RCP · BANEOCIN 250 UI/5000 UI pe gram

Doza recomandată atât la adulţi cât şi la copii cu vârsta peste 2 ani este de 2 până la 4 aplicaţii Baneocin unguent. La pacienţii cu arsuri suprainfectate pe mai mult de 20% din suprafaţa corpului, Baneocin unguent trebuie aplicat o singură dată pe zi, în special la pacienţii cu insuficienţă renală, deoarece substanţele active pot fi absorbite sistemic. În cazul tratamentului local, nu trebuie depăşită doza de 1 g neomicină pe zi (echivalent cu 200 g unguent Baneocin) administrată timp de maxim 7 zile. Dacă este necesară repetarea tratamentului, doza trebuie redusă la jumătate.

Mod de administrare Unguentul se aplică în strat subţire pe zona afectată. Dacă este necesar, zona se poate acoperi cu un pansament.

În cazul absorbţiei sistemice a substanţelor active conţinute în Baneocin unguent, administrarea concomitentă cu cefalosporine sau alte aminoglicozide poate potenţa nefrotoxicitatea. Utilizarea concomitentă cu diuretice, cum sunt acidul etacrinic sau furosemida, poate potenţa, de asemenea, oto- şi nefrotoxicitatea. La pacienţii la care se administrează narcotice, anestezice și/sau relaxante musculare, absorbţia Baneocin poate intensifica blocul neuromuscular.

Deoarece este posibilă absorbţia sistemică a substanţelor active din Baneocin unguent, nu se recomandă administrarea la gravide sau în timpul alăptării. Similar celorlalte aminoglicozide, neomicina traversează placenta. S-a descris apariţia de leziuni cohleare la făt, în cazul administrării de doze mari de aminoglicozide la mamă. Prin urmare, medicamentul trebuie administrat numai în cazul în care beneficiul potențial la făt depășește riscurile.