RCP · AMITRIPTILINA ARENA 25 mg

Depresii cu componentă anxioasă

Adulţi

Tratamentul trebuie început cu o doză mică, care va fi crescută treptat, în funcţie de răspunsul clinic şi tolerabilitatea individuală.

De regulă, doza iniţială recomandată este de 75 mg clorhidrat de amitriptilină (3 comprimate filmate AMITRIPTILINA ARENA 25 mg) pe zi, fie fracţionat în 2–3 prize, fie în doză unică, seara, la culcare, deoarece efectul sedativ debutează rapid. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 150 mg clorhidrat de amitriptilină (6 comprimate filmate AMITRIPTILINA ARENA 25 mg) pe zi, administrată fracţionat, cea mai mare doză administrându-se seara, la culcare.

Doza de întreţinere uzuală este de 50-100 mg clorhidrat de amitriptilină (2–4 comprimate filmate AMITRIPTILINA ARENA 25 mg) pe zi, administrată în doză unică, preferabil seara, la culcare. După obţinerea efectului terapeutic, doza trebuie redusă la cea mai mică doză eficace. Tratamentul trebuie continuat timp de 3 luni sau mai mult, pentru prevenirea recăderilor.

Vârstnici

Tratamentul se va începe cu jumătate din doza iniţială recomandată la adulţi (vezi pct. 5.2). Doza totală zilnică se poate administra fie fracţionat, în mai multe prize, fie în priză unică, preferabil seara, la culcare. Creşterea dozei se va face treptat, sub supraveghere clinică.

Insuficienţă hepatică şi renală

La aceşti pacienţi poate fi necesară scăderea dozei (vezi pct. 5.2).

Enurezis nocturn

Copii cu vârsta cuprinsă între 11 şi 16 ani

Doza recomandată este de 25-50 mg clorhidrat de amitriptilină (1–2 comprimate filmate AMITRIPTILINA ARENA 25 mg), administrată seara, la culcare.

Tratamentul nu trebuie să depăşească 3 luni.

Copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 10 ani

Doza recomandată fiind de 10–20 mg clorhidrat de amitriptilină pe zi, se vor utiliza alte produse cu concentraţie adecvată.

Dureri cronice rebele, neurogene, migrenă

Doza recomandată este de 25 mg clorhidrat de amitriptilină (1 comprimat filmat AMITRIPTILINA ARENA 25 mg) de 3 ori pe zi.

Este contraindicată asocierea amitriptilinei cu inhibitorii neselectivi ai monoaminooxidazei (IMAO), datorită riscului apariţiei sindromului serotoninergic (manifestat prin agitaţie, confuzie, hipomanie, eventual comă, hipotensiune sau hipertensiune arterială, tahicardie, frisoane, hipertermie, hipersudoraţie, mioclonii, tremor, hipereflexie, rigiditate, hiperactivitate, diaree). Ca urmare, între întreruperea tratamentului cu IMAO neselectivi şi începerea administrării amitriptilinei trebuie păstrat un interval de cel puţin 2 săptămâni, iar între tratamentul cu amitriptilină şi cel cu IMAO neselectivi, de cel puţin o săptămână. De asemenea, este contraindicată utilizarea concomitentă cu sultoprida, datorită riscului crescut de aritmii ventriculare, îndeosebi de torsada vârfurilor. Amitriptilina poate antagoniza acţiunea antihipertensivă a guanetidinei, debrisochinei, betanidinei şi posibil a clonidinei. Nu se recomandă asocierea amitriptilinei cu simpatomimetice, cum sunt adrenalina, noradrenalina, efedrina, epinefrina, izoprenalina. Amitriptilina poate creşte răspunsul la acool etilic, barbiturice şi alte deprimante nervos-centrale. Barbituricele pot să scadă, iar metilfenidatul poate creşte efectul antideprimant al amitriptilinei. În cazul utilizării concomitente a disulfiramului poate să apară delir. La pacienţii trataţi cu antidepresive triciclice în asociere cu anticolinergice se poate produce ileus paralitic. Ritonavirul poate creşte concentraţia plasmatică a amitriptilinei. Ca urmare, în cazul asocierii se recomandă supraveghere atentă.

Nu s-a stabilit siguranţa utilizării amitriptilinei în timpul sarcinii. Utilizarea amitriptilinei nu este recomandată în timpul sarcinii, mai ales în timpul primului şi ultimului trimestru, cu excepţia cazurilor în care medicul consideră absolut necesar şi numai după evaluarea atentă de către acesta a raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial fetal. Amitriptilina şi metabolitul său activ se excretă în laptele matern. Datorită potenţialului de reacţii adverse grave pentru sugar, în funcţie de importanţa tratamentului pentru mamă, se va decide fie întreruperea alăptării, fie a administrării medicamentului.