RCP · ADRENALINA NORIDEM 1 mg/ml

Anafilaxie acută

Calea intramusculară (IM) este calea preferată pentru majoritatea persoanelor cărora trebuie să li se administreze adrenalină pentru tratamentul anafilaxiei acute, utilizând dozele din tabelul 1.

În general, doza recomandată de adrenalină este de 0,01 mg per kilogram greutate corporală (10 micrograme/kg).

Pentru adulți, în mod obișnuit doza recomandată de adrenalină este de 0,5 mg (500 micrograme).

Pentru copii, atunci când nu se cunoaște greutatea, se poate recomanda tabelul de mai jos, care prezintă dozele recomandate în funcție de vârstă:

Tabelul 1. Doză de adrenalină (epinefrină) injectabilă BP[British Pharmacopoeia] 1:1000 administrată pe cale intramusculară pentru o reacție anafilactică severă

La pacientul grav bolnav când nu există certitudinea reală cu privire la absorbția și circulația adecvată de la locul de administrare al injecției intramusculare (IM), Adrenalină Noridem poate fi administrată prin injecție intravenoasă (IV.).

Adrenalina intravenoasă trebuie administrată numai de către personalul medical cu experiență în utilizarea și titrarea medicamentelor vasopresoare în practica clinică obișnuită (vezi pct. 4.4). În cazul administrării intravenoase a adrenalinei, doza trebuie titrată prin utilizarea de bolusuri de 50 micrograme, în funcție de răspuns. Această doză poate fi administrată utilizând numai o soluție de 0,1 mg/ml (adică o diluție 1:10 ml a conținutului fiolelor). Nu administrați soluția de adrenalină 1 mg/ml nediluată pe cale intravenoasă.

Dacă sunt necesare doze repetate de adrenalină, se recomandă perfuzia intravenoasă de adrenalină, cu titrarea dozei în funcție de răspunsul la tratament, sub monitorizare hemodinamică continuă.

Resuscitarea cardiopulmonară

Adulți 1 mg de adrenalină pe cale intravenoasă sau intraosoasă, repetată o dată la 3-5 minute până la revenirea circulației spontane. Dacă injecția se administrează prin intermediul unei linii periferice, administrarea trebuie urmată de spălarea liniei cu cel puțin 20 ml de soluție perfuzabilă și ridicarea membrului respectiv timp de 10-20 secunde pentru a facilita distribuția medicamentului în circulația centrală.

Copii și adolescenți

Doza recomandată de adrenalină administrată pe cale intravenoasă sau intraosoasă la copii este de 10 micrograme/kg corp. În funcție de greutate, ar putea fi necesar ca aceste doze să fie administrate utilizând o soluție de 0,1 mg/ml (adică o diluție 1:10 ml a conținutului fiolelor). Dozele ulterioare de adrenalină pot fi administrate o dată la 3-5 minute. Doza unică maximă este de 1 mg.

Medicamente simpatomimetice/oxitocină Adrenalina nu trebuie administrată concomitent cu oxitocină sau alte medicamente simpatomimetice, din cauza posibilității de apariție a efectelor aditive și creșterea toxicității. Medicamente blocante alfa-adrenergice Alfa-blocantele, cum este fentolamina, antagonizează efectul vasoconstrictor și de creștere a tensiunii arteriale al adrenalinei. Acest efect poate fi benefic în supradozajul cu adrenalină (vezi pct. 4.9). Medicamente blocante beta-adrenergice Hipertensiunea arterială severă și bradicardia reflexă pot apărea în cazul administrării beta-blocantelor non-cardioselective, cum este propranololul, din cauza vasoconstricției alfa-mediate. Beta-blocantele, în special agenții non-cardioselectivi antagonizează, de asemenea, efectele cardiace și bronhodilatatoare ale adrenalinei. Este posibil ca pacienții cu anafilaxie severă care utilizează beta- blocante non-cardioselective să nu răspundă la tratamentul cu adrenalină. Anestezice generale Administrarea de adrenalină la pacienții care primesc anestezie generală cu compuși halogenați care cresc iritabilitatea cardiacă și par a sensibiliza miocardul la adrenalină poate conduce la aritmii, care includ contracții ventriculare premature, tahicardie sau fibrilație (vezi pct. 4.4). Administrarea profilactică de lignocaină sau administrarea profilactică de propranolol 0,05 mg/kg poate proteja împotriva iritabilității ventriculare dacă adrenalina este administrată în timpul anesteziei cu compuși halogenați. Medicamente antihipertensive Adrenalina inversează specific efectele antihipertensive ale blocantelor neuronale adrenergice, precum guanetidina, cu risc de hipertensiune severă. Adrenalina crește tensiunea arterială și poate antagoniza efectele medicamentelor antihipertensive. Medicamente antidepresive Antidepresivele triciclice, precum imipramina, inhibă recaptarea medicamentelor simpatomimetice cu acțiune directă și pot accentua efectul adrenalinei, crescând riscul apariției hipertensiunii arteriale și aritmiilor cardiace. Deși monoaminooxidaza (MAO) este una dintre enzimele responsabile de metabolizarea adrenalinei, inhibitorii de MAO nu potențează marcat efectele adrenalinei. Fenotiazine Fenotiazinele blochează receptorii alfa-adrenergici. Adrenalina nu trebuie utilizată pentru a contracara colapsul circulator sau hipotensiunea cauzată de fenotiazine deoarece inversarea efectelor presoare ale adrenalinei poate avea ca rezultat scăderea suplimentară a tensiunii arteriale. Alte medicamente Adrenalina nu trebuie utilizată la pacienții cărora li se administrează doze mari de alte medicamente (de exemplu, glicozide cardiace) care pot sensibiliza cordul la aritmii. Unele antihistaminice (de exemplu, difenhidramina) și hormonii tiroidieni pot potența efectele adrenalinei, în special asupra ritmului și frecvenței cardiace. Hipokaliemie Efectul hipokaliemic al adrenalinei poate fi potențat de alte medicamente care cauzează pierdere de potasiu, care includ corticosteroizi, diuretice care elimină potasiu, aminofilină și teofilină. Insulină sau medicamente hipoglicemiante orale Hiperglicemia indusă de adrenalină poate conduce la pierderea controlului glicemic la pacienții diabetici tratați cu insulină sau medicamente hipoglicemiante orale.

Sarcina Adrenalina traversează placenta. Există unele dovezi ale unei incidențe ușor crescute a malformațiilor congenitale. Injecția cu adrenalină poate cauza anoxie, tahicardie fetală, ritm cardiac anormal, extrasistole și zgomote cardiace mai puternice. Adrenalina inhibă contracțiile spontane sau induse de ocitocină ale uterului la femeie în timpul sarcinii și poate prelungi travaliul. În doze suficiente pentru a reduce contracțiile uterine, medicamentul poate provoca o perioadă prelungită de atonie uterină însoțită de hemoragie. Adrenalina cu administrare parenterală nu trebuie utilizată în timpul travaliului. Alăptarea Adrenalina se elimină în laptele matern. Mamele cărora li se administrează o injecție cu Adrenalină Noridem trebuie să evite alăptarea. Adrenalină Noridem nu trebuie utilizat în sarcină, numai dacă este absolut necesar.