RCP · AZIBIOT 500 mg

AZIBIOT 500 mg, comprimate filmate se administrează cu cel puţin o oră înainte sau două ore după masă.

În tratamentul infecţiilor căilor respiratorii superioare şi inferioare, infecţiilor cutanate şi ale ţesuturilor moi (cu excepţia eritemului migrator): 500 mg, în priză unică, timp de 3 zile;

În tratamentul eritemului migrator: doza totală recomandată este de 3 g, distribuită după cum urmează: 1 g (două comprimate de 500 mg) în prima zi, urmat de 500 mg (un comprimat de 500 mg) din ziua a 2-a până în ziua a 5-a, ca doze zilnice, unice;

În tratamentul bolilor cu transmitere sexuală: doza recomandată este de 1 g (două comprimate de 500 mg) ca doză unică;

În tratamentul infecţiilor gastro - duodenale provocate de Helicobacter pylori: doza recomandată este de 1 g (două comprimate de 500 mg) ca doză unică, în asociere cu inhibitori ai secreţiei gastrice sau alte medicamente recomandate.

Pacienți vârstnici

La vârstnici este necesară aceeași doză ca și la pacienții adulți. Deoarece pacienții vârstnici pot prezenta afecțiuni proaritmogene, se recomandă o atenție deosebită, din cauza riscului de a dezvolta aritmii cardiace și torsada vârfurilor. (vezi pct. 4.4).

Antiacide Într-un studiu de farmacocinetică în care s-au evaluat efectele administrării simultane a antiacidelor cu azitromicina, nu a fost observat nici un efect asupra biodisponibilității totale, deși concentrațiile plasmatice maxime s-au redus cu aproximativ 25%. La pacienții care primesc atât azitromicină și antiacide, medicamentele nu trebuie administrate simultan. Administrarea concomitentă de azitromicină granule cu eliberare prelungită pentru suspensie orală împreună cu o doză unică de 20 ml de co-magaldrox (hidroxid de aluminiu și hidroxid de magneziu) nu a afectat viteza și nivelul absorbției azitromicinei. Atorvastatină Administrarea concomitentă de atorvastatină (10 mg pe zi) și azitromicină (500 mg pe zi) nu a modificat concentrațiile plasmatice ale atorvastatinei (pe baza unui test de inhibare a HMG CoA- reductazei). Cu toate acestea, după punerea pe piață au fost raportate cazuri de rabdomioliză la pacienții în tratament cu azitromicină şi statine. Carbamazepină Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică la voluntari sănătoşi, nu au fost observate efecte semnificative asupra nivelelor plasmatice ale carbamazepinei sau metabolitului său activ la pacienţii în tratament concomitent cu azitromicină. Cetirizină La voluntarii sănătoși, administrarea concomitentă timp de 5 zile a azitromicinei cu cetirizină 20 mg, nu a determinat nici o interacțiune farmacocinetică și modificări semnificative în intervalul QT, la starea de echilibru. Cimetidină Într-un studiu de farmacocinetică care a evaluat efectele unei doze unice de cimetidină, administrată cu

2 ore înaintea azitromicinei, nu a fost observată nici o modificare a farmacocineticii azitromicinei.

Anticoagulante orale de tip cumarinic Într-un studiu de interacțiune farmacocinetică, azitromicina nu a modificat efectul anticoagulant al unei doze unice de 15 mg warfarină, administrată la voluntari sănătoși. În perioada de după punerea pe piață au existat rapoarte privind potenţarea efectului anticoagulant după administrarea concomitentă de azitromicină și anticoagulante orale de tip cumarinic. Deși nu a fost stabilită o relație de cauzalitate, trebuie luată în considerare monitorizarea frecventă a timpului de protrombină în cazul utilizării azitromicinei la pacienții tratați cu anticoagulante orale de tip cumarinic. Ciclosporină Într-un studiu farmacocinetic la voluntari sănătoși, la care s-a administrat azitromicină în doză de 500 mg/zi pe cale orală, timp de 3 zile, după care s-a administrat pe cale orală ciclosporină în doză unică de 10 mg/kg greutate corporală, Cmax și ASC0-5 pentru ciclosporină au fost semnificativ crescute. În consecință, este necesară precauţie la administrarea concomitentă a acestor medicamente. În cazul în care administrarea concomitentă a acestor medicamente este necesară, trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a ciclosporinei și doza ajustată corespunzător. Digoxină (substrat P-gp) La unii pacienţi s-a raportat faptul că administrarea unor macrolide, inclusiv a azitromicinei, împreună cu substrate ale P-glicoproteinei, cum este digixina, a determinat creşterea concentraţiilor a substratelor P-gp în sânge . De aceea, la pacienţii trataţi concomitent cu azitromicină şi substrate ale P- gp, cum este digoxina, trebuie luat în considerare riscul creşterii concentraţiilor plasmatice ale substratului P-gp. Derivaţi de ergot Datorită posibilităţii apariţiei ergotismului, utilizarea concomitentă de azitromicină şi derivaţi de ergot nu este recomandată. Au fost efectuate studii de farmacocinetică pentru studiul administrării concomitente a azitromicinei şi a următoarelor medicamente, metabolizate intensiv prin intermediul sistemului citocrom P450. Efavirenz Administrarea concomitentă a unei doze unice de azitromicină 600 mg și efavirenz 400 mg pe zi, timp de 7 zile, nu a determinat interacțiuni farmacocinetice semnificative clinic. Fluconazol Administrarea concomitentă a unei doze unice de azitromicină 1200 mg nu a modificat farmacocinetica unei doze unice de fluconazol 800 mg. Concentraţia plasmatică maximă și timpul de înjumătățire al azitromicinei au rămas nemodificate de administrarea concomitentă de fluconazol, cu toate acestea, a fost observată o scădere clinic nesemnificativă a Cmax la azitromicină (18%). Indinavir Administrarea concomitentă a unei doze unice de azitromicină 1200 mg nu a avut nici un efect semnificativ statistic asupra farmacocineticii indinavirului administrat în doză de 800 mg de trei ori pe zi, timp de 5 zile. Metilprednisolon Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică la voluntari sănătoşi, nu au fost observate efecte semnificative ale azitromicinei asupra nivelelor plasmatice ale metilprednisolonului. Midazolam La voluntarii sănătoși, administrarea concomitentă de azitromicină 500 mg pe zi, timp de 3 zile, nu a determinat modificări semnificative clinic în farmacocinetica și farmacodinamia unei doze unice de midazolam 15 mg. Nelfinavir Administrarea concomitent de azitromicină 1200 mg şi nelfinavir (750 mg de 3 ori pe zi), la starea de echilibru a dus la creşterea concentraţiilor plasmatice ale azitromicinei. Nu s-au observat efecte clinice semnificative, de aceea nu necesită ajustarea dozei. Sildenafil La voluntarii sănătoși de sex masculin, nu s-a observat niciun efect al azitromicinei (administrată în doză de 500 mg pe zi, timp de 3 zile) asupra ASC și Cmax ale sildenafilului sau metabolitului său principal circulant. Terfenadină Studiile de interacţiune farmacocinetică nu au demonstrat interacţiuni între azitromicină şi terfenadină. Au fost raportate rare cazuri în care o astfel de interacţiune nu a putut fi complet exclusă; cu toate acestea, interacţiunea nici nu a putut fi demonstrată. Teofilină Într-un studiu la voluntari sănătoşi, nu a fost observată vreo interacţiune farmacocinetică clinic semnificativă la utilizarea concomitentă de azitromicină şi teofilină. Triazolam La 14 voluntari sănătoși, administrarea concomitentă de azitromicină 500 mg în ziua 1 și de 250 mg în ziua a 2-a de tratament împreună cu triazolam 0,125 mg în ziua 2, nu a avut nici un efect semnificativ asupra parametrilor farmacocinetici ai triazolamului, comparativ cu tratamentul cu triazolam și placebo. Trimetoprim / sulfametoxazol Administrarea concomitentă de trimetoprim/sulfametoxazol DS (160 mg/800 mg) timp de 7 zile, cu azitromicină 1200 mg, timp de 7 zile, nu a avut niciun efect semnificativ asupra concentrațiilor maxime, expunerii totale sau excreției urinare a trimetoprimului sau a sulfametoxazolului. Concentrațiile plasmatice ale azitromicinei au fost similare cu cele observate în alte studii. Zidovudină 1000 mg în doză unică sau 600 mg şi 1200 mg în doze repetate de azitromicină au avut un efect minor asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau a metaboliţilor săi glucuronoconjugaţi. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut concentraţiile metaboliţilor fosforilaţi ai zidovudinei (metaboliţi activi clinic) în celulele mononucleare din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar poate avea un oarecare beneficiu pentru pacienţi. Azitromicina nu interacționează semnificativ cu sistemul hepatic citocrom P450. Se presupune că nu suferă interacțiuni farmacocinetice similare cu eritromicina și alte macrolide. În cazul azitromicinei nu apare inducția sau inactivarea metabolică prin intermediul complexului citocrom hepatic P450. Didanozină Administrarea concomitentă a unor doze zilnice de 1200 mg azitromicină şi didanozină 400 mg pe zi la 6 pacienţi HIV pozitivi, nu a părut să afecteze farmacocinetica la starea de echilibru a didanozinei, în comparaţie cu placebo. Rifabutină Administrarea concomitentă a rifabutinei cu azitromicina nu afectează concentraţia plasmatică a niciunuia dintre medicamente. La pacienţii care au primit tratament asociat cu azitromicină şi rifabutină, a fost raportată apariţia neutropeniei. Cu toate că neutropenia este asociată utilizării rifabutinei, o relaţie cauzală în tratamentul asociat cu azitromicina nu a fost stabilită (vezi pct. 4.8).

Sarcina Nu există date adecvate privind utilizarea azitromicinei la femeile gravide. În studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere la animale, s-a dovedit că azitromicina a traversează placenta, dar nu s- au observat efecte teratogene. Siguranța utilizării azitromicinei în timpul sarcinii nu a fost confirmată. Prin urmare, azitromicina poate fi utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiile depășesc riscurile. Alăptarea La om s-a dovedit că azitromicina este secretată în laptele matern, dar nu există studii clinice adecvate și bine controlate la femeile care alăptează, care să determine parametrii farmacocinetici ai azitromicinei în excreția în laptele matern uman. Fertilitatea În studiile de fertilitate efectuate la șobolan, după administrarea azitromicinei a fost observată scăderea numărului de sarcini.Relevanța acestui fapt pentru om este necunoscută.