RCP · AMPICILINA ARENA 250 mg

Adulţi

Doza recomandată este de 500 mg ampicilină la intervale de 6 ore. Doza poate fi crescută în funcţie de natura şi gravitatea infecţiei, fără a depăşi 4 g ampicilină/zi. Pentru infecţiile severe poate fi crescută la 6-12 g ampicilină/zi; în această situaţie se recomandă administrare parenterală.

Copii

Forma farmaceutică de capsule este contraindicată la copii cu vârsta sub 6 ani.

Doza uzuală recomandată este de 50-100 mg/kg/zi, fracţionat la 6-12 ore.

Insuficienţa renală

Doza se adaptează în funcţie de clearance-ul creatininei sau de nivelul plasmatic al creatininei, conform tabelului:

Clearace-ul creatininei Creatinina plasmatică Doza de ampicilină > 30 ml/min 2 mg/100 ml Doza uzuală

Se recomandă ca administrarea medicamentului să se facă cu 1-2 ore înaintea meselor, deoarece prezenţa alimentelor poate să scadă absorbţia acestuia.

Durata tratamentului:

– infecţiile aparatului genito-urinar cel puţin 4–10 zile;

– infecţiile produse de streptococi beta-hemolitici cel puţin 10 zile;

– alte infecţii-tratamentul trebuie continuat încă 2 zile după dispariţia simptomatologiei.

Deoarece penicilinele au acţiune bactericidă, nu trebuie asociate cu antibiotice bacteriostatice. Nu se recomandă administrarea concomitentă cu alopurinol (creşte riscul erupţiilor cutanate). Ampicilina poate reduce eficacitatea contraceptivelor orale care conţin estrogeni. Administrarea concomitentă de probenecid determină concentraţii plasmatice crescute şi prelungite de antibiotic, prin reducerea eliminării renale. Excreţia metotrexatului poate fi redusă de către ampicilină putând rezulta concentraţii plasmatice de metrotrexat toxice. Concentraţiile plasmatice de metotrexat trebuie monitorizate cu atenţie la pacienţii care primesc concomitent ampicilină. În unele cazuri medicamentul poate prelungi timpul de protrombină, de aceea administrarea concomitentă a anticoagulantelor orale cu Ampicilină trebuie făcută cu precauţie. La doze mari ampicilina poate modifica rezultatele dozării glucozei în plasmă şi urină, precum şi a proteinelor serice totale, în cazul utilizării metodelor colorimetrice. Metodele enzimatice de dozare a glucozei nu sunt influenţate.

Sarcina Ampicilina traversează bariera placentară. Studii efectuate la animale nu au evidenţiat efecte embriotoxice sau fetotoxice. Deoarece nu există studii controlate la om care să evidenţieze eventualele efecte teratogene, ampicilina se va administra în perioada sarcinii numai dacă este absolut necesar, după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern-risc potenţial la făt. Alăptarea Deoarece ampicilina se excretă în laptele matern şi poate produce reacţii de hipersensibilizare la sugar, se vor lua în considerare fie întreruperea alăptării, fie întreruperea tratamentului.