RCP · ASPAVIM 36,2 mg/11,8 mg 36,2mg+11,8mg

Fișă tehnică pentru profesioniști. Text oficial (ANMDMR).

Denumire comună (DCI): ASPAVIM 36,2 mg/11,8 mg
Cod ATC: A12BA30
Forma farmaceutică: capsule
Concentrație: 36,2mg+11,8mg
Deținătorul autorizației: VIM SPECTRUM S.R.L. - ROMANIA

Acțiune farmacologică

POTASIUM (KALIUM) MEDICAMENTE CU POTASIU

Doze și mod de administrare

Doze

Acest medicament este destinat adulţilor.

Adulţi:

Doza recomandată este de 1-2 capsule de trei ori pe zi. Doza poate fi crescută la 3 capsule de 3 ori pe zi.

Mod de administrare

Aciditatea gastrică poate afecta eficienţa tratamentului, de aceea se recomandă administrarea capsulelor după mese.

Interacțiuni

Magneziul, ferul, fluorurile şi tetraciclinele îşi influenţează reciproc absorbţia. De aceea, se recomandă administrarea acestora la intervale de 2-3 ore. Utilizarea concomitentă a diureticelor care economisesc potasiu şi/sau a inhibitorilor ECA este urmată de hiperkaliemie şi hipermagneziemie. La pacienţii care primesc medicaţie anticolinergică există riscul de scădere a motilităţii gastrointestinale. Medicamentele care conţin fosfaţi sau săruri de calciu inhibă absorbţia intestinală a magneziului. Asocierea cu chinidină şi alte antiaritmice de tip chinidinic impune prudenţă, deoarece poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a chinidinei şi a riscului de efecte toxice, prin scăderea excreţiei renale a acesteia, datorită alcalinizării urinei.

Sarcină și alăptare

Sarcina Studii la animale nu au evidenţiat efecte teratogene. Deoarece nu există studii controlate la femeile gravide, se recomandă evitarea administrării medicamentului în timpul sarciniii. Din cauza efectului magneziului de a relaxa musculatura uterină, Aspavim este contraindicat în timpul naşterii. Alăptarea Deoarece magneziul se excretă în lapte, se recomandă evitarea administrării în perioada alăptării.

Insuficiență renală

Insuficienţă renală acută şi cronică. Boala Addison. Bloc AV de gradul III Şoc cardiogen (HTA < 90 Hgmm) 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare La pacienţii la care boala de bază şi/sau tratamentul concomitent pot determina hiperkaliemie este necesar controlul regulat al ionogramei sanguine. În cazul deficitului de calciu, se recomandă ca prima măsură, în majoritatea cazurilor, corectarea deficitului de magneziu înainte de a începe administrarea de calciu. În caz de infecţii urinare cu creşterea eliminării fosfaţilor urinari, nu se recomandă administrarea de magneziu, deoarece există risc de precipitare a fosfaţilor amoniu-magneziu. În astfel de cazuri, este necesară rezolvarea infecţiei urinare, înaintea iniţierii oricărei terapii cu magneziu. La pacienţii cu insuficienţă renală se recomandă supravegherea kaliemiei şi magneziemiei 4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Magneziul, ferul, fluorurile şi tetraciclinele îşi influenţează reciproc