RCP · ALPRAZOLAM GRINDEKS 1 mg

Doze

Doza și durata de utilizare trebuie ajustate în funcție de răspunsul individual, indicație și severitatea bolii. Tratamentul inițial La începutul tratamentului, doza este de 0,25 până la 0,5 mg alprazolam de trei ori pe zi.

Terapie de întreținere Dacă este necesar, doza zilnică totală poate fi crescută treptat până la maximum 3 mg până la 4 mg alprazolam, împărțită în doze individuale pe parcursul zilei.

Durata tratamentului Alprazolam Grindeks trebuie utilizat în cea mai mică doză eficientă posibilă, pentru cel mai scurt timp posibil și pentru maximum 2 - 4 săptămâni, incluzând procesul de reducere graduală a dozei. Necesitatea continuării tratamentului trebuie reevaluată frecvent. Tratamentul pe termen lung nu este recomandat. Riscul de dependență poate crește odată cu doza și durata tratamentului (vezi pct. 4.4).

Întreruperea Întreruperea tratamentului cu alprazolam trebuie efectuată treptat și să nu depășească trepte a câte 0,5 mg la interval de 3 zile, pentru a evita simptomele de sevraj. La unii pacienți, poate fi necesară o reducere și mai lentă a dozei.

Grupe speciale de pacienți Pacienți vârstnici și fragili sau pacienți cu dizabilități Pacienții vârstnici și fragili sau pacienții cu dizabilități trebuie tratați cu doze reduse. Doza recomandată este de 0,25 mg de două până la trei ori pe zi, care poate fi crescută treptat, dacă este necesar și doza este tolerată.

Pacienți cu insuficiență renală și/sau hepatică Se recomandă prudență la pacienții cu insuficiență renală și hepatică ușoară sau moderată, iar doza trebuie redusă, dacă este necesar. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, alprazolamul este contraindicat (vezi pct. 4.3).

Insuficiență respiratorie O doză mai mică este recomandată și pacienților cu insuficiență respiratorie cronică, din cauza riscului de deprimare respiratorie.

Copii și adolescenți Siguranța și eficacitatea alprazolamului la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Prin urmare, utilizarea alprazolamului nu este recomandată la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.

Mod de administrare Alprazolam Grindeks este pentru administrare orală.

Interacțiuni farmacodinamice Alcool Benzodiazepinele produc un efect aditiv atunci când sunt administrate concomitent cu alcool. Prin urmare, nu este recomandată administrarea concomitentă cu alcool etilic. Asocierea cu alcoolul potențează efectul sedativ al alprazolamului. Medicamente psihotrope Alprazolamul trebuie utilizat cu prudență atunci când este administrat concomitent cu alte medicamente deprimante ale SNC. Poate apărea intensificarea efectului deprimant central, iar benzodiazepinele produc un efect aditiv atunci când sunt administrate concomitent cu alte deprimante ale SNC sau medicamente psihotrope, cum ar fi antipsihotice (neuroleptice), hipnotice, anxiolitice/sedative, antidepresive, analgezice narcotice (de exemplu, opioide), antiepileptice, anestezice și antihistaminice sedative. Cu toate acestea, atunci când se administrează alprazolam concomitent cu analgezice narcotice, poate apărea potențarea euforiei, care poate duce la o dependență psihică crescută. Clozapină La administrarea concomitentă cu clozapină există un risc crescut de stop respirator și/sau cardiac. Opioide Utilizarea concomitentă a sedativelor, cum ar fi benzodiazepinele sau a medicamentelor înrudite, cum ar fi alprazolamul, cu opioide, crește riscul de sedare, deprimare respiratorie, comă și deces, din cauza efectului aditiv de deprimare a SNC. Doza și durata utilizării concomitente trebuie limitate (vezi pct. 4.4). O atenție deosebită trebuie exercitată cu medicamentele care induc deprimare respiratorie, cum ar fi opioidele (analgezice, antitusive sau terapie de substituție). Acest lucru este deosebit de important de luat în considerare la vârstnici. Interacțiuni farmacocinetice Inhibitori ai CYP3A4 Interacțiunile farmacocinetice pot apărea atunci când alprazolamul este administrat împreună cu medicamente care inhibă enzima hepatică CYP3A4 ducând la creșterea concentrațiilor plasmatice de alprazolam. Prin urmare, alprazolamul trebuie utilizat cu prudență la pacienții tratați cu aceste medicamente și poate fi necesară o reducere a dozei atunci când aceste medicamente sunt utilizate concomitent. Itraconazolul, un inhibitor puternic al CYP3A4, crește ASC și prelungește timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare pentru alprazolam. Într-un studiu în care la voluntarii sănătoși s-a administrat itraconazol 200 mg/zi concomitent cu alprazolam 0,8 mg, ASC a fost crescută de două - trei ori, iar timpul de înjumătățire prin eliminare a fost prelungit la aproximativ 40 de ore. Au fost observate și modificări ale funcției psihomotorii afectate de alprazolam. Itraconazolul poate spori efectele de deprimare a SNC ale alprazolamului, iar întreruperea administrării de itraconazol poate atenua eficacitatea terapeutică a alprazolamului. Nu este recomandată utilizarea concomitentă cu inhibitori puternici ai CYP3A4, cum ar fi itraconazol, ketoconazol, posaconazol, voriconazol, inhibitori de protează HIV. Cu toate acestea, dacă se consideră necesară utilizarea concomitentă de alprazolam și un inhibitor puternic al CYP3A4, doza de alprazolam trebuie redusă la jumătate sau la o treime. Tratamentul cu fluvoxamină prelungește timpul de înjumătățire al alprazolamului de la 20 de ore la 34 de ore și dublează concentrația de alprazolam în plasmă. Când se utilizează concomitent, se recomandă jumătate din doza de alprazolam. Fluoxetina are un efect inhibitor moderat asupra metabolizării alprazolamului, ducând la creșterea concentrațiilor plasmatice. Prin urmare, în timpul utilizării concomitente, efectele psihomotorii ale alprazolamului sunt intensificate. Poate fi necesară ajustarea dozei. Eritromicina inhibă metabolizarea alprazolamului. Concentrația de alprazolam în plasmă crește cu aproximativ 50%. Administrarea concomitentă poate necesita ajustarea dozei. Alți inhibitori ai CYP3A4 care sunt de așteptat să crească concentrația plasmatică a alprazolamului sunt claritromicină, telitromicină, diltiazem și fluconazol. Poate fi necesară o reducere a dozei. Cimetidina reduce clearance-ul alprazolamului, ceea ce poate intensifica efectul. Semnificația clinică a interacțiunii nu a fost încă determinată. Inductori ai CYP3A4 Deoarece alprazolamul este metabolizat prin intermediul CYP3A4, inductorii acestei enzime pot crește metabolizarea alprazolamului. Interacțiunile care implică inhibitori de protează HIV (de exemplu, ritonavir) și alprazolam sunt complexe și depind de timp. Pe termen scurt, dozele mici de ritonavir au dus la o scădere mare a clearance-ului alprazolamului, la prelungirea timpului de înjumătățire prin eliminare și la intensificarea efectelor clinice. Cu toate acestea, la expunerea prelungită la ritonavir, inducerea CYP3A a compensat această inhibare. Această interacțiune va necesita o ajustare a dozei sau întreruperea tratamentului cu alprazolam. La pacienții aflați în tratament concomitent cu alprazolam și teofilină s-a constatat o concentrație plasmatică semnificativ mai mică de alprazolam, comparativ cu pacienții tratați numai cu alprazolam, posibil din cauza inducerii metabolizării. Semnificația clinică a acestei interacțiuni nu a fost încă determinată. Carbamazepina pare să inducă metabolizarea alprazolamului, rezultând un efect redus. Semnificația clinică a acestei interacțiuni nu a fost încă determinată. Efecte similare pot fi de așteptat la administrarea concomitentă de rifampicină sau sunătoare. Efectul alprazolamului asupra farmacocineticii altor medicamente Au fost raportate creșteri ale concentrațiilor plasmatice de digoxină în cazul utilizării concomitente a dozei de 1 mg alprazolam pe zi, în special la vârstnici (>65 de ani). Prin urmare, pacienții tratați concomitent cu alprazolam și digoxină trebuie monitorizați îndeaproape pentru semne și simptome de toxicitate la digoxină. Pacientul trebuie să fie informat cu privire la creșterea efectului de relaxare musculară (risc de cădere) atunci când alprazolamul este utilizat concomitent cu terapia cu un relaxant muscular, în special la începutul tratamentului. Concentrația plasmatică a imipraminei și a metabolitului său desmetilimipramină poate crește cu 30% atunci când sunt administrate concomitent cu alprazolam, din cauza inhibării metabolizării. Efectul altor medicamente asupra farmacocineticii alprazolamului Următoarele administrări concomitente trebuie evitate: Dextropropoxifenul poate inhiba metabolizarea/reduce clearance-ul alprazolamului, ceea ce duce la creșterea concentrației plasmatice a alprazolamului și, prin urmare, la creșterea efectului alprazolamului. Tratamentul concomitent cu dextropropoxifen trebuie evitat. Nefazodona inhibă oxidarea alprazolamului mediată de CYP3A4, ceea ce are ca rezultat o dublare a concentrației plasmatice a alprazolamului și riscul de intensificare a efectelor asupra SNC. Prin urmare, în caz de administrare concomitentă, se recomandă reducerea dozei de alprazolam la jumătate din doză. Interacțiuni care trebuie luate în considerare atunci când poate fi necesară ajustarea dozei: Contraceptive: comprimatele contraceptive pot inhiba metabolizarea benzodiazepinelor, inclusiv oxidarea alprazolamului, ceea ce poate duce la concentrații plasmatice mai mari și o amplificare a efectului alprazolamului. Omeprazol: poate inhiba metabolizarea alprazolamului, rezultând concentrații plasmatice mai mari și o amplificare a efectului alprazolamului.

Sarcina Nu este posibilă evaluarea riscului de malformație și a efectelor asupra dezvoltării și comportamentului în timpul copilăriei timpurii la oameni, din cauza numărului redus de cazuri până în prezent și a documentării insuficiente. O cantitate mare de date din studiile de cohortă indică faptul că administrarea de benzodiazepine la începutul sarcinii (trimestrul I) nu este asociată cu un risc crescut de malformații severe. Cu toate acestea, unele studii epidemiologice caz-control au arătat dovezi ale unui risc crescut de palatoschizis. Datele indică faptul că, după tratamentul matern cu benzodiazepine, riscul de palatoschizis pentru un copil este mai mic de 2 la 1000, rata naturală a unor astfel de defecte în populația generală fiind de aproximativ

Tratamentul cu doze mari de benzodiazepine în timpul celui de-al 2-lea și/sau al 3-lea trimestru duce la o scădere a mișcărilor fetale și la fluctuații ale ritmului cardiac fetal. Există raportări de cazuri de malformații și retard mintal la copiii expuși prenatal după supradozaj cu benzodiazepină și intoxicație. Dacă, din motive medicale convingătoare, alprazolamul este administrat - chiar și în doze mici - în timpul stadiile avansate ale sarcinii sau în timpul nașterii, se pot aștepta efecte asupra nou-născutului, cum ar fi hipotonie axială, scădere a tonusului muscular și reflex de sugere redus, care duc la o creștere în greutate mai mică (sindromul sugarului leneș). Aceste efecte sunt reversibile și pot dura între 1 până la 3 săptămâni, în conformitate cu timpul de înjumătățire prin eliminare. La doze mari, la nou-născuții pot apărea insuficiență respiratorie sau stop respirator și hipotermie. În plus, simptome de sevraj, cum ar fi hiperexcitabilitatea, neliniștea și tremorul pot fi observate la câteva zile după naștere, chiar dacă nu se observă sindromul sugarului leneș. Apariția simptomelor de sevraj postnatale depinde de timpul de înjumătățire al substanței. Alprazolam nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă starea clinică a femeii necesită tratament cu alprazolam. Dacă alprazolam este utilizat în timpul sarcinii sau dacă pacienta rămâne gravidă în timpul tratamentului cu alprazolam, pacienta trebuie informată cu privire la pericolul potențial pentru făt. Dacă tratamentul cu Alprazolam Grindeks este necesar în ultima parte a sarcinii sau în timpul travaliului, trebuie evitate dozele mari și eventualele simptome de sevraj și/sau sindromul sugarului leneș trebuie monitorizate la nou-născut. Alăptarea Cantități mici de alprazolam sunt excretate în laptele uman, unde se acumulează. Prin urmare, Alprazolam Grindeks nu trebuie utilizat în timpul alăptării. Dacă în timpul alăptării sunt strict indicate doze repetate sau mari de Alprazolam Grindeks, este necesară înțărcarea. Nou-născuții metabolizează benzodiazepinele mult mai lent decât adulții.