RCP · ANTINEVRALGIC P 250mg/150mg/20mg

Doze

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani

Doza recomadată este de 1-2 comprimate Antinevralgic P, de 2-3 ori pe zi, la nevoie, fără a depăşi 7 comprimate Antinevralgic P pe zi.

A nu se lua comprimatele la un interval mai mic de 4 ore.

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani

Siguranţa şi eficacitatea Antinevralgic P la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani nu au fost evaluate. Ca urmare, nu se recomandă să se administreze Antinevralgic P la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani)

Doza uzuală este de 1-2 comprimate Antinevralgic P, de 2-3 ori pe zi, la nevoie, fără a depăşi 5 comprimate de Antinevralgic P pe zi.

Din considerente medicale generale, este necesară precauţie la vârstnici, în special la persoanele cu greutate corporală mică.

Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică

Nu a fost evaluat efectul afecţiunilor hepatice sau renale asupra farmacocineticii medicamentului Antinevralgic P.

Prin mecanismele de acţiune, acidul acetilsalicilic şi paracetamolul ar putea accentua insuficienţa renală sau hepatică. De aceea, Antinevralgic P este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală severe (vezi pct. 4.3) şi trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu forme uşoare sau moderate de insuficienţă hepatică sau renală.

În caz de insuficienţă renală, se recomandă administrarea dozelor la interval de 8 ore.

Mod de administrare

Antinevralgic P nu trebuie utilizat în doze mari sau timp îndelungat fără recomandarea medicului. Pentru a reduce intensitatea simptomelor gastro-intestinale, Antinevralgic P se poate administra după mese.

Nu se recomandă administrarea Antinevralgic P înainte de culcare.

Interacţiunile medicamentoase cu alte substanţe, care pot fi provocate de fiecare componentă în parte, sunt binecunoscute şi nu există nicio indicaţie că acestea s-ar putea schimba prin utilizarea combinată. Nu există interacţiuni relevante din punctul de vedere al siguranţei între acidul acetilsalicilic şi paracetamol. Acid acetilsalicilic (AAS) Administrarea concomitentă de acid acetilsalicilic şi Efect posibil: Medicamente asociate cu risc de sângerare Există un risc crescut de hemoragie, din cauza potenţialului efect aditiv. Administrarea concomitentă a medicamentelor asociate cu risc de hemoragie trebuie efectuată cu prudenţă. Alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) Există un risc crescut de ulcere şi hemoragii gastro-intestinale, din cauza efectelor sinergice. Dacă este necesară utilizarea concomitentă, atunci când este cazul, trebuie avută în vedere protecţia gastrică pentru profilaxia leziunilor gastro-intestinale induse de AINS (vezi pct. 4.4). Corticosteroizi Există un risc crescut de ulcere sau hemoragii gastro-intestinale, din cauza efectelor sinergice. Se recomandă să se aibă în vedere protecţia gastrică la pacienţii care utilizează AAS şi corticosteroizi, în special la persoanele în vârstă (vezi pct. 4.4). Medicamente anticoagulante orale (de exemplu derivaţii cumarinici) AAS poate creşte efectul anticoagulant. Trebuie efectuată monitorizarea clinică şi de laborator a timpului de sângerare şi a timpului de protrombină (vezi pct. 4.4). Trombolitice (de exemplu streptokinază) Există un risc crescut de sângerare. În mod special, tratamentul cu AAS nu trebuie început la mai puţin de 24 de ore după tratamentul cu alteplază la pacienţii cu accident vascular cerebral acut. În consecinţă, nu se recomandă utilizarea concomitentă (vezi pct. 4.4). Heparină Există un risc crescut de sângerare. Trebuie efectuată monitorizarea clinică şi de laborator a timpului de sângerare (vezi pct. 4.4). Antiagregante plachetare (ticlopidină, clopidogrel, cilostazol) Există un risc crescut de sângerare. Trebuie efectuată monitorizarea clinică şi de laborator a timpului de sângerare (vezi pct. 4.4). Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) Pot afecta coagularea sau funcţia plachetelor atunci când se utilizează concomitent cu AAS, în general determinând creştere a riscului de sângerare, în special de sângerare gastro-intestinală. Prin urmare, trebuie evitată utilizarea concomitentă. Fenitoină Salicilaţii scad legarea fenitoinei de albumina plasmatică. Acest fapt determină creşterea concentraţiei plasmatice a formei libere de fenitoină; concentraţia plasmatică a fenitoinei trebuie atent monitorizată. Acid acetilsalicilic (AAS) Antagonişti ai aldosteronului (spironolactonă, canrenoat) AAS poate să scadă activitatea acestora din cauza inhibării excreţiei sodiului urinar; tensiunea arterială trebuie atent monitorizată. Diuretice de ansă (de exemplu furosemidă) AAS poate să scadă activitatea acestora, din cauza competiţiei şi inhibării prostaglandinelor urinare. Medicamentele AINS pot determina insuficienţă renală acută, în special la pacienţii deshidrataţi. Dacă un diuretic este administrat concomitent cu AAS, este necesar să se asigure pacientului o hidratare adecvată şi să se monitorizeze funcţia renală și tensiunea arterială, în special la începutul tratamentului cu diuretice. Acid acetilsalicilic (AAS) Medicamente antihipertensive (inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, antagonişti ai receptorilor pentru angiotensina II, blocante ale canalelor de calciu) AAS poate să scadă activitatea acestora, din cauza competiţiei şi inhibării prostaglandinelor urinare. Această asociere poate determina insuficienţă renală acută în cazul pacienţilor în vârstă sau deshidrataţi. Se recomandă monitorizarea atentă a tensiunii arteriale și a funcţiei renale la începutul tratamentului, iar pacientul trebuie hidratat în mod regulat. În caz de asociere cu verapamil, trebuie monitorizat cu atenţie și timpul de sângerare. Medicamente uricozurice (de exemplu probenecid, sulfinpirazonă) AAS antagonizează efectul uricozuric. Din cauza inhibării resorbţiei tubulare, determină concentraţii plasmatice mari ale AAS. Metamizol Metamizolul poate reduce efectul acidului acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când medicamente conţinând cele două substanţe sunt administrate concomitent. Acetazolamidă Se recomandă prudenţă la administrarea concomitentă de salicilaţi şi acetazolamidă, deoarece există un risc crescut de acidoză metabolică. Levotiroxină Salicilaţii, în special la doze mai mari de 2,0 g/zi, pot să inhibe legarea hormonilor tiroidieni de proteinele transportoare şi, prin aceasta, să conducă la o creştere iniţială tranzitorie a hormonilor tiroidieni liberi, urmată de o scădere globală a concentraţiilor totale de hormoni tiroidieni. Trebuie monitorizate concentraţiile de hormoni tiroidieni (vezi pct. 4.4). Acid valproic Administrarea concomitentă a salicilaţilor şi a acidului valproic poate să ducă la scăderea legării acidului valproic de proteine şi la inhibarea metabolizării acidului valproic, ceea ce duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale acidului valproic total şi liber. Vaccinare împotriva varicelei Se recomandă să nu se administreze salicilaţi pacienţilor timp de şase săptămâni după vaccinarea împotriva varicelei. La administrarea salicilaţilor în timpul infecţiilor cu virusul varicelei, au apărut cazuri de sindrom Reye. Tenofovir Administrarea concomitentă a tenofovir disoproxil fumaratului şi a antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) poate creşte riscul de insuficienţă renală. Alcool etilic Alcoolul etilic poate creşte riscul de leziuni gastro-intestinale, atunci când se utilizează împreună cu AAS. Există un risc crescut de sângerare gastro- intestinală; această asociere trebuie evitată (vezi pct. 4.4). Ibuprofen Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de AAS asupra agregării plachetare atunci când se administrează concomitent (vezi pct. 5.1). Cu toate acestea, limitările acestor date şi incertitudinile privind extrapolarea datelor ex vivo la situaţii clinice presupun faptul că nu pot fi emise concluzii certe în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi nu este considerată probabilă apariţia unui efect clinic relevant în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului. Metotrexat AAS, similar medicamentelor AINS, scade secreţia tubulară a metotrexatului mărind concentraţiile plasmatice ale acestuia şi, prin urmare, toxicitatea. În consecinţă, este contraindicată utilizarea concomitentă a medicamentelor AINS la pacienţii trataţi cu doze mari de metotrexat (vezi pct. 4.3). Trebuie avut în vedere riscul unor interacţiuni între metotrexat şi medicamentele AINS la pacienţii care utilizează doze mici de metotrexat (≤ 15 mg/săptămână), în special cei cu funcţie renală alterată. Dacă este necesar tratamentul asociat, trebuie monitorizate hemograma completă, funcţia hepatică şi cea renală, în special în timpul primelor zile de tratament. Sulfoniluree şi insulină AAS creşte efectul lor de scădere a glicemiei. De aceea, poate fi necesară scăderea dozei medicamentului antidiabetic în cazul în care sunt utilizate doze mari de salicilaţi. Se recomandă creşterea numărului de controale ale glicemiei. Paracetamol Administrarea concomitentă de paracetamol şi Efect posibil: Inductori ai enzimelor hepatice sau medicamente cu potenţial hepatotoxic Riscul de apariţie a toxicităţii paracetamolului poate creşte la pacienţii trataţi cu alte medicamente cu potenţial hepatotoxic sau cu medicamente inductoare ale enzimelor microzomiale hepatice, cum sunt anumite medicamente antiepileptice (cum sunt fenobarbitalul, fenitoina, carbamazepina, topiramatul), rifampicina, izoniazida, cloramfenicolul, medicamente hipnotice şi alcoolul etilic. Pacienţii cu antecedente de abuz de alcool prezintă un risc special de leziuni hepatice. În timpul tratamentului cu Antinevralgic P trebuie evitat consumul de băuturi alcoolice. Inducerea metabolizării determină creşterea producţiei de metabolit oxidativ hepatotoxic al paracetamolului. Hepatotoxicitatea va apărea în cazul în care producţia acestui metabolit depăşeşte capacitatea normală de legare a glutationului. Deoarece paracetamolul poate determina hepatotoxicitate în cazul monoterapiei, chiar şi în doze terapeutice, în tratament de scurtă durată şi la pacienţi fără afecţiuni hepatice preexistente (vezi pct. 4.4), trebuie monitorizată funcţia hepatică. Nu se recomandă utilizarea concomitentă. Cloramfenicol Paracetamolul poate creşte riscul unor concentraţii crescute de cloramfenicol în plasmă. Nu se recomandă utilizarea concomitentă. Flucloxacilină Administrarea concomitentă de flucloxacilină şi paracetamol poate determina acidoză metabolică, în special la pacienţii cu factori de risc de depleţie a glutationului, cum sunt sepsisul, malnutriţia sau etilismul cronic. Zidovudină Paracetamolul poate creşte tendinţa de apariţie a neutropeniei, prin urmare trebuie efectuată monitorizarea hematologică. Nu se recomandă utilizarea concomitentă decât dacă este monitorizată de medic. Probenecid Scade clearance-ul paracetamolului, astfel încât dozele de paracetamol trebuie scăzute când acesta este utilizat concomitent cu probenecid. Nu se recomandă utilizarea concomitentă. Warfarină şi alte antivitamine K Paracetamolul creşte riscul de sângerare la pacienţii trataţi cu warfarină sau cu alte antivitamine K. Pacienţii trataţi cu paracetamol şi antivitamine K trebuie monitorizaţi pentru menţinerea unei coagulări adecvate şi apariţia complicaţiilor legate de sângerări. Utilizarea repetată a paracetamolului timp de peste o săptămână creşte efectele anticoagulantului. Dozele sporadice de paracetamol nu au un efect semnificativ. Propantelină sau alte substanţe care duc la încetinirea procesului de golire gastrică Aceste medicamente întârzie absorbţia paracetamolului; ameliorarea rapidă a durerii poate fi amânată şi scăzută. Metoclopramidă sau alte medicamente care duc la accelerarea procesului de golire gastrică Aceste medicamente accelerează absorbţia paracetamolului, cu creşterea eficacităţii şi vitezei de instalare a analgeziei. Colestiramină Scade absorbţia paracetamolului; în consecinţă, colestiramina nu trebuie administrată la mai puţin de 1 oră de la administrarea paracetamolului, dacă se doreşte obţinerea unei analgezii maxime. Cafeină Administrarea concomitentă de cafeinăşi Efect posibil: Medicamente cu acţiune sedativă (de exemplu benzodiazepine, barbiturice, antihistaminice etc.) Utilizarea concomitentă antagonizează efectul sedativ/hipnotic al acestora. Antagonizează efectele anticonvulsivante ale barbituricelor. Prin urmare, nu se recomandă utilizarea concomitentă. Dacă este necesar, administrarea poate fi mai utilă dimineaţa. Litiu Cafeina creşte clearance-ul renal al litiului. Oprirea admistrării cafeinei creşte concentraţia plasmatică a litiului; prin urmare, când este oprită administrarea de cafeină poate fi necesară scăderea dozei de litiu. Disulfiram Pacienţii alcoolici aflaţi în perioada de convalescenţă, trataţi cu disulfiram, trebuie avertizaţi să evite utilizarea cafeinei pentru a evita riscul de înrăutăţire a sindromului de abstinenţă la alcool, din cauza stimulării cardiovasculare și cerebrale induse de cafeină. Disulfiramul scade metabolizarea cafeinei la nivelul ficatului. Substanţe de tipul efedrinei Administrarea concomitentă a acestora are un potenţial crescut de dependenţă. În consecinţă, nu se recomandă utilizarea concomitentă. Simpatomimetice sau levotiroxină Administrarea concomitentă a acestora are un efect crescut de apariţie a tahicardiei, din cauza efectelor sinergice. În consecinţă, nu se recomandă utilizarea concomitentă. Teofilină Utilizarea concomitentă scade eliminarea teofilinei; în consecinţă, îi poate potenţa efectele farmacodinamice şi toxice. Medicamente antibacteriene de tipul chinolonelor (ciprofloxacină, enoxacină şi acid pipemidic), terbinafină, cimetidină, fluvoxamină şi contraceptive orale Creşte timpul de înjumătăţire plasmatică a cafeinei, din cauza inhibării căii citocromului hepatic P 450; prin urmare, pacienţii cu afecţiuni hepatice, aritmii cardiace sau epilepsie latentă trebuie să evite cafeina. Nicotină, fenitoină și fenilpropanolamină Scad timpul de înjumătăţire prin eliminare a cafeinei. Clozapină Cafeina creşte concentraţiile plasmatice de clozapină, din cauza interacţiunii probabile prin intermediul mecanismelor farmacocinetic și farmacodinamic. Trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale clozapinei. În consecinţă, nu se recomandă utilizarea concomitentă. Interacţiuni cu testele de laborator - Dozele mari de AAS pot afecta rezultatele unor teste clinico-chimice de laborator. - Administrarea de paracetamol poate afecta rezultatele concentraţiei serice ale acidului uric la utilizarea metodei cu acid fosfotungstic și glicemia la utilizarea metodei bazate pe glucozo- oxidază/peroxidază. - Cafeina antagonizează efectele dipiridamolului asupra fluxului sanguin miocardic, interferând astfel cu rezultatele testului de stress cu dipiridamol. Se recomandă ca ingestia de cafeină să fie întreruptă cu 8 până la 12 ore înainte de test. Asocierea cu alte antiinflamatoare nesteroidiene prezintă risc nefrotoxic şi hemoragic crescut. Asocierea cu anticoagulantele orale creşte riscul accidentelor hemoragice. În cazul asocierii cu sulfamidele antidiabetice, creşte efectul acestora, cu posibilitatea apariţiei accidentelor hipoglicemice. Efectul antihipertensiv al beta-blocantelor sau al diureticelor poate fi scăzut. De asemenea, a fost semnalată creşterea toxicităţii litiului. Asocierea cu medicamente uricozurice este urmată de scăderea activităţii acestora. Se va evita administrarea concomitentă cu corticosteroizi, din cauza riscului crescut de reacţii adverse, în special la nivel gastro-intestinal. Asocierea cu medicamente inductoare enzimatic (fenobarbital) şi abuzul de băuturi alcoolice creşte, de asemenea, riscul accidentelor hepatotoxice.

Sarcina Antinevralgic P nu trebuie administrat în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. Antinevralgic P este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3). Acid acetilsalicilic Din cauza prezenţei acidului acetilsalicilic în Antinevralgic P, utilizarea acestuia este contraindicată în al 3-lea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3). Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionului/fătului. Datele din studii epidemiologice indică un risc crescut de avort, de malformaţii cardiace şi de gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în stadiile incipiente ale sarcinii. Se consideră că riscul creşte corelat cu doza şi cu durata tratamentului. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor determină o pierdere crescută pre- şi post- implantare și mortalitate embrio-fetală. În plus, au fost raportate incidenţe crescute ale unor malformaţii diferite, inclusiv cardiovasculare, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în perioada organogenezei. Nu trebuie administrat acid acetilsalicilic în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. Dacă este administrat acid acetilsalicilic unei femei care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului şi al celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza şi durata tratamentului trebuie să fie cât mai mici posibil. În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot avea următoarele efecte: - asupra fătului: toxicitate cardiopulmonară (cu închidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară); difuncţii renale, care pot evolua la insuficienţă renală cu oligo-hidramnios; - asupra mamei şi nou-născutului: la sfârşitul sarcinii, posibilă prelungire a timpului de sângerare şi efect antiagregant care poate apărea chiar și la doze foarte mici; inhibare a contracţiilor uterine, care duce la amânarea sau prelungirea travaliului. În consecinţă, acidul acetilsalicilic este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină. Paracetamol Un volum mare de date privind femeile gravide nu au indicat nici efecte malformative, nici toxicitate fetală/neonatală. Paracetamolul poate fi utilizat în timpul sarcinii dacă este necesar din punct de vedere clinic; cu toate acestea, trebuie utilizat în doza minimă eficace, pentru o perioadă de timp cât mai scurtă posibil şi cu o frecvenţă cât se poate de mică. Cafeină Femeilor gravide li se recomandă limitarea la minimum a ingestiei de cafeină, întrucât datele disponibile privind efectul cafeinei asupra fătului uman sugerează un potenţial risc. Nu sunt disponibile date adecvate privind utilizarea medicamentului Antinevralgic P de către femeile gravide. Nu au fost efectuate studii la animale cu combinaţia de acid acetilsalicilic, paracetamol și cafeină (vezi pct. 5.3). Alăptarea Acidul acetilsalicilic, paracetamolul şi cafeina se excretă în lapte, la om. Comportamentul sugarului este influenţat de conţinutul de cafeină (excitare, insomnie). Din cauza prezenţei salicilatului, la sugari există, de asemenea, un potenţial de reacţii adverse asupra funcţiei plachetare (poate determina sângerare), deşi nu a fost raportată nicio astfel de reacţie adversă. De asemenea, există un risc posibil de apariţie a sindromului Reye la sugari, legat de administrarea acidului acetilsalicilic. Prin urmare, nu se recomandă Antinevralgic P în timpul alăptării. Fertilitatea Există dovezi că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot determina tulburări de fertilitate a femeilor, prin efect asupra ovulaţiei. Acest lucru este reversibil la oprirea tratamentului.