentru mamă şi făt. Alăptarea Cu privire la perindopril Deoarece nu sunt disponibile informaţii privind utilizarea perindoprilului în timpul alăptării, perindoprilul nu este recomandat şi sunt de preferat tratamente alternative, ale căror profiluri de siguranţă în timpul alăptării au fost mai bine stabilite, în special în cazul alăptării unui nou-născut sau prematur. Cu privire la amlodipină Amlodipina este excretată în laptele uman. Proporția dozei materne primite de sugar a fost estimată într-un interval intercuartilic de 3-7%, cu o valoare maximă de 15%. Nu se cunoaște efectul amlodipinei asupra sugarului. Trebuie decis dacă se va continua/întrerupe alăptarea sau tratamentul cu amlodipină, luând în considerare beneficiile alăptării pentru copil şi beneficiile tratamentului cu amlodipină pentru mamă. Fertilitatea Cu privire la perindopril Nu a fost niciun efect asupra capacității de reproducere sau fertilității. Cu privire la amlodipină La unii pacienţi trataţi cu blocante ale canalelor de calciu au fost raportate modificări biochimice reversibile la nivelul capului spermatozoizilor. Datele clinice privind efectul potenţial al amlodipinei asupra fertilităţii sunt insuficiente. În cadrul unui studiu efectuat la şobolani au fost observate reacţii adverse asupra fertilităţii masculine (vezi pct. 5.3).