RCP · AMIKACINA ATB 500 mg/2 ml

Amikacina este utilizată în general în combinație cu alte antibiotice adecvate. Doza de amikacină depinde de infecție, de starea pacientului și de funcția renală. Ghidurile locale trebuie luate în considerare.

Pentru calcularea dozei adecvate trebuie cunoscută greutatea pacientului înaintea tratamentului, doza fiind estimată pe baza greutăţii corporale ideale.

Starea funcției renale trebuie evaluată prin măsurarea concentrației serice a creatininei sau prin calculul ratei clearance-ul endogen al creatininei. Reevaluarea funcției renale trebuie făcută periodic în timpul tratamentului. Trebuie efectuată o reevaluare periodică a funcției renale în timpul tratamentului.

Ori de câte ori este posibil, trebuie făcute măsurători ale concentrațiilor serice de amikacină pentru a asigura concentrații adecvate, dar nu excesive. În timpul tratamentului este de dorit să se măsoare intermitent atât concentraţiile maxime cât și minime. La doze multiple pe zi, nivelul plasmatic maxim nu trebuie să depășească 30-35 μg/ml, la sfârșitul intervalului de dozare și la 30-90 de minute după terminarea perfuziei. Concentrațiile minime nu trebuie să depășească 10 μg/ml.

Doza trebuie ajustată conform indicațiilor. La pacientii cu funcție renală normală se poate administra o dată pe zi. Concentrațiile maxime nu pot depăși 35 μg/ml (vezi mai jos Administrare unică zilnică și Insuficiență renală).

Doze

Adulți, adolescenți și copii cu vârsta peste 12 ani

Doza intramusculară sau intravenoasă recomandată pentru adulți și adolescenți cu funcție renală normală (clearance-ul creatininei ≥ 50 ml/min) este de 15 mg/kg corp/zi, care poate fi administrată într-o singură doză sau în două doze divizate egal, adică 7,5 mg/kg corp, la fiecare 12 ore. Doza zilnică totală nu trebuie să depășească 1,5 g. La pacienții cu endocardită și neutropenie febrilă trebuie administrate două doze pe zi, deoarece nu există date suficiente pentru a susține o singură administrare pe zi.

Copii cu vârste cuprinse între 4 săptămâni și 12 ani

Doza intramusculară sau intravenoasă (în perfuzie intravenoasă lentă) recomandată pentru copiii cu funcție renală normală este de 15-20 mg/kg corp/zi sau 7,5 mg/kg corp la fiecare 12 ore. La pacienții cu endocardită și neutropenie febrilă trebuie administrate două doze pe zi, deoarece nu există date suficiente pentru a susține o singură administrare pe zi.

Nou-născuți

O doză inițială de încărcare de 10 mg/kg urmată de 7,5 mg/kg la fiecare 12 ore (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Nou-născuți prematur

Doza recomandată pentru copiii prematuri este de 7,5 mg/kg corp, la fiecare 12 ore (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Recomandări speciale pentru administrarea intravenoasă

La copii și adolescenți, cantitatea de solvenți utilizată depinde de cantitatea de amikacină tolerată de pacient. În mod normal, soluția trebuie administrată în decurs de 30 până la 60 de minute. La sugari, perfuzia trebuie administrată în 1-2 ore.

Datele privind administrarea zilnică unică la pacienții cu alte infecții sistemice sunt limitate (vezi și mai sus pentru controlul concentrațiilor serice maxime și minime ale amikacinei).

Când amikacina este indicată pentru ITU necomplicate, poate fi administrată într-o singură doză zilnică de 500 mg, fie în două doze împărțite în mod egal (250 mg de două ori pe zi).

Durata obișnuită a tratamentului este de 7 până la 10 zile. Doza zilnică totală pe toate căile de administrare nu trebuie să depășească 20 mg/kg/zi. În cazul infecțiilor dificile și complicate în care se ia în considerare un tratament de peste 10 zile, utilizarea amikacinei trebuie reevaluată și, dacă se continuă, trebuie monitorizate funcțiile renală, auditivă și vestibulară, precum și nivelurile serice de amikacină.

În majoritatea cazurilor, aminoglicozidele sunt indicate doar la începutul tratamentului, atunci când inoculul este potențial ridicat și când există incertitudini cu privire la eficacitatea tratamentului, și pentru o durată de tratament ≤ 5 zile, din cauza raportului beneficiu/siguranță (activitate bactericidă/toxicitate corelată cu durata tratamentului).

La nivelul dozei recomandate, infecțiile necomplicate datorate microorganismelor sensibile la amikacină ar trebui să răspundă în 24 până la 48 de ore. În cazul în care nu se observă un răspuns clinic clar după 3-5 zile, tratamentul trebuie întrerupt și trebuie testată din nou sensibilitatea agentului patogen la antibiotic. Eșecul de a răspunde la infecție poate fi prezent din cauza rezistenței microorganismului sau prezenței unor focare septice care necesită drenaj chirurgical.

Doze normale la intervale extinse

Dacă nu există date privind clearance-ul creatininei și starea pacientului este stabilă, se poate calcula un interval de dozare în ore pentru doza unică normală (adică cea care ar fi administrată pacienților cu funcție renală normală după un program de două ori pe zi, 7,5 mg/kg pe zi) prin înmulțirea creatininei serice a pacientului cu nouă. De exemplu, dacă concentrația serică de creatinină este de 2 mg/100 ml, doza unică recomandată (7,5 mg/kg) trebuie administrată la fiecare 18 ore.

Pacienți cu insuficiență renală

La pacienții cu insuficiență renală reflectată prin clearance-ul creatininei mai mic de 50 ml/minut, administrarea dozei zilnice totale recomandate de amikacină în doze zilnice unice nu este de dorit, deoarece acești pacienți vor avea o expunere prelungită la concentrații minime ridicate. A se vedea mai jos pentru ajustări ale dozei la pacienții cu funcție renală deficitară.

Pentru pacienții cu insuficiență renală care primesc o doză obișnuită de două sau trei ori pe zi, ori de câte ori este posibil, concentrațiile serice de amikacină trebuie monitorizate prin proceduri de dozare adecvate. Dozele trebuie ajustate la pacienții cu insuficiență renală fie prin administrarea de doze normale la intervale prelungite, fie prin administrarea de doze reduse la intervale fixe.

Ambele metode se bazează pe valorile clearance-ului creatininei sau ale creatininei serice a pacientului, deoarece s-a constatat că acestea sunt corelate cu timpul de înjumătățire a aminoglicozidelor la pacienții cu funcție renală diminuată. Aceste scheme de dozare trebuie utilizate împreună cu observații clinice și de laborator atente ale pacientului și trebuie modificate dacă este necesar, inclusiv în cazul în care se efectuează dializă.

Dozaj redus la intervale de timp fixe între doze

Când funcția renală este afectată, administrarea amikacinei se efectuează la intervale fixe și doza trebuie redusă. La acești pacienți, concentrațiile de amikacină în ser trebuie măsurate pentru a asigura o administrare corectă și pentru a evita concentrațiile serice excesive. Daca nu sunt metode disponibile de determinare în ser și starea pacientului este stabilă, valorile clearance-ului creatininei sau a creatininei serice sunt indicatori ușor disponibili ai gradului său de disfuncție renală care pot fi utilizați ca și ghid de dozare.

În primul rând, tratamentul este început prin administrarea unei doze normale de 7,5 mg/kg ca doză de încărcare. Această doză este calculată ca și pentru un pacient cu funcție renală normal, așa cum este descris mai sus.

La pacienții cu insuficiență renală cronică cu clearance-ul creatininei cunoscut, doza de întreținere care trebuie administrată la fiecare 12 ore poate fi calculată folosind următoarea formulă:

Doza de întreținere la fiecare 12 ore = (clearance-ul de creatinină al pacientului [ml/min] ÷ clearanceul de creatinină normal [ml/min]) × 7,5 mg/kg corp

Un ghid alternativ pentru determinarea dozei reduse la intervale de 12 ore (pentru pacienții ale căror valori ale creatininei serice în stare de echilibru sunt cunoscute) este de a împărți doza recomandată în mod normal la creatinina serică a pacientului.

Regimurile de dozare de mai sus nu sunt destinate a fi recomandări rigide, ci sunt furnizate ca ghiduri de dozare atunci când măsurarea nivelului seric de amikacină nu este fezabilă.

Pacienți obezi

Amikacina difuzează slab în țesutul adipos. Doza adecvată poate fi calculată folosind greutatea corporală ideală estimată a pacientului, plus 40 % din exces, ca greutate pentru determinarea mg/kg. Ajustarea dozei trebuie făcută în funcție de monitorizarea plasmei. Doza maximă de 1,5 g per zi nu trebuie să fie depășită. Durata tratamentului trebuie limitată la 7-10 zile.

Pacienți cu ascită

Trebuie administrate doze mai mari pentru a obține concentrații serice adecvate, având în vedere o distribuție relativ mai mare în compartimentul lichidului extracelular.

Mod de administrare

Amikacină Atb poate fi administrată intramuscular sau intravenos.

Pentru majoritatea infecțiilor se preferă calea intramusculară, astfel încât nivelurile maxime sunt atinse în decurs de o oră de la administrare. În infecții care pun viața în pericol sau la pacienții la care nu este posibilă administrare intramusculară, poate fi folosită calea intravenoasă.

La adulți poate fi administrat fie prin injecție intravenoasă, ca atare (2-3 minute), fie prin perfuzie.

Administrarea în perfuzie intravenoasă

La adulți, medicamentul trebuie administrat după diluare corespunzătoare, prin perfuzie lentă în decurs de 30 până la 60 de minute.

O perfuzie lentă pe parcursul a 30 de minute, în plus față de concentrațiile serice de amikacină măsurate la 30 de minute după terminarea perfuziei, poate fi considerată un management adecvat, ținând cont de obiectivele farmacocinetice/farmacodinamice și de concentrațiile medicamentului monitorizate la momente adecvate cu o abordare standardizată.

Recomandare specială pentru administrarea intravenoasă la populația pediatrică La pacienții pediatrici, cantitatea de diluant utilizată va depinde de cantitatea de amikacină tolerată de pacient. În mod normal, soluția trebuie să fie perfuzată pe o perioadă de 30 până la 60 de minute. Sugarii trebuie să primească o perfuzie de 1 până la 2 ore.

Amikacina nu trebuie amestecată cu alte medicamente, dar poate fi administrată separat, în conformitate cu doza și calea de administrare recomandate.

Pentru instrucțiuni privind diluția medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

nteracțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Trebuie evitată utilizarea concomitentă sau în serie a altor medicamente neurotoxice, ototoxice (teicoplanin) sau nefrotoxice, în special bacitracină, cisplatin, amfotericină B, ciclosporină, tacrolimus, cefaloridină, paromomicină, viomicină, polimixină B, colistină, vancomicină sau alte aminoglicozide, din cauza potențialului de efecte aditive. A fost raportată o nefrotoxicitate crescută în urma administrării parenterale concomitente de antibiotice aminoglicozide și cefalosporine. Utilizarea concomitentă a cefalosporinelor poate crește în mod fals determinările nivelului seric al creatininei.

Trebuie evitată utilizarea concomitentă a sulfatului de amikacină injectabil cu diuretice puternice (acid etacrinic sau furosemid), deoarece diureticele prin ele însele pot provoca ototoxicitate. În plus, atunci când sunt administrate intravenos, diureticele pot spori toxicitatea aminoglicozidelor prin modificarea concentrațiilor de antibiotic în ser și țesuturi.

O reducere a activității serice poate apărea, de asemenea, atunci când un medicament de tip aminoglicozidă sau penicilină este administrată in vivo pe căi separate.

Riscul de hipocalcemie este crescut atunci când aminoglicozidele sunt administrate împreună cu bifosfonați.

Există un risc crescut de nefrotoxicitate și posibil de ototoxicitate atunci când aminoglicozidele sunt administrate împreună cu compuși de platină.

Tiamina (vitamina B1) administrată concomitent poate fi distrusă de componenta reactivă bisulfit de sodiu din formula de sulfat de amikacină.

Indometacina poate crește concentrațiile plasmatice ale amikacinei la nou-născuți.

Există un risc de paralizie respiratorie la pacienții cărora li se administrează anestezice, medicamente de tip blocante neuromusculare, cum ar fi succinilcolina, decametoniu, atracuriu, rocuroniu, vecuroniu sau la pacienții care primesc transfuzii mari de sânge citrat-anticoagulat.

În cazul unui tratament concomitent cu amikacina și o substanță activă relaxantă musculară (de exemplu, d-tubocurarină), medicamente curarizante, toxină botulinică, antibiotice de polimixină, procainamidă, cantități mari de sânge citrat sau anestezie prin inhalare (de exemplu, halotan), este de așteptat ca blocada neuromusculară exercitată de aceste substanțe active să fie crescută. În cazul unei intervenții chirurgicale, medicul anestezist trebuie informat că se administrează acest medicament. Injectarea de săruri de calciu poate inversa blocada neuromusculară datorată aminoglicozidelor (vezi pct. 4.9).

Amikacina nu trebuie administrată concomitent cu ataluren din cauza riscului de potențare a nefrotoxicității aminoglicozidelor (vezi pct. 4.3).

ertilitatea, sarcina și alăptarea

Sarcina

7 Amikacină Atb nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă starea clinică a mamei necesită tratament cu amikacină. Amikacina trebuie administrată femeilor gravide și nou-născuților numai atunci când este imperios necesar și sub supraveghere medicală (vezi pct. 4.4).

Există date limitate privind utilizarea aminoglicozidelor în sarcină. Aminoglicozidele pot afecta dezvoltarea embrionului. Aminoglicozidele traversează placenta și au fost raportate cazuri de surditate congenitală bilaterală totală, ireversibilă, la copiii ale căror mame au primit streptomicină în timpul sarcinii. Deși nu au fost raportate efecte adverse asupra fătului sau nou-născuților la femeile gravide tratate cu alte aminoglicozide, există posibilitatea de apariție a unor efecte nocive. Dacă amikacina este utilizată în timpul sarcinii sau dacă pacienta rămâne însărcinată în timp ce ia acest medicament, pacienta trebuie informată cu privire la potențialul pericol pentru făt.

Alăptarea Nu se știe dacă amikacina se excretă în laptele uman. Pe baza evaluării beneficiilor/risc pentru copil și mamă, este necesar să se decidă dacă alăptarea sau tratamentul cu Amikacină Atb trebuie întrerupt.

Fertilitatea În studiile de toxicologie a reproducerii la șoareci și șobolani cu amikacină administrată parenteral, nu s-a raportat niciun efect asupra fertilității sau toxicității fetale (vezi pct. 5.3).