RCP · ANESTERAN

Pentru administrarea isofluranului trebuie utilizate vaporizatoare calibrate special pentru isofluran, pentru a se putea doza cu exactitate concentraţia de anestezic eliberat.

Valorile concentraţiei alveolare minime (CAM) pentru isofluran variază în funcţie de vârstă. În tabelul de mai jos sunt prezentate valorile medii ale CAM pentru diferite grupe de vârstă:

Vârsta Valori medii ale CAM în oxigen 100% 70% N O 2 0 - 1 lună 1,60 % 1 - 6 luni 1,87 % 6 - 12 luni 1,80 % 1 - 5 ani 1,60 % 26 ± 4 ani 1,28 % 0,56% 44 ± 7 ani 1,15 % 0,50% 64 ± 5 ani 1,05% 0,37%

Premedicaţia

Medicamentele utilizate pentru premedicaţie trebuie alese pentru fiecare pacient în parte, avându-se în vedere efectul de deprimare respiratorie al isofluranului. Utilizarea medicamentelor anticolinergice este opţională, însă poate fi necesară în cazul inducerii anesteziei pe cale inhalatorie la copii şi adolescenţi.

Inducţia

În general, se administrează un barbituric cu durată scurtă de acţiune sau alt medicament pentru inducţie pe cale intravenoasă, urmat de administrarea pe cale inhalatorie a amestecului conţinând isofluran. Ca alternativă se poate utiliza isofluran în amestec cu oxigen sau oxigen/oxid de azot. Se recomandă ca inducţia cu isofluran să fie iniţiată la o concentraţie de 0,5%. Concentraţiile de 1,5% până la 3% produc, de obicei, anestezia necesară pentru intervenţia chirurgicală în 7 până la 10 minute.

Menţinerea anesteziei

Anestezia necesară pentru intervenţia chirurgicală poate fi menţinută cu 1,0 - 2,5% isofluran în amestecuri de oxigen/oxid de azot. Poate fi necesară administrarea suplimentară a 0,5 - 1,0% isofluran, atunci când este administrat numai cu oxigen.

În cazul operaţiei cezariene, administrarea a 0,50 - 0,75% isofluran în amestec de oxigen/oxid de azot poate fi utilizată pentru menţinerea anesteziei în această procedură chirurgicală.

Dacă nu apar complicaţii, în cursul menţinerii anesteziei presiunea arterială are tendinţa de a fi în relaţie inversă cu concentraţiile alveolare de isofluran. Scăderea accentuată a presiunii arteriale poate fi datorată profunzimii anesteziei şi, în acest caz, trebuie corectată prin reducerea concentraţiei de isofluran inspirat.

Vârstnici

Similar altor medicamente, pentru menţinerea anesteziei la pacienţii vârstnici, sunt necesare, în mod obişnuit, concentraţii mai mici de isofluran. Vezi valorile CAM în funcţie de vârstă, menţionate în tabel.

Isofluranul potenţează marcat acţiunea tuturor miorelaxantelor utilizate uzual, efectul fiind mai accentuat în cazul curarizantelor antidepolarizante. Ca urmare, în cazul administrării concomitente, trebuie ajustată doza de miorelaxant. Neostigmina antagonizează efectele curarizantelor antidepolarizante, însă nu influenţează proprietăţile miorelaxante ale isofluranului.Toate miorelaxantele utilizate uzual sunt combatibile cu isofluran. Teste de laborator S-a observat creşterea tranzitorie a retenţiei de bromsulfonftaleină (BSP), a glicemiei şi a concentraţiei plasmatice a creatininei, cu scăderea ureei sangvine, colesterolemiei şi a concentraţiei plasmatice a fosfatazei alcaline.

Sarcina Au fost efectuate studii la animale privind efectele expunerii repetate la concentraţii anestezice de isofluran, asupra capacităţii de reproducere. Studiile efectuate la şobolani nu au evidenţiat efecte asupra potenţialului fertil, sarcinii sau naşterii şi nici asupra supravieţuirii puilor. Nu există dovezi privind potenţialul teratogen. Studii asemănătoare efectuate la iepuri au evidenţiat rezultate negative similare. Relevanţa acestor studii la om nu este cunoscută. Deoarece nu există date suficiente privind utilizarea isofluranului la gravide, siguranţa administrării medicamentului în timpul sarcinii nu a fost stabilită. În timpul avortului provocat, pierderile de sânge au fost comparabile în cazul utilizării isofluran şi a altor anestezice inhalatorii. Utilizarea în operaţia cezariană S-a demonstrat că isofluranul în concentraţie de până la 0,75% este eficace şi sigur în menţinerea anesteziei în cazul operaţiei cezariene. Nu s-a raportat nicio reacţie adversă la mamă sau la nou-născut ca urmare a administrării isofluranului. Alăptarea Nu se cunoaşte dacă isofluranul se excretă în laptele uman.