RCP · AZITROMICINA TERAPIA 500 mg

Doze

Azitromicină Terapia se administrează în doză unică zilnică. Ca şi multe alte antibiotice, Azitromicină Terapia se administrează cu cel puţin o oră înainte de masă sau la două ore după masă.

Copii cu greutate corporală peste 45 kg şi adulţi, inclusiv pacienţi vârstnici Doza totală de azitromicină este de 1500 mg, care trebuie administrată timp de 3 zile (500 mg o dată pe zi).

În infecţiile genitale necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis doza este de 1000 mg în priză unică. Pentru tulpini de Neisseria gonorrhoeae sensibile doza recomandată este de 1000 mg sau 2000 mg de azitromicină în asociere cu 250 sau 500 mg de ceftriaxonă în conformitate cu ghidurile locale de tratament clinic. Pentru pacienții care sunt alergici la penicilină și/sau cefalosporine, medicii prescriptori trebuie să consulte ghidurile locale de tratament.

Copii cu greutate corporală sub 45 kg

Comprimatele de Azitromicină Terapia nu sunt potrivite pentru copiii sub 45 kg.

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (RFG 10 - 80 ml/min). Se recomandă precauţie atunci când azitromicina este administrată la pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG <10 ml/min) (vezi pct. 4.4 şi pct.5.2).

Insuficienţă hepatică

Deoarece azitromicina este metabolizată în ficat şi se excretă în bilă, medicamentul nu trebuie administrat la pacienţii care suferă de boli hepatice severe. Nu au fost efectuate studii cu privire la tratamentul acestor pacienţi cu azitromicină (vezi pct.4.4).

Mod de administrare

Comprimatele de Azitromicină Terapia sunt numai pentru administrare orală.

Antiacide: Într-un studiu de farmacocinetică pentru investigarea efectelor administrării simultane de antiacide cu azitromicină, nu s-a observat niciun efect asupra biodisponibilităţii globale, deşi concentraţiile plasmatice maxime au fost reduse cu aproximativ 24%. Pacienţii trataţi atât cu antiacide cât şi cu azitromicină, nu trebuie să utilizeze ambele medicamente simultan. Cetirizină: La voluntari sănătoşi la administrarea unui regim de 5 zile de azitromicină concomitent cu

20 mg de cetirizină, la starea de echilibru nu s-a observat nicio interacţiune farmacocinetică şi nici

modificări semnificative ale intervalului QT. Didanozina (Dideoxinozina): Administrarea concomitentă a 1200 mg/zi de azitromicină cu 400 mg/zi de didanozină, la 6 subiecţi HIV-pozitiv nu a dus la afectarea stării de echilibru farmacocinetic a didanozinei comparată cu placebo. Digoxină și colchicină: s-a raportat că administrarea concomitentă de antibiotice macrolide, inclusiv azitromicină, cu substraturi ale glicoproteinei P cum sunt digoxina și colchicina, duce la creșterea concentrațiilor plasmatice ale substraturilor glicoproteinei P. Prin urmare, dacă azitromicina și substraturile glicoproteinei P, precum digoxina, sunt administrate concomitent, trebuie avută în vedere posibilitatea de creștere a concentrațiilor plasmatice ale digoxinei. Sunt necesare monitorizarea clinică și concentrațiile plasmatice posibile ale digoxinei, în timpul tratamentului cu azitromicină și după întreruperea acestuia. Zidovudina: 1000 mg în doză unică sau 600 mg şi 1200 mg în doze repetate de azitromicină au avut un efect minor asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau a metaboliţilor săi glucuronoconjugaţi. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut concentraţiile metaboliţilor fosforilaţi ai zidovudinei, metaboliţi activi clinic, în celulele mononucleare din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar poate fi benefică pacienţilor. Azitromicina nu interacţionează în mod semnificativ cu citocromului hepatic P450. Nu s-au observat interacţiuni medicamentoase farmacocinetice aşa cum s-au observat cu eritromicina şi alte macrolide. Inducţia citocromului hepatic CYP3A4 sau inactivarea prin complexul citocrom-metabolit nu s-a observat la azitromicină. Derivaţii de ergot: Datorită posibilităţii teoretice a ergotismului, nu se recomandă administrarea concomitentă a azitromicinei şi a derivaţilor de ergot (vezi pct. 4.4). S-au realizat studii farmacocinetice între azitromicină şi următoarele medicamente cunoscute ca având calea de metabolizare prin intermediul citocrom P450. Atorvastatin: Administrarea concomitentă a atorvastatin (10 mg/zi) şi azitromicină (500 mg/zi) nu afectează concentraţia plasmatică a atorvastatinului (inhibarea assay a HMG CoA – reductazei). Carbamazepina: Într-un studiu farmacocinetic cu voluntari sănătoşi, nu s-a observat niciun efect semnificativ al nivelului plasmatic al carbamazepinei sau a metaboliţilor ei activi, la pacienţii ce au primit azitromicină concomitent. Cimetidina: Într-un studiu farmacocinetic ce a investigat efectele unei singure doze de cimetidină administrată cu 2 ore inaintea azitromicinei nu s-a observat nicio afectare a farmacocineticii azitromicinei. Anticoagulante orale de tip cumarinic: Într-un studiu farmacocinetic de interactiune, azitromicina nu a afectat efectul anticoagulant a unei doze unice de 15 mg de warfarină administrată la voluntari sănătoşi. În perioada post-marketing s-au primit rapoarte de creştere a efectului anticoagulant după administrarea concomitentă de azitromicină şi de anticoagulante orale de tip cumarinic. Deşi nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate, trebuie luată în considerare monitorizarea frecventă a timpului de protrombină atunci când azitromicina este administrată la pacienţi ce primesc concomitent anticoagulante cumarinice orale. Ciclosporina: Într-un studiu farmacocinetic cu voluntari sănătoşi la care s-au administrat oral 500 mg/zi de azitromicină pentru 3 zile şi o singură doză orală de 10 mg/kg de ciclosporină, s-a observat creşterea concentraţiei plasmatice maxime de ciclosporină si AUC0-5 semnificativ crescută (cu 24% şi, respectiv, 21%), cu toate acestea nu au fost observate modificări semnificative a AUC0- . În consecinţă, coadministrarea acestor medicamente trebuie realizată cu precauţie. Dacă este necesară coadministrarea acestor medicamente se recomandă monitorizarea concentraţiilor de ciclosporină şi ajustarea necesară a dozelor. Efavirenz: Administrarea concomitentă a 600 mg azitromicină în doză unică şi 400 mg efavirenz zilnic timp de 7 zile, nu a evidenţiat interacţiuni farmacocinetice cu relevanţă clinică. Fluconazol: Administrarea concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu afectează farmococinetica unei singure doze de 800 mg de fluconazol. Expunerea totală şi timpul de înjumătăţire ale azitromicinei nu au fost afectate de administrarea concomitentă de fluconazol, cu toate că s-a observat o scădere nesemnificativă clinic a Cmax (18%) a azitromicinei. Indinavir: Administrarea concomitentă a 1200 mg azitromicină în doză unică şi 800 mg indinavir de 3 ori pe zi timp de 5 zile, nu a evidenţiat un efect semnificativ statistic a farmacocineticii indinavir. Metilprednisolon: Într-un studiu farmacocinetic de interacţiune cu voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut niciun efect semnificativ asupra farmacocineticii metilprednisolonului. Midazolam: La voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă a 500 mg azitromicină pe timp de 3 zile, nu a evidenţiat un efect semnificativ clinic a farmacocineticii și farmacodinamicii a 15 mg midazolam în doză unică. Nelfinavir: Administrarea concomitentă a 1200 mg azitromicină şi nelfinavir (750 mg de 3 ori pe zi), la starea de echilibru a dus la creşterea concentraţiei plasmatice a azitromicinei. Nu s-au observat efecte adverse semnificative clinic şi nu este necesară ajustarea dozei. Rifabutină: Administrarea concomitentă a rifabutinei cu azitromicina nu afectează concentraţia plasmatică a niciunuia dintre medicamente. S-a raportat apariţia neutropeniei la pacienţii care au primit tratament asociat azitromicină şi rifabutină. Cu toate că neutropenia a fost raportată în utilizarea rifabutinei, o relaţie cauzală în tratamentul asociat cu azitromicina nu a fost stabilită (vezi pct.4.8). Sildenafil: La voluntari sănătoşi, nu s-a observat niciun efect al azitromicinei (500 mg zilnic pentru 3 zile) asupra ASC and Cmax a sildenafil sau a principalilor metaboliţi circulanţi. Terfenadină: În studiile farmacocinetice efectuate nu s-a observat nicio interacţiune între azitromicină şi terfenadină. S-au raportat cazuri rare unde posibilitatea unei astfel de interacţiuni nu poate fi exclusă în totalitate. Cu toate acestea nu a existat nici o dovadă a faptului că o astfel de interacţiune ar fi avut loc. Teofilina: Nu s-a observat nicio interacţiune farmacocinetică relevantă clinic atunci când azitromicina si teofilina sunt administrate concomitent la voluntari sănătoşi. Triazolam: La 14 voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă a 500 mg azitromicină în ziua 1 şi 250 mg în ziua 2 cu 0,125 mg triazolam în ziua 2 nu a avut vreun efect relevant asupra oricărei variabile farmacocinetice a triazolamului comparativ cu triazolam şi placebo. Trimetoprim/sulfametoxazol: Administrarea concomitentă a trimetoprim/sulfametoxazol DS (160 mg/800 mg) timp de 7 zile cu 1200 mg de azitromicină în ziua 7 nu a avut vreun efect relevant asupra concentraţiilor maxime, a expunerii totale sau a excreţiei urinare a trimetoprim sau sulfametoxazol. Concentraţiile serice ale azitromicinei au fost similare celor văzute în alte studii.

Sarcina Studiile asupra reproducerii la animale au fost efectuate cu doze de până la concentraţii toxice materne moderate. În aceste studii nu s-a demonstrat afectarea fătului datorită azitromicinei. Totuşi nu există studii clinice adecvate și bine controlate la femeile gravide. Deoarece studiile asupra reproducerii la animale nu sunt întotdeauna predictive pentru răspunsul la om, azitromicina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar. Alăptarea Nu există date privind secreția în laptele matern. Deoarece multe medicamente sunt excretate în laptele uman, azitromicina nu trebuie utilizată în tratamentul unei femei care alăptează cu excepția cazului în care medicul consideră că beneficiile potențiale justifică riscurile potențiale pentru copil.