RCP · ADRENALINA TERAPIA 1 mg/ml

Şoc anafilactic

Administrare intravenoasă

Se diluează 1 ml soluţie injectabilă (o fiolă) în ser fiziologic până la 10 ml. Doza recomandată este de 0,1 mg adrenalină (echivalent a 1 ml soluţie diluată), administrată intravenos în bolus. Administrarea se poate repeta până la restabilirea stării hemodinamice.

Administrare subcutanată

Adulţi

Doza recomandată este de 0,3 mg adrenalină (0,3 ml soluţie injectabilă nediluată). Ameliorarea stării generale apare în 3 – 5 minute de la administrarea subcutanată.

Dacă este necesar, după 10 – 15 minute se pot administra încă 0,3 mg adrenalină (0,3 ml soluţie injectabilă nediluată).

Copii cu vârsta sub 2 ani (sub 12 kg)

Doza recomandată este de 0,05 – 0,1 mg adrenalină (0,05 – 0,1 ml soluţie injectabilă nediluată).

Copii cu vârsta între 2 şi 6 ani (12 – 18 kg)

Doza recomandată este de 0,15 mg adrenalină (0,15 ml soluţie injectabilă nediluată).

Copii cu vârsta între 6 şi 12 ani (18 – 33 kg)

Doza recomandată este de 0,2 mg adrenalină (0,2 ml soluţie injectabilă nediluată).

Stop cardiac

Doza recomandată este de 1 – 5 mg adrenalină (1 – 5 ml soluţie injectabilă nediluată) până la restabilirea stării hemodinamice.

Deprimare cardiocirculatorie cu stări de şoc

Doza recomandată este de 0,01 – 0,5 μg/kg şi minut, administrată cu injectomatul, doza medie fiind stabilită în funcţie de efectul terapeutic dorit.

Criza de astm bronşic

Doza recomandată este de 0,3 – 0,5 mg adrenalină (0,3 – 0,5 ml soluţie injectabilă nediluată), administrată subcutanat.

Dacă este necesar, după 20 minute se poate repeta administrarea.

Mod de administrare

Adrenalină Terapia 1 mg/ml se administrează intravenos, intramuscular, subcutanat şi intracardiac. Cel mai bun loc pentru injectare intramusculară este regiunea antero-laterală din treimea mijlocie a coapsei. Acul utilizat pentru injecție trebuie să fie suficient de lung pentru a se asigura că Adrenalină Terapia 1 mg/ml este injectată în muşchi. Adrenalină Terapia 1 mg/ml nu trebuie administrată în degetele de la mâini sau de la picioare, urechi, nas sau organe genitale datorită riscului de necroză tisulară ischemică.

Injecţiile intramusculare de adrenalină în fese trebuie evitate, din cauza riscului de necroză tisulară.

Agenți simpatomimetici/Oxitocină Adrenalina nu trebuie administrată concomitent cu oxitocină sau alți agenți simpatomimetici din cauza posibilității de efecte aditive și toxicitate crescută. Alfa-blocante Alfa-blocante, cum sunt fenolamina, antagonizează efectele de vasoconstricție și hipertensiune ale adrenalinei. Beta-blocante Hipertensiune arterială severă și bradicardie reflexă pot apărea la administrarea medicamentelor neselective beta-blocante, cum este propranolol, din cauza vasoconstricției alfa mediate. Beta-blocantele, în special agenți non-cardioselectivi, antagonizează, de asemenea, efectele cardiace și bronhodilatatoare ale adrenalinei. Pacienții cu anafilaxie severă care iau betablocanți non-cardioselectivi s-ar putea să nu răspundă la tratamentul cu adrenalină. Anestezice generale Administrarea de adrenalină la pacienții care primesc anestezie generală cu hidrocarburi halogenate care cresc iritabilitatea cardiacă și par a sensibiliza miocardul la adrenalină poate duce la aritmii, inclusiv contracții premature ventriculare, tahicardie sau fibrilație (vezi pct. 4.4). Antidepresive Antidepresivele triciclice precum imipramina pot potența efectele adrenalinei, în special asupra ritmului cardiac. Inhibitori ne-selectivi de monoaminooxidază Creşterea acțiunii presoare a adrenalinei, de obicei moderată. Inhibitori selectivi de monoaminooxidază Linezolid (prin extrapolare din inhibitori MAO neselectivi): Pericol de agravare a acțiunii presorului. Antihipertensive Adrenalina inversează în mod specific efectele antihipertensive ale blocanților neuronali adrenergici, cum ar fi guanetidina, cu riscul de hipertensiune arterială severă. Adrenalina crește tensiunea arterială și poate antagoniza efectele medicamentelor antihipertensive. Fenotiazine Adrenalina nu trebuie utilizată pentru a contracara colapsul circulator sau hipotensiunea arterială cauzată de fenotiazine: o inversare a efectelor presoare ale adrenalinei poate duce la scăderea suplimentară a presiunii sângelui. Alte medicamente Adrenalina nu trebuie utilizată la pacienții care primesc o doză mare de alte medicamente (de exemplu, glicozide cardiace) care pot sensibiliza inima la aritmii. Unele antihistaminice (de exemplu, difenilhidramina) şi hormonii tiroidieni pot potența efectele adrenalinei, în special asupra ritmului cardiac. Hipokaliemie Efectul hipokaliemic al adrenalinei poate fi potențat de alte medicamente care provoacă pierderi de potasiu, inclusiv corticosteroizi, diuretice care elimină potasiu, aminofilină și teofilină. Hiperglicemie Hiperglicemia provocată de adrenalină poate duce la pierderea controlului zahărului din sânge la pacienții diabetici tratați cu insulină sau cu medicamente hipoglicemice orale. Incompatibilităţi în soluţie: vitamina C, atropină sulfurică, carbenicilină, cefalotină, cloramfenicol hemisuccinat, clorpromazină clorhidrică, meticilină sodică, novobiocină sodică, benzilpenicilină sodică şi potasică, soluţii alcaline, tetraciclină clorhidrică. Adrenalina este repede degradată de substanţe alcaline şi oxidanţi, inclusiv bicarbonatul de sodiu (adrenalina nu trebuie amestecată cu bicarbonat de sodiu; soluţia este oxidată la adrenocrom şi apoi formează polimeri), halogenii, permanganaţii, cromaţii, nitraţii, nitriţii şi sărurile metalelor uşor reductibile (fier, cupru şi zinc). Nu se va amesteca cu soluţii care conţin aminofilină din cauza alcalinităţii acestora.

Sarcina Un studiu teratogen a fost demonstrat în studiile la animale. Adrenalina traversează placenta. Există unele dovezi ale unei incidențe ușor crescute a anomaliilor congenitale. Injectarea adrenalinei poate provoca anoxie, tahicardie fetală, aritmii cardiace, sistole suplimentare și sunete cardiace mai puternice. Adrenalina inhibă de obicei contracțiile uterine spontane sau induse de oxitocină și poate întârzia a doua etapă a travaliului. În doză suficientă pentru a reduce contracțiile uterine, medicamentul poate provoca o perioadă prelungită de atonie uterină cu hemoragie. Din acest motiv, adrenalina parenterală nu trebuie utilizată în a doua etapă a travaliului. Adrenalina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiile potențiale depășesc riscurile posibile pentru făt. Alăptare Adrenalina este distribuită în laptele matern. Alăptarea trebuie evitată la mamele care primesc injecție de adrenalină. Fertilitatea Nu sunt disponibile date cu privire la impactul adrenalinei asupra fertilității.