RCP · ALOPURINOL GEMAX PHARMA 300 mg

Doze

Adulţi

Tratamentul cu alopurinol trebuie inițiat cu doze mici, de exemplu 100 mg/zi, pentru a reduce riscul de reacții adverse și doza trebuie crescută numai dacă nivelul uraților serici este nesatisfăcător. În cazul în care funcția renală este deficitară se recomandă prudență deosebită (vezi pct. 4.2 Insuficiență renală). Se recomandă următoarele scheme de dozare:

100 până la 200 mg pe zi în afecțiuni ușoare;

300 până la 600 mg pe zi în afecțiuni moderat-severe;

700 până la 900 mg pe zi în afecțiuni severe.

Dozele mai mari de 300 mg trebuie administrate în doze divizate, care să nu depășească 300 mg în orice moment. Dacă doza este necesară în mg/kg greutate corporală, trebuie utilizate 2 până la 10 mg/kg greutate corporală/zi.

Copii și adolescenți

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani: 10 până la 20 mg/kg greutate corporală/zi, până la maximum 400 mg pe zi. Utilizarea la copii și adolescenți este rar indicată, cu excepția situațiilor de malignitate (în special leucemie) și a anumitor tulburări enzimatice, cum ar fi sindromul Lesch-Nyhan.

Vârstnici

În absența unor date specifice, trebuie utilizată cea mai mică doză care determină o reducere satisfăcătoare a uraților. O atenție deosebită trebuie acordată recomandărilor de la pct. 4.2 „Insuficiență renală" și pct. 4.4.

Insuficiență renală

Deoarece alopurinolul și metaboliții săi sunt excretați pe cale renală, insuficiența funcției renale poate duce la retenția medicamentului și/sau a metaboliților săi, cu prelungirea consecutivă a timpilor de înjumătățire plasmatică. În insuficiența renală severă, se poate recomanda administrarea unor doze mai mici de 100 mg pe zi sau administrarea de doze unice de 100 mg la intervale mai mari de o zi.

Dacă sunt disponibile echipamente pentru monitorizarea concentrațiilor plasmatice de oxipurinol, doza trebuie ajustată pentru a menține nivelurile plasmatice de oxipurinol sub 100 μmol/litru (15,2 mg/litru).

Alopurinolul și metaboliții săi sunt eliminați prin dializă renală. Dacă este necesară dializa de două până la trei ori pe săptămână, trebuie luată în considerare o schemă de dozare alternativă de 300-400 mg de Alopurinol Gemax Pharma imediat după fiecare ședință de dializă, fără nicio doză în perioada interimară.

Insuficiență hepatică

La pacienții cu insuficiență hepatică trebuie să se administreze doze reduse. În etapele inițiale ale tratamentului se recomandă efectuarea periodică a testelor funcţionale hepatice.

Tratamentul afecțiunilor cu niveluri ridicate ale uraților, de exemplu, neoplazii, sindromul LeschNyhan

Înainte de inițierea terapiei citostatice se recomandă corectarea hiperuricemiei şi/sau hiperuricozuriei existente prin administrarea de Alopurinol Gemax Pharma. Este important să se asigure o hidratare adecvată pentru a menține o diureză optimă și să se încerce alcalinizarea urinei pentru a crește solubilitatea urinară a uraților/acidului uric. Doza de Alopurinol Gemax Pharma trebuie să fie la limita inferioară a schemei de dozare recomandate.

Dacă nefropatia urică sau o altă patologie a compromis funcția renală, trebuie urmate recomandările prezentate la pct. 4.2 Insuficiență renală.

Aceste măsuri pot reduce riscul de formare a depozitelor de xantină și/sau oxipurinol care complică tabloul clinic. Vezi, de asemenea, pct. 4.5 și pct. 4.8.

Recomandări de monitorizare

Doza trebuie ajustată prin monitorizarea la intervale adecvate a concentrațiilor plasmatice de urați și a concentrațiilor urinare de urați/acid uric.

Mod de administrare

Alopurinol Gemax Pharma poate fi administrat pe cale orală, o dată pe zi, după masă. Este bine tolerat, mai ales după masă. Dacă doza zilnică depășește 300 mg și apare intoleranță gastro-intestinală, poate fi potrivită o schemă cu doze divizate.

6-mercaptopurină și azatioprină Azatioprina este metabolizată la 6-mercaptopurină, care este inactivată prin acțiunea xantin-oxidazei. Atunci când 6-mercaptopurina sau azatioprina se administrează concomitent cu Alopurinol Gemax Pharma, un inhibitor al xantin oxidazei, inhibarea xantin-oxidazei va prelungi activitatea acestora. Concentrațiile serice de 6-mercaptopurină sau azatioprină pot atinge niveluri toxice conducând la pancitopenie și mielosupresie care pun viața în pericol atunci când aceste medicamente sunt administrate în asociere cu alopurinol. De aceea, trebuie evitată utilizarea alopurinol în asociere cu 6- mercaptopurină. Dacă se stabilește că administrarea în asociere cu 6-mercaptopurină sau azatioprină este necesară din punct de vedere clinic, doza trebuie redusă la un sfert (25%) din doza uzuală de 6- mercaptopurină sau azatioprină și trebuie asigurată monitorizarea hematologică frecventă (vezi pct. 4.4). Pacienții trebuie sfătuiți să raporteze orice semne sau simptome de mielosupresie (vânătăi sau sângerări inexplicabile, durere în gât, febră). Vidarabină (adenin arabinozidă) Dovezile sugerează că timpul de înjumătățire plasmatic al vidarabinei este crescut în prezența alopurinolului. Atunci când cele două medicamente sunt administrate concomitent, este necesară o atenție sporită pentru a recunoaște efectele toxice crescute. Salicilații și medicamentele uricozurice Oxipurinolul, metabolitul alopurinolului, el însuși activ terapeutic, este excretat pe cale renală, într-un mod similar uraților. Prin urmare, medicamentele cu activitate uricozurică, cum ar fi probenecidul sau dozele mari de salicilații, pot grăbi eliminarea oxipurinolului. Acest lucru poate scădea activitatea terapeutică a Alopurinol Gemax Pharma, dar semnificația clinică trebuie evaluată în fiecare caz în parte. Clorpropamida Dacă Alopurinol Gemax Pharma este administrat concomitent cu clorpropamida, atunci când funcția renală este redusă, poate exista un risc crescut de prelungire a activității hipoglicemiante, deoarece alopurinolul și clorpropamida pot concura pentru excreția la nivelul tubului renal. Anticoagulante cumarinice Au fost raportate cazuri rare de creștere a efectului warfarinei și a altor anticoagulante cumarinice atunci când sunt administrate concomitent cu alopurinol, prin urmare, toți pacienții cărora li se administrează anticoagulante trebuie monitorizați cu atenție. Fenitoină Alopurinolul poate inhiba oxidarea hepatică a fenitoinei, dar semnificația clinică nu a fost demonstrată. Teofilină A fost raportată inhibarea metabolizării teofilinei. Mecanismul interacțiunii poate fi explicat prin faptul că xantin-oxidaza este implicată în metabolizarea teofilinei la om. Concentrațiile de teofilină trebuie monitorizate la pacienții care încep tratamentul cu alopurinol sau la creșterea dozelor. Ampicilină/Amoxicilină A fost raportată o creștere a frecvenței erupțiilor cutanate tranzitorii la pacienții cărora li se administrează ampicilină sau amoxicilină concomitent cu alopurinol, comparativ cu pacienții cărora nu li se administrează ambele medicamente. Cauza acestei interacțiuni raportate nu a fost stabilită. Totuși, se recomandă ca la pacienții cărora li se administrează alopurinol să se utilizeze o alternativă pentru ampicilină sau amoxicilină, dacă este disponibilă. Citostatice La administrarea alopurinolului cu citostatice (de exemplu, ciclofosfamidă, doxorubicină, bleomicină, procarbazină, halogenuri alchilate) discrazia sanguină a apărut mai frecvent decât în cazul administrării acestor substanțe active în monoterapie. Prin urmare, monitorizarea hemogramelor trebuie efectuată la intervale regulate. Ciclosporină Rapoartele sugerează că poate fi crescută concentrația plasmatică a ciclosporinei în timpul tratamentului concomitent cu alopurinol. În cazul în care medicamentele sunt administrate concomitent, trebuie luată în considerare posibilitatea creșterii toxicității ciclosporinei,. Didanozină La voluntarii sănătoși și la pacienții cu HIV cărora li s-a administrat didanozină, valorile plasmatice Cmax și ASC ale didanozinei au fost aproximativ dublate în cazul tratamentului concomitent cu alopurinol (300 mg pe zi), fără a afecta timpul de înjumătățire terminal. Prin urmare, poate fi necesară reducerea dozei de didanozină atunci când se utilizează concomitent cu alopurinol. Diuretice A fost raportată o interacțiune între alopurinol și furosemid, ceea ce a condus la creșterea concentrațiilor plasmatice de urați și oxipurinol. A fost raportat un risc crescut de hipersensibilitate atunci când alopurinolul este administrat cu diuretice, în special cu tiazide, mai ales în cazul insuficienței renale. Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA). A fost raportată o creștere a riscului de hipersensibilitate atunci când alopurinolul este administrat cu inhibitori ai ECA, în special în cazul insuficienței renale. Hidroxid de aluminiu Dacă hidroxidul de aluminiu este administrat concomitent, alopurinolul poate avea un efect redus. Trebuie să existe un interval de cel puțin 3 ore între administrarea celor două medicamente.

Sarcina Nu există suficiente dovezi privind siguranța utilizării Alopurinol Gemax Pharma în timpul sarcinii, deși a fost utilizat pe scară largă timp de mulți ani, aparent fără consecinţe asupra stării de sănătate (vezi pct. 5.3). Se utilizează în timpul sarcinii numai atunci când nu există o alternativă mai sigură și când boala în sine implică riscuri pentru mamă sau făt. Alăptarea Alopurinolul și metabolitul său, oxipurinol, se excretă în laptele uman. Concentrații de 1,4 mg/litru de alopurinol și 53,7 mg/litru de oxipurinol au fost găsite în laptele matern de la o femeie căreia i s-a administrat alopurinol 300 mg/zi. Totuși, nu există date privind efectele alopurinolului sau ale metaboliților acestuia asupra copilului alăptat la sân. Alopurinolul nu este recomandat în timpul alăptării.