RCP · ARTHROTEC 75 mg/0,2 mg 75mg+0,200mg

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Doze

Adulţi

Doza recomandată este de un comprimat Arthrotec administrat în timpul mesei, de 2 ori pe zi.

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici.

Insuficienţă renală, cardiacă și hepatică

Se va proceda cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală, cardiacă sau hepatică, întrucât utilizarea medicamentelor AINS, inclusiv diclofenac/misoprostol, poate cauza deteriorarea funcţiei renale (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi

Nu au fost determinate siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu Arthrotec la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Mod de administrare

Comprimatele trebuie înghiţite întregi. Nu se mestecă.

Diuretice: AINS pot să scadă eficacitatea natriuretică a diureticelor prin inhibarea sintezei intrarenale de prostaglandine. Tratamentul concomitent cu diuretice care economisesc potasiul poate duce la creşterea kaliemiei, ceea ce impune monitorizarea kaliemiei. Ciclosporină: Datorită efectului asupra prostaglandinelor renale, inhibitorii de ciclooxigenază, cum este şi diclofenacul, pot creşte nefrotoxicitatea ciclosporinei. Litiu şi digoxină: Concentraţia plasmatică la starea de echilibru a litiului şi digoxinei poate fi crescută, iar concentraţia plasmatică la starea de echilibru a ketoconazolului poate fi scăzută. Medicamente hipoglicemice: Studiile de farmacodinamică cu diclofenac au evidenţiat că acesta nu potenţează efectul antidiabeticelor orale sau al anticoagulantelor. Totuşi, deoarece au fost raportate interacţiuni cu alte AINS, se recomandă prudenţă şi monitorizare adecvată (vezi pct. 4.4). Anticoagulante: Datorită scăderii agregării plachetare se recomandă prudenţă în folosirea concomitentă de Arthrotec cu anticoagulante. AINS pot spori efectele anticoagulantelor, cum este warfarina, antiagregantelor plachetare, cum este acidul acetilsalicilic, şi a inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), crescând astfel riscul de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4). Diclofenacul este deplasat de pe situsurile sale de legare de către acidul acetilsalicilic, ceea ce rezultă în reducerea concentraţiilor plasmatice, a concentraţiei plasmatice maxime şi a valorilor ASC. Prin urmare, nu se recomandă administrarea concomitentă de diclofenac/misoprostol şi acid acetilsalicilic. 5/13 Metotrexat: Se recomandă prudenţă în administrarea metotrexatului concomitent cu AINS, din cauza posibilităţii creşterii potenţialului toxic al acestuia de către AINS, ca rezultat al creşterii concentraţiei plasmatice de metotrexat, în special la pacienţii cărora li se administrează doze mari de metotrexat. Corticosteroizi: Administrarea concomitentă de alte AINS sau corticoizi poate duce la creşterea frecvenţei reacţiilor adverse, în general. Antihipertensive, inclusiv diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IEC), antagonişti ai angiotensinei II (AAII) şi betablocante: AINS pot diminua eficacitatea diureticelor şi a altor medicamente antihipertensive, inclusiv a inhibitorilor de enzimă de conversie (IEC), AAII şi betablocantelor. Administrarea concomitentă de Arthrotec şi IEC sau AAII şi/sau diuretice cu inhibitori ai ciclo- oxigenazei la pacienţi cu afectarea funcţiei renale (de ex., pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală compromisă) poate spori deteriorarea funcţiei renale, inclusiv posibilitatea de insuficienţă renală acută, care de obicei este reversibilă. Apariţia acestor interacţiuni trebuie luată în considerare la pacienţii cărora li se administrează diclofenac/misoprostol concomitent cu un IEC sau un AAII şi/sau diuretice. Prin urmare, administrarea concomitentă a acestor medicamente trebuie efectuată cu prudenţă, în special la pacienţii vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi adecvat şi trebuie evaluată necesitatea monitorizării funcţiei renale la iniţierea tratamentului concomitent şi periodic, după aceea. Chinolone: Datele obţinute din studiile efectuate la animale au evidenţiat că AINS pot creşte riscul convulsiilor asociate antibioticelor din clasa chinolonelor. Pacienţii care utilizează AINS concomitent cu chinolone pot prezenta un risc crescut de convulsii. Tacrolimus: Este posibil un risc crescut de nefrotoxicitate la administrarea concomitentă de AINS cu tacrolimus. Mifepristonă: AINS nu trebuie administrate în primele 8-12 zile de la administrarea de mifepristonă, deoarece efectul acesteia poate fi scăzut. Inhibitori CYP2C9 potenţi: Se recomandă precauţie la co-administrarea diclofenacului cu inhibitori CYP2C9 potenţi (precum sulfinpirazonă şi voriconazol), ce ar putea duce la creşteri semnificative ale concentraţiei plasmatice maxime şi expunerii la diclofenac, datorită inhibării metabolizării diclofenacului. Voriconazol: Voriconazolul a crescut Cmax şi ASC ale diclofenacului (doză unică de 50 mg) cu 114% şi respectiv, 78%.

Femeile aflate la vârsta fertilă Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să fie informate despre riscul de teratogenitate anterior tratamentului cu diclofenac/misoprostol. Tratamentul nu trebuie inițiat până când nu este exclusă sarcina, iar femeile trebuie să fie complet consiliate despre importanța contracepției adecvate în timp ce urmează tratamentul. Dacă se suspectează o sarcină, tratamentul trebuie să fie imediat întrerupt (vezi pct. 4.3, 4.4 și 4.8). Sarcina Arthrotec este contraindicat la femeile gravide şi la femeile care plănuiesc o sarcină. Misoprostol: Misoprostol induce contracţii uterine și este asociat cu avortul, nașterea prematură, moarte fetală și malformații fetale. A fost raportat un risc de malformații crescut de aproximativ 3 ori la sarcinile 6/13 expuse la misoprostol în timpul primului trimestru, comparativ cu o incidență de 2% în grupul de control. Expunerea prenatală la misoprostol a fost asociată în special cu sindromul Moebius (paralizie facială congenitală ducând la hipomimie, tulburări de supt și deglutiție și mișcări oculare, cu sau fără defecte ale membrelor); sindromul bridelor amniotice (deformări/amputații ale membrelor, în special picior varus, acheirie, oligodactilie, despicătura boltei palatine, printre altele) și anomalii ale sistemului nervos central (anomalii cerebrale și craniene precum anencefalia, hidrocefalia, hipoplazia cerebeloasă, defecte de tub neural). Au fost observate și alte defecte, inclusiv artrogripoza. Prin urmare: - Femeile trebuie să fie informate asupra riscului de teratogenitate. - Dacă pacienta dorește să continue sarcina după o expunere intrauterină la misoprostol, trebuie efectuată o monitorizare ecografică atentă a sarcinii, cu atenție specială asupra membrelor și capului. Diclofenac: Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta nefavorabil sarcina și/sau dezvoltarea embrionară/ fetală. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de pierdere a sarcinii și de malformații cardiace și gastroschizis după utilizarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine în perioada de început a sarcinii. Riscul absolut pentru malformații cardiovasculare a fost crescut de la mai puțin de 1%, până la aproximativ 1,5%. Se crede că riscul crește cu doza și cu durata tratamentului. La animale, s-a demonstrat că administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine duce la o pierdere crescută pre- și post-implantare și la letalitate embriofetală. În plus, au fost raportate incidențe crescute ale diferitelor malformații, inclusiv cardiovasculare, la animalele cărora li s-a administrat inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză. În timpul celui de-al doilea sau al treilea trimestru de sarcină, AINS pot expune fătul la: - Disfuncție renală, care poate evolua spre insuficiență renală cu oligohidroamnioză. Astfel de efecte pot apărea la scurt timp după inițierea tratamentului și sunt de obicei reversibile la întreruperea tratamentului - În plus, au existat raportări de constricție a canalului arterial în urma tratamentului în al doilea trimestru, dintre care majoritatea s-au rezolvat după încetarea tratamentului. În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la: - toxicitate cardiopulmonară (constricția/închiderea prematură a ductului arterial și hipertensiune pulmonară); - disfuncție renală (vezi mai sus);, iar mama și nou-născutul, la sfârșitul sarcinii, la: - posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar și la doze foarte reduse; - inhibarea contracțiilor uterine, ducând la un travaliu întârziat sau prelungit. Alăptarea Arthrotec nu se administrează în timpul alăptării, deoarece nu sunt disponibile informaţii privind excreţia de misoprostol sau diclofenac în laptele matern. Teoretic, misoprostolul excretat în laptele matern poate induce diaree la sugar. Fertilitatea Pe baza mecanismului de acţiune, utilizarea AINS, inclusiv diclofenac/misoprostol, poate întârzia sau împiedica ruptura folicului ovarian, acest lucru fiind asociat la unele femei cu infertilitate reversibilă. La femeile ce prezintă dificultăţi de concepţie sau la cele care se află sub investigaţii pentru infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu AINS, inclusiv diclofenac/ misoprostol.