RCP · AMARHYTON 100 mg

Doze

Inițierea terapiei cu acetat de flecainidă și modificarea dozei trebuie efectuate sub supraveghere medicală și monitorizarea EKG și a concentrației plasmatice. Spitalizarea ar putea fi necesară în timpul unor astfel de proceduri pentru anumiți pacienți, în special pentru pacienții cu aritmii ventriculare care pun viața în pericol. Aceste decizii trebuie luate sub supravegherea unui specialist. La pacienții cu cardiopatie organică și mai ales la cei cu antecedente de infarct miocardic, tratamentul cu flecainidă trebuie inițiat numai atunci când alte medicamente aritmice, altele decât cele din clasa IC (în special amiodaronă), sunt ineficiente sau nu sunt tolerate și atunci când tratamentul nonfarmacologic ( intervenție chirurgicală, ablație, defibrilator implantat) nu este indicat. Este necesară monitorizarea strictă medicală a EKG și a concentrației plasmatice în timpul tratamentului.

Adulți și adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 13-17 ani):

Aritmii supraventriculare: doza iniţială recomandată este de 50 mg de două ori pe zi. O creștere a dozei ar putea fi luată în considerare după o perioadă de 4 până la 5 zile. Doza optimă este de 200 mg pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi mărită până la o doză maximă de 300 mg pe zi.

Aritmii ventriculare: doza iniţială recomandată este de 100 mg de două ori pe zi. Doza zilnică maximă este de 400 mg, şi este rezervată, în mod normal, pentru pacienţii supraponderali sau pentru situaţiile în care este necesar controlul rapid al aritmiei. După 3-5 zile, se recomandă ajustarea progresivă a dozelor până la cel mai mic nivel care menţine controlul aritmiei. Este posibilă reducerea dozelor în timpul tratamentelor de lungă durată.

Vârstnici:

La pacienții vârstnici, doza zilnică inițială maximă trebuie să fie de 100 mg pe zi, administrată în una sau două prize, deoarece rata de eliminare a flecainidei din plasmă poate fi redusă la vârstnici. Acest lucru trebuie luat în considerare la efectuarea ajustărilor dozei. Doza pentru pacienții vârstnici nu trebuie să depășească 300 mg pe zi.

Copii și adolescenți:

Acetatul de flecainidă nu este recomandat pentru administrare la copii cu vârsta sub 12 ani din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

Concentraţii plasmatice:

Bazat pe răspunsul de suprimare al extrasistolelor ventriculare, s-a constatat că pot fi necesare concentrații plasmatice de 200-1000 ng/ml pentru a obţine efectul terapeutic maxim. Concentraţiile plasmatice peste 700-1000 ng/ml se asociază cu o probabilitate crescută de apariţie a reacţiilor adverse.

Pacienți cu insuficienţă renală:

m2La pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă (clearance-ul creatininei de 35 ml/min. şi l,73 sau mai mic) doza iniţială maximă trebuie să fie de 100 mg pe zi zilnic în una sau două doze divizate. În cazul utilizării la aceşti pacienţi, se recomandă monitorizarea frecventă a concentraţiile plasmatice. În funcție de efectul și tolerabilitatea, doza poate fi crescută cu precauție. După 6-7 zile de la începutul tratamentului doza poate fi ajustată, în funcție de efectul și de tolerabilitatea. Unii pacienți cu insuficiență renală severă pot avea un clearance foarte lent al Flecainidei, și astfel, un timp de înjumătățire prelungit (de 60-70 ore).

Pacienți cu insuficiență hepatică:

La pacienții cu insuficiență hepatică, pacientul trebuie monitorizat îndeaproape și doza nu trebuie să depășească 100 mg pe zi administrată în una sau două prize.

Pacienții cu stimulator cardiac permanent in situ trebuie tratați cu prudență și doza nu trebuie să depășească 100 mg de două ori pe zi.

La pacienții la care se administrează concomitent cimetidină sau amiodaronă, monitorizarea strictă este obligatorie. La unii pacienți, doza poate fi redusă și nu trebuie să depășească 200 mg pe zi. Pacienții trebuie monitorizați în timpul tratamentului inițial și de întreținere.

Monitorizarea concentrației plasmatice și controlul EKG sunt recomandate la intervale regulate (o dată pe lună control EKG și la fiecare 3 luni EKG de lungă durată ) în timpul tratamentului. În timpul terapiei de inițiere și atunci când doza este crescută, trebuie efectuată o EKG la fiecare 2-4 zile.

Atunci când se administrează flecainidă la pacienții cu restricții de doză, trebuie efectuată o verificare frecventă a EKG (în plus față de monitorizarea constantă a concentrației plasmatice a flecainidei ). Ajustarea dozei trebuie efectuată la intervale de 6-8 zile. La astfel de pacienți, trebuie efectuată o EKG în săptămânile 2 și 3 pentru a controla doza individuală.

Mod de administrare

Pentru administrare orală. Pentru a se evita posibilitatea ca alimentele să influenţeze negativ absorbția medicamentului, flecainida trebuie administrată pe stomacul gol sau cu o oră înainte de masă.

Antiaritmicele de clasa I-a: Flecainida nu trebuie administrat concomitent cu alte antiaritmice din clasa I (de exemplu chinidină). Antiaritmicele de clasa a II-a: trebuie avută în vedere posibilitatea cumulării efectelor inotrop negative ale antiaritmicelor clasa a II-a , adică beta-blocantelor şi ale altor depresoare cardiace. Antiaritmicele de clasa a III-a: dacă flecainida se administrează concomitent cu amiodarona, doza uzuală de flecainidă trebuie redusă cu 50%, iar pacientul va fi strict monitorizat pentru reacţiile adverse. Monitorizarea concentraţiei plasmatice este strict recomandată în această situaţie. Antiaritmicele de clasa a IV-a: trebuie manifestată prudență la administrarea concomitentă a flecainidei cu blocante ale canalelor de calciu, de ex. verapamil, . Din cauza interacțiunilor care determină creșterea concentrațiilor plasmatice pot apărea reacţii adverse care pun viaţa în pericol sau chiar letale (vezi pct. 4.9). Flecainida este metabolizată într-o mare măsură de către citocromul P450 CYP2D6, și administrarea concomitentă cu medicamente inhibitorii (de exemplu antidepresive, neuroleptice, propranolol, ritonavir, unele antihistaminice) sau inductoare (de exemplu fenitoină, fenobarbital, carbamazepină) ale acestei izo-enzime poate crește sau scădea concentrațiile plasmatice de flecainidă (vezi mai jos). O creștere a concentrațiilor plasmatice poate apărea, de asemenea, în cazul insuficienței renale din cauza clearance-ului redus al flecainidei (vezi pct. 4.4). Hipokaliemia, dar și hiperkaliemia sau alte tulburări electrolitice, trebuie corectate înainte de administrarea flecainidei. Hipokaliemia poate rezulta din administrarea concomitentă de diuretice, corticosteroizi sau laxative. Antihistaminice: Risc crescut de aritmii ventriculare asociat cu mizolastină, astemizol şi terfendină (se va evita administrarea concomitentă). Antivirale: Concentraţia plasmatică este crescută de ritonavir, lopinavar şi indinavir (risc crescut de aritmii ventriculare)(se va evita utilizarea concomitentă). Antidepresive: Paroxetina, fluoxetina și alte antidepresive cresc concentraţia plasmatică a flecainidei; risc crescut de aritmie cu antidepresivele triciclice. Antiepileptice: Datele limitate de la pacienţii în tratament cu inductori enzimatici (fenitoină, fenobarbital, carbamazepină) indică doar o creştere cu 30% a ratei de eliminare a flecainidei. Antipsihotice: Clozapina risc crescut de aritmii. Antimalarice: Quinina și halofantrina cresc concentraţia plasmatică a flecainidei. Antifungice: Terbinafina poate creşte concentraţiile plasmatice ale flecainidei rezultată din inhibarea activităţii CYP2D6. Diuretice: Efectul de clasă din cauza hipokaliemiei generează toxicitate cardiacă. Antihistaminice H2 (pentru tratamentul ulcerelor gastrice): antagonistul H2 cimetidina inhibă metabolizarea flecainidei. La subiecţii sănătoşi la care s-a administrat cimetidină (1 g/zi) timp de o săptămână, concentraţia plasmatică a flecainidei a crescut cu aproximativ 30% şi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare cu aproximativ 10%. Adjuvantele antifumat: Administrarea concomitentă de bupropion (metabolizate de izoenzima CYP2D6), inclusiv flecainidă, trebuie abordată cu prudenţă şi trebuie iniţiată la valoarea minimă a dozei terapeutice a medicaţiei concomitente. Dacă se adaugă bupropion la regimul terapeutic al pacienţilor deja în tratament cu flecainidă, trebuie considerată necesitatea reducerii dozelor medicaţiei iniţiale. Glicozidele cardiace: Flecainida poate determina creşterea concentrației plasmatice a digoxinei cu aproximativ 15%, ceea ce este improbabil să aibă semnificaţie clinică la pacienţii cu concentraţii plasmatice în intervalul terapeutic. Este recomandată monitorizarea concentrației plasmatice a digoxinei la pacienţii digitalizaţi la nu mai puţin de 6 ore după fiecare doză de digoxină, înainte sau după administrarea flecainidei. Anticoagulante: tratamentul cu flecainidă este compatibil cu utilizarea anticoagulantelor orale.

Sarcina Datele obținute din studiile la animale sunt contradictorii și nu se pot trage concluzii cu privire la potențialul embriotoxic și teratogen (vezi pct. 5.3). Datele au arătat că flecainida traverseaza placenta către făt la pacientele la care s-a administrat flecainidă pe parcursul sarcinii. Nu se recomandă administrarea Flecainidei în timpul sarcinii. Alăptarea Flecainida este excretată în laptele matern. Concentrațiile plasmatice obținute la un copil alăptat sunt de 5-10 ori mai mici decât concentrațiile terapeutice ale medicamentului (vezi pct. 5.2). Cu toate că riscul de reacții adverse la copil alăptat este foarte mic, flecainida trebuie utilizată în timpul alăptării numai dacă beneficiile depăşesc riscurile.