RCP · ATENOLOL ARENA 50 mg
Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).
- Denumire comună (DCI): ATENOLOL ARENA 50 mg
- Cod ATC: C07AB03
- Forma farmaceutică: comprimate
- Concentrație: 50mg
- Deținătorul autorizației: ARENA GROUP S.A. - ROMANIA
Acțiune farmacologică
Doze și mod de administrare
Hipertensiune arterială
Tratamentul se începe cu 50 mg atenolol (un comprimat Atenolol Arena 50 mg) o dată pe zi, crescând după nevoie la intervale de 4-5 zile; doza uzuală este de 100 mg atenolol (2 comprimate Atenolol Arena 50 mg sau 1 comprimat Atenolol Arena 100 mg) o dată pe zi, de preferat dimineaţa. Atenololul poate fi administrat în asociere cu alte antihipertensive, de exemplu diuretice.
Angină pectorală
Doza uzuală este de 50-100 mg atenolol (1-2 comprimate Atenolol Arena 50 mg) o dată pe zi. La nevoie doza poate fi crescută la 200 mg atenolol (4 comprimate Atenolol Arena 50 mg sau 2 comprimate Atenolol Arena 100 mg) pe zi.
Infarct miocardic acut
Tratamentul se iniţiază cu forme farmaceutice injectabile; administrarea orală de atenolol poate fi iniţiată cu o doză de 50 mg atenolol (un comprimat Atenolol Arena 50 mg), la 15 minute după administrarea ultimei doze i.v., urmând ca, 12 ore mai târziu, să fie administrată oral o altă doză de 50 mg atenolol. După 24 ore se poate continua terapia cu o doză zilnică de 100 mg atenolol (2 comprimate Atenolol Arena 50 mg sau 1 comprimat Atenolol Arena 100 mg), administrată oral, în priză unică.
Aritmii cardiace
Doza uzuală este de 50-100 mg atenolol (1-2 comprimate Atenolol Arena 50 mg) pe zi.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Doza se ajustează în funcţie de clearance-ul creatininei sau de creatininemie.
| Creatinina plasmatică | Clearance-ul creatininei (ml/min) | Doza | |
|---|---|---|---|
| mg/ml | mmol/1 | ||
| <25 | <0,3 | >35 | 100 mg pe zi în priză unică |
| 25-50 | 0,3-0,6 | 15-35 | 50 mg pe zi |
| >50 | >0,6 | <15 | 50 mg la intervale de 48 de ore |
| Pacienţi hemodializaţi: tratamentul trebuie iniţiat în spital | 50 mg după fiecare şedinţă |
Mod de administrare
Comprimatele se administrează oral, de preferat dimineaţa, în priză unică, cu o cantitate suficientă de lichid.
Dozele trebuie ajustate în funcţie de frecvenţa cardiacă, care trebuie menţinută la o valoare de aproximativ 60 bătăi pe minut.
Copii
Nu se recomandă administrarea atenololului la copii.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii cu insuficienţă renală se recomandă reducerea dozei.
Interacțiuni
Asocierea cu floctafenină este contraindicată; beta-blocantele inhibă reacţiile cardiovasculare compensatorii în cazul şocului sau hipotensiunii arteriale care pot fi determinate de acest analgezic. Administrarea în asociere cu sultopridă este contraindicată, datorită riscului apariţiei tulburărilor de ritm cardiac, care pot fi determinate de acest neuroleptic (efect bradicardizant aditiv). Asocierea cu antiaritmice (amiodaronă, propafenonă, chinidină, disopiramidă) poate determina tulburări ale contractilităţii, automatismului şi conductibilităţii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare. Beta-blocantele reduc reacţiile compensatorii simpatice cardiovasculare în cazul asocierii cu anestezicele generale inhalatorii halogenate. Administrarea în asociere cu blocante ale canalelor de calciu (diltiazem, verapamil) creşte riscul deprimării miocardice; această asociere impune precauţie şi este contraindicată la pacienţii cu deficit de pompă cardiacă, bradicardie marcată sau tulburări de conducere atrio-ventriculară. Atenololul măreşte efectul medicamentelor antihipertensive; pentru antihipertensivele centrale (metildopa, clonidină, rezerpină) creşte efectul bradicardizant şi de încetinire a conducerii atrio- ventriculare. Glicozidele tonicardiace în asociere cu beta-blocantele pot prelungi timpul de conducere atrio- ventriculară. Antidepresivele triciclice, neurolepticele şi baclofenul, administrate în asociere cu atenolol, cresc riscul hipotensiunii arteriale ortostatice. Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) şi glucocorticoizii reduc efectul antihipertensiv al atenololului, prin favorizarea retenţiei hidrosaline. Asocierea cu insulină sau antidiabetice orale impune dozarea glicemiei, eventual ajustarea dozei de antidiabetic (reacţiile hipoglicemice sunt crescute şi prelungite, simptomele vegetative ale hipoglicemiei sunt mascate). Tratamentul cu beta-blocante trebuie întrerupt, dacă este posibil, înaintea efectuării examenului radiologic cu substanţe de contrast iodate, datorită riscului reacţiilor adverse severe. Cimetidina creşte concentraţia plasmatică a atenololului prin inhibarea metabolizării sale hepatice, crescând riscul reacţiilor adverse (de exemplu bradicardie marcată). Atenololul creşte concentraţia plasmatică a lidocainei prin diminuarea metabolizării hepatice a acesteia, crescând riscul reacţiilor adverse cardiace şi neurologice. Compuşii de magneziu, aluminiu şi calciu scad absorbţia digestivă a atenololului; de aceea, se recomandă un interval de 2-3 ore între administrarea acestor medicamente şi atenolol.
Sarcină și alăptare
Sarcină Atenololul traversează bariera feto-placentară. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene. Experienţa clinică la gravide cărora li s-a administrat atenolol nu a evidenţiat efecte teratogene. Nou-născuţii ai căror mame au fost tratate antepartum cu atenolol pot prezenta hipotensiune arterială, bradicardie, deprimare respiratorie, hipoglicemie. Beta-blocantele trebuie administrate în timpul sarcinii numai la indicaţia strictă a medicului. Tratamentul în apropierea datei naşterii impune precauţie şi supravegherea atentă a nou-născutului (controlul frecvenţei cardiace şi a glicemiei) în primele 3-5 zile de viaţă. Alăptarea Beta-blocantele se excretă în laptele matern. Deoarece riscul bradicardiei şi hipoglicemiei la sugar nu a fost evaluat, trebuie avută în vedere fie întreruperea tratamentului, fie întreruperea alăptării.
