RCP · ASPIMAX T 500mg

Doze

Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 12 ani şi cu o greutate corporală mai mare de 40 kg Pentru efectul analgezic şi antipiretic se recomandă 500 mg acid acetilsalicilic (1 comprimat Aspimax T 500 mg/250 mg), repetând în funcţie de necesităţi la interval de 4-6 ore.

Doza zilnică maximă este de 6 comprimate Aspimax T (3 g acid acetilsalicilic).

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 12 ani

Nu este indicată administrarea la acest grup de vârstă.

Vârstnici (cu vârsta de 65 de ani şi peste):

Doza unică recomandată este de 1 comprimat Aspimax T (500 mg acid acetilsalicilic) şi poate fi repetată la un interval de cel puţin 4 ore.

Doza zilnică totală nu trebuie să depăşească 4 comprimate Aspimax T (2 g acid acetilsalicilic). Mod de administrare

Comprimatele sunt destinate administrării orale; se inghit întregi, cu aproximativ 200 ml de apă, de preferinţă după mese.

Durata administrării

Dacă simptomele persistă timp de mai mult de 3 zile (pentru febră), respectiv mai mult de 3-4 zile (pentru durere), pacientul trebuie să se adreseze medicului pentru reevaluarea tratamentului.

Asocierea următoarelor medicamente cu acidul acetilsalicilic impune prudenţă sau este contraindicată: - anticoagulante orale, heparine, clopidogrel, ticlopidină şi alte antiagregante plachetare, streptokinază şi alte trombolitice, pentoxifilină: deoarece cresc riscul hemoragic; este necesară prudenţă şi controlul parametrilor de coagulare şi a timpului de sângerare; - alte antiinflamatoare nesteroidiene – risc de ulceraţii şi hemoragii digestive; - glucocorticoizi – risc de ulceraţii şi hemoragii digestive; - metotrexat: asocierea este contraindicată absolut sau relativ (pentru doze de metotrexat ≥15 mg pe săptămână, respectiv <15 mg pe săptămână), deoarece este favorizată toxicitatea hematologică a metotrexatului (prin mecanism farmacocinetic); - litiu – creşte concentraţia plasmatică a acestuia, risc toxic; - acid valproic – creşte concentraţia plasmatică a acestuia şi riscul efectelor toxice; - digoxină – creşte concentraţia plasmatică a acesteia şi riscul efectelor toxice; - sulfonamide şi combinaţiile lor – creşte toxicitatea acestor medicamente antibacteriene; - interferon alfa: acidul acetilsalicilic poate inhiba acţiunea interferonului; - inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei – risc de insuficienţă renală; - uricozurice (de exemplu probenecid): scade efectul uricozuric (competiţie pentru eliminarea acidului uric la nivelul tubilor renali); se recomandă administrarea altui analgezic; - antidiabetice orale: creşte riscul hipoglicemiant al antidiabeticelor orale; sunt necesare informarea pacientului şi controlul mai frecvent al glicemiei. Acest medicament nu trebuie administrat împreună cu alcoolul etilic, datorită riscului crescut de leziuni la nivelul mucoasei gastro-intestinale şi de creştere a timpului de sângerare.

Acidul acetilsalicilic s-a dovedit teratogen în studii experimentale, efectuate la animale de laborator. Studii epidemiologice la gravide nu au evidenţiat efecte teratogene şi fetotoxice în condiţiile administrării în primele 2 trimestre de sarcină, dar experienţa este limitată pentru utilizarea cronică de doze mari. Administrarea în ultimul trimestru de sarcină a fost asociată cu toxicitate cardio-pulmonară şi renală la făt, închiderea precoce a canalului arterial, întârzierea şi prelungirea travaliului (pentru doze mari de acid acetilsalicilic) şi creşterea frecvenţei accidentelor hemoragice (inclusiv pentru dozele mici). În primele două trimestre de sarcină se poate administra acid acetilsalicilic, dar numai la recomandarea medicului; se recomandă evitarea tratamentului cronic cu doze >150 mg pe zi. În ultimul trimestru de sarcină acidul acetilsalicilic este contraindicat (cu excepţia utilizării ocazionale pentru anumite indicaţii cardiologice şi obstetricale foarte limitate). Deoarece acidul acetilsalicilic se excretă în lapte, administrarea în timpul alăptării trebuie evitată sau alăptarea se întrerupe, în funcţie de raportul beneficiu matern/risc potenţial pentru sugar. Există dovezi în sprijinul faptului că medicamentele care inhibă ciclooxigenazele/sinteza prostaglandinelor pot determina afectarea fertilităţii feminine prin efectul asupra ovulaţiei. Acest fenomen este reversibil la încetarea tratamentului.