RCP · AXABAL 300 mg

Doze

Adulți

Doza inițială recomandată este de 150 mg o dată pe zi. Doza optimă nu a fost stabilită în studii clinice. Dacă după 4 săptămâni de tratament cu doza de 150 mg nu se obţine nicio ameliorare, doza poate fi crescută la 300 mg o dată pe zi. Dozele trebuie administrate la interval de cel puțin 24 de ore.

Debutul acțiunii bupropionei a fost observat după 14 zile de la începerea tratamentului. Ca în cazul tuturor antidepresivelor, este posibil ca efectul antidepresiv complet al Axabal să nu fie evident decât după câteva săptămâni de tratament.

Pacienții cu depresie trebuie tratați o perioadă suficientă de timp, de cel puțin 6 luni, pentru obținerea remisiunii complete a simptomelor.

Insomnia este un eveniment advers foarte frecvent, adesea tranzitoriu. Insomnia poate fi prevenită prin evitarea administrării dozei înainte de culcare (cu condiția să existe un interval de timp de minim 24 de ore între administrarea dozelor).

- Trecerea pacienților de la comprimatele cu eliberare prelungită de bupropionă Atunci când pacienții sunt trecuți de la comprimatul cu eliberare prelungită de bupropionă cu administrare de două ori pe zi la Axabal comprimate, trebuie administrată aceeași doză zilnică totală, dacă este posibil.

Copii și adolescenți

Nu se recomandă administrarea Axabal la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.4). Siguranța și eficacitatea Axabal la pacienți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.

Vârstnici

Eficacitatea a fost demonstrată în mod echivoc la vârstnici. Într-un studiu clinic, pacienților vârstnici li s-a administrat aceeași doză ca și în cazul pacienților adulți (Vezi pct. “Utilizarea la adulți”). Nu poate fi exclusă o sensibilitate mai mare la unele persoane vârstnice.

Insuficiență hepatică

Axabal trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct. 4.4). Din cauza variabilității crescute a farmacocineticii la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată, doza recomandată la acești pacienți este de 150 mg o dată pe zi.

Insuficiență renală

Doza recomandată la acești pacienți este de 150 mg, o dată pe zi, deoarece, în cazul lor, bupropiona și metaboliții săi activi se pot acumula într-o proporție mai mare decât în mod obișnuit (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Comprimatele Axabal trebuie înghițite întregi. Comprimatele nu trebuie tăiate, zdrobite sau mestecate, deoarece acest lucru poate duce la creșterea riscului de apariție a reacțiilor adverse, inclusiv al convulsiilor.

Comprimatele Axabal se pot administra cu sau fără alimente.

Întreruperea tratamentului

Deși în studiile clinice cu Axabal nu au fost observate reacții la întreruperea tratamentului (evaluate mai degrabă ca evenimente raportate spontan decât pe scale de evaluare), se recomandă scăderea progresivă a dozelor. Bupropiona este un inhibitor selectiv al recaptării neuronale a catecolaminelor şi, din această cauză, nu poate fi exclusă apariția unui efect de rebound sau a simptomelor de întrerupere observate la oprirea tratamentului.

Deoarece inhibitorii de monoaminooxidază A și B stimulează, de asemenea, căile de metabolizare catecolaminergice, printr-un mecanism diferit de cel al bupropionei, este contraindicată administrarea concomitentă a Axabal cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) (vezi pct. 4.3), deoarece există o posibilitate crescută de apariție a reacțiilor adverse în urma administrării asociate. Între oprirea tratamentului cu inhibitori ireversibili ai MAO şi iniţierea tratamentului cu Axabal trebuie să treacă o perioadă de cel puțin 14 zile. Pentru inhibitorii reversibili ai MAO este suficientă o perioadă de 24 de ore. Efectul bupropionei asupra altor medicamente Deși nu sunt metabolizate prin intermediul izoenzimei CYP2D6, bupropiona și metabolitul principal al acesteia, hidroxibupropiona, inhibă calea de metabolizare la nivelul CYP2D6. Administrarea concomitentă de bupropionă și desipramină la voluntari sănătoși cunoscuți a fi metabolizatori rapizi prin intermediul izoenzimei CYP2D6 a determinat creșteri importante (de 2 – 5 ori) ale Cmax şi ASC ale desipraminei. CYP2D6 a fost inhibată timp de cel puțin 7 zile după administrarea ultimei doze de bupropionă. Tratamentul concomitent cu medicamente cu indice terapeutic îngust, care sunt predominat metabolizate prin intermediul CYP2D6, trebuie inițiat cu doza cea mai mică din intervalul de doze recomandate pentru medicamentul administrat concomitent. Astfel de medicamente includ unele antidepresive (de exemplu desipramină, imipramină), antipsihotice (de exemplu risperidonă, tioridazină), beta-blocante (de exemplu metoprolol), inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) și antiaritmice de clasă I C (propafenonă, flecainidă). Dacă se adaugă Axabal la schema terapeutică a unui pacient tratat deja cu un astfel de medicament, trebuie avută în vedere necesitatea scăderii dozei medicamentului administrat inițial. În aceste cazuri, beneficiul așteptat al tratamentului cu Axabal trebuie comparat cu atenție cu riscurile potențiale. După punerea pe piață a medicamentului, au existat raportări de sindrom serotoninergic, o afecțiune care poate pune viața în pericol, atunci când Axabal este administrat concomitent cu un medicament serotoninergic, cum sunt inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau inhibitori ai recaptării serotoninei și noradrenalinei (IRSN) (vezi pct. 4.4). Eficacitatea medicamentelor care necesită activare metabolică la nivelul CYP2D6 pentru a-şi exercita activitatea (de exemplu tamoxifen), poate fi redusă, dacă acestea sunt administrate concomitent cu inhibitori ai CYP2D6, cum este bupropiona (vezi pct. 4.4). Deși citalopramul (un ISRS) nu este metabolizat în principal prin intermediul CYP2D6, într-un studiu, bupropiona a determinat creșterea Cmax şi ASC ale citalopramului cu 30%, respectiv 40%. Administrarea concomitentă a digoxinei cu bupropiona poate reduce valorile plasmatice ale digoxinei. Într-un studiu efectuat la voluntari sănătoși, ASC 0-24 ore a digoxinei a scăzut, iar clearance-ul renal a crescut, pe baza unui studiu comparativ încrucișat. Medicii trebuie să cunoască faptul că valorile concentrației plasmatice ale digoxinei pot crește după întreruperea administrării bupropionei și pacienții trebuie monitorizați pentru o posibilă toxicitate indusă de digoxină. Efectele altor medicamente asupra bupropionei Bupropiona este metabolizată la principalul său metabolit activ, hidroxibupropiona, în principal prin intermediul citocromului P450 CYP2B6 (vezi pct. 5.2). Administrarea concomitentă cu medicamente care pot influența metabolizarea bupropionei prin intermediul izoenzimei CYP2B6 (de exemplu, substraturi ale CYP2B6: ciclofosfamidă, ifosfamidă şi inhibitori ai CYP2B6: orfenadrină, ticlopidină, clopidogrel) poate determina creșterea concentrațiilor plasmatice de bupropionă şi concentrații plasmatice mai mici ale metabolitului activ, hidroxibupropionă. Consecințele clinice ale inhibării metabolizării bupropionei prin intermediul izoenzimei CYP2B6 și modificările consecutive ale raportului concentrațiilor plasmatice de bupropionă – hidroxibupropionă nu sunt cunoscute în prezent. Deoarece bupropiona este metabolizată în proporție mare, se recomandă prudență în cazul administrării concomitente a bupropionei cu medicamente cunoscute a fi inductoare metabolice (de exemplu carbamazepină, fenitoină, ritonavir, efavirenz) sau inhibitoare metabolice (de exemplu valproat), deoarece acestea pot influența eficacitatea şi siguranţa clinică a acesteia. Într-o serie de studii la voluntari sănătoși, administrarea de ritonavir (100 mg de două ori pe zi sau 600 mg de două ori pe zi) sau utilizarea de ritonavir 100 mg plus lopinavir 400 mg de două ori pe zi au redus expunerea la bupropionă şi la principalii săi metaboliți, proporțional cu doza, cu aproximativ 20 - 80% (vezi pct. 5.2). În mod asemănător, efavirenz administrat în doză de 600 mg o dată pe zi, timp de două săptămâni, a scăzut expunerea la bupropionă cu aproximativ 55% la voluntarii sănătoși. Consecințele clinice ale scăderii expunerii nu sunt cunoscute în totalitate, dar pot include o scădere a eficacității în cazul tratamentului episoadelor depresive majore. Acest efect se consideră a fi determinat de inducerea metabolizării bupropionei. Pacienții tratați cu oricare dintre aceste medicamente concomitent cu bupropiona pot necesita administrarea de doze crescute de bupropionă, dar doza maximă de bupropionă nu trebuie depășită. Alte informații referitoare la interacțiuni Administrarea Axabal la pacienții tratați concomitent cu levodopa sau amantadină se va face cu prudență. Date clinice limitate sugerează o incidență mai mare a reacțiilor adverse (de exemplu greață, vărsături și evenimente neuropsihice – vezi pct. 4.8) la pacienții tratați cu bupropionă la care se administrează concomitent levodopa sau amantadină. Deși datele clinice nu au identificat o interacțiune farmacocinetică între bupropionă şi alcool, au fost raportate cazuri rare de evenimente adverse neuropsihice sau de toleranță scăzută la alcool la pacienții care au consumat alcool în timpul tratamentului cu bupropionă. Consumul de alcool în timpul tratamentului cu Axabal trebuie scăzut la minim sau evitat. Nu au fost efectuate studii de farmacocinetică în cazul administrării concomitente a bupropionei și a benzodiazepinelor. Pe baza studiilor efectuate in vitro cu privire la căile metabolice, nu există argumente pentru susținerea unei astfel de interacțiuni. După administrarea concomitentă de bupropionă cu diazepam la voluntari sănătoși, s-a înregistrat o sedare mai scăzută decât atunci când diazepamul a fost administrat în monoterapie. Nu a fost efectuată o evaluare sistematică a administrării bupropionei concomitent cu antidepresive (cu excepția desipraminei şi citalopramului), benzodiazepine (cu excepția diazepamului) sau neuroleptice. De asemenea, experiența clinică în cazul utilizării concomitente cu sunătoare este limitată. Utilizarea concomitentă a Axabal cu un plasture transdermic cu nicotină poate determina creșteri ale tensiunii arteriale.

Sarcina Unele studii epidemiologice privind rezultatele sarcinii în urma expunerii materne la bupropionă în primul trimestru de sarcină au raportat o asociere cu un risc crescut de apariție a anumitor malformații congenitale cardiovasculare, în special defecte septale ventriculare și defecte cardiace la nivelul tractului de ejecție al ventriculului stâng. Aceste constatări nu sunt uniforme în toate studiile. Studiile la animale nu au evidențiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Axabal nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care starea clinică a femeii necesită tratament cu bupropionă, iar tratamentele alternative nu sunt o opțiune. Alăptarea Bupropiona și metaboliții săi sunt excretați în laptele matern. Decizia cu privire la întreruperea alăptării sau întreruperea tratamentului cu Axabal trebuie luată ținând cont de beneficiul alăptării pentru nou-născut/copil și de beneficiul tratamentului cu Axabal pentru mamă. Fertilitatea Nu există date cu privire la efectul bupropionei asupra fertilității la om. Un studiu cu privire la toxicitatea asupra funcției de reproducere efectuat la șobolani nu a identificat dovezi de afectare a fertilității (vezi pct. 5.3).