RCP · AMINOFILINA ARENA 200 mg

Doza se va adapta în funcţie de răspunsul individual şi eventuala apariţie a reacţiilor adverse. În general, se recomandă să se administreze doze mici în primele zile de tratament. Acestea vor apoi fi crescute în funcţie de concentraţia plasmatică a teofilinei, de efectul terapeutic şi de toleranţă.

La pacienţii obezi, doza se stabileşte în funcţie de greutatea ideală.

Adulţi şi adolescenţi:

Doza recomandată este de 10-15 mg aminofilină/kg şi zi, administrată oral, fracţionat în 2-4 prize. Se începe cu doza mică, crescând progresiv, dacă este cazul, la intervale de 3 zile. La adolescenţi nu se va depăşi doza de 600 mg/zi.

Copii între 6-16 ani:

Doza recomandată este de 12 mg aminofilină/kg şi zi, aceasta putând fi crescută până la 15 mg aminofilină/kg şi zi.

Doza se individualizează în funcţie de vârsta şi greutatea copilului, de tipul şi severitatea bolii.

Se recomandă controlul clinic al pacientului, eventual monitorizarea concentraţiei plasmatice a teofilinei pentru a stabili doza optimă terapeutică individuală şi a scădea riscul toxicităţii.

Antibioticele macrolidice (eritromicina, troleandromicina), clindamicina şi cimetidina, care au proprietăţi inhibitoare enzimatice, cresc concentraţia plasmatică a teofilinei, respectiv riscul de reacţii adverse. Fenobarbitalul şi alte barbiturice, fenitoina, carbamazepina, rifampicina, care au acţiune inductoare enzimatică, scad concentraţia plasmatică a teofilinei şi pot micşora eficacitatea tratamentului. Blocantele beta-adrenergice împiedică efectul bronhodilatator al aminofilinei. Efedrina şi alte simpatomimetice, băuturile care conţin cafeină şi ciocolata, asociate aminofilinei, favorizează reacţiile adverse cardiace şi efectul excitant central. teofilină-etilendiamină are efect antagonist faţă de efectul anxiolitic al benzodiazepinelor. Administrarea de halotan în timpul tratamentului cu aminofilină poate produce aritmii ventriculare, iar ketamina creşte riscul convulsiilor. Teofilină-etilendiamină antagonizează efectul curarizantelor antidepolarizante. Teofilină-etilendiamină creşte excreţia produselor cu litiu şi le poate micşora eficacitatea.

În cazul administrării produsului la sfârşitul sarcinii, este posibil să apară la nou-născut tahicardie şi hiperexcitabilitate. De asemenea, s-au raportat modificări ale parametrilor farmacocinetici ai teofilinei- etilendiaminei atunci când medicamentul a fost administrat la gravide. În concluzie, se recomandă prudenţă în cazul administrării în timpul sarcinii. Deoarece teofilină-etilendiamina se excretă în cantităţi mici în laptele matern, se recomandă prudenţă la administrarea în timpul alăptării.