RCP · ADRENALINA HYPERICUM 0,1 mg/ml

Adrenalina pentru utilizare intravenoasă trebuie administrată numai de către persoane cu experienţă în utilizarea şi titrarea vasopresoarelor în practica lor clinică uzuală.

Resuscitare cardiopulmonară:

10 ml de soluţie 1:10000 (1 mg), administrată intravenos sau intraosos, în mod repetat, la fiecare 3- 5 minute, până la revenirea circulaţiei spontane.

Administrarea endotraheală trebuie utilizată numai în ultimă instanţă, dacă nu este accesibilă nicio altă cale de administrare, într-o doză de 20 până la 25 ml de soluţie 1:10000 (2 până la 2,5 mg).

În caz de stop cardiac în urma intervenţiei chirurgicale cardiace, adrenalina trebuie administrată intravenos în doze de 0,5 ml sau 1 ml de soluţie 1:10000 (50 sau 100 micrograme), cu mare atenţie şi cu titrarea dozelor, până la obţinerea efectului necesar.

Șoc anafilactic

Se titrează dozele, utilizând administrarea intravenoasă în bolusuri a câte 0,5 ml soluţie 1:10000 (0,05 mg), în funcţie de răspuns.

Adrenalină Hypericum 0,1 mg/ ml (1:10000) soluţie injectabilă în seringă preumplută nu este recomandată pentru utilizarea intramusculară în șocul anafilactic. Pentru administrarea intramusculară trebuie utilizată o soluţie de 1 mg/ml (1:1000).

Copii şi adolescenţi

Acest medicament nu este recomandat a fi administrat în doză mai mică de 0,5 ml şi, de aceea, nu trebuie administrat intravenos sau intraosos la nou-născuţii şi sugarii a căror greutate este mai mică de 5 kg.

Stop cardiac la copii și adolescenţi

Administrare intravenoasă sau intraosoasă (numai la copii cu greutatea peste 5 kg): 0,1 ml/kg soluţie 1:10000 (10 micrograme/kg), până la o doză maximă de 10 ml de soluţie 1:10000 (1 mg), în mod repetat, la interval de 3-5 minute, până la revenirea circulaţiei spontane.

Administrarea endotraheală (indiferent de greutate) trebuie luată în considerare numai în ultimă instanţă, dacă nu este accesibilă nicio altă cale de administrare, într-o doză de 1 ml/kg de soluţie 1:10000 (100 micrograme/kg), până la o doză maximă de 25 ml de soluţie 1:10000 (2,5 mg).

Anestezice volatile pe bază de halogen: aritmie ventriculară severă (creştere a excitabilităţii cardiace). Antidepresive imipraminice: hipertensiune arterială paroxistică, cu posibilitatea de apariţie a aritmiei (inhibarea pătrunderii simpatomimeticelor în fibrele simpatice). Antidepresive serotoninergice-adrenergice: hipertensiune arterială paroxistică, cu posibilitatea de apariţie a aritmiei cardiace (inhibarea pătrunderii simpatomimeticelor în fibrele simpatice). Medicamente simpatomimetice: administrarea concomitentă a altor medicamente simpatomimetice poate determina creşterea toxicităţii, din cauza posibilelor efecte aditive. Inhibitori neselectivi ai MAO: creșterea, de regulă moderată, a acțiunii presoare a adrenalinei. Inhibitori selectivi ai MAO-A, linezolid (prin extrapolare de la inhibitorii neselectivi ai MAO): risc de agravare a acţiunii presoare. Medicamente blocante alfa-adrenergice: alfa-blocantele antagonizează efectele de vasoconstricţie şi de creștere a tensiunii arteriale ale adrenalinei, determinând creşterea riscului de hipotensiune arterială şi tahicardie. Medicamente blocante beta-adrenergice: în cazul utilizării de medicamente beta-blocante non- cardioselective pot apărea hipertensiune arterială severă şi bradicardie reflexă. Beta-blocantele, în special medicamentele non-cardioselective, antagonizează, de asemenea, efectele cardiace şi bronhodilatatoare ale adrenalinei. Insulină sau medicamente hipoglicemice orale: hiperglicemia indusă de adrenalină poate duce la pierderea controlului glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat trataţi cu insulină sau medicamente hipoglicemice cu administrare orală.

Sarcina: Efectul teratogen a fost demonstrat în cadrul studiilor la animale. Adrenalina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiile potenţiale depăşesc riscurile posibile asupra fătului. Dacă este utilizată în timpul sarcinii, adrenalina poate provoca anoxie la făt. De regulă, adrenalina inhibă contracţiile spontane sau induse de oxitocină ale uterului uman gestant şi poate întârzia etapa a doua a travaliului. Într-o doză suficientă pentru a reduce contracţiile uterine, adrenalina poate provoca o perioadă prelungită de atonie uterină, însoţită de hemoragie. Din acest motiv nu trebuie utilizată adrenalina cu administrare parenterală în etapa a doua a travaliului. Alăptarea: Adrenalina se excretă în laptele matern. Mamele tratate cu adrenalină trebuie să evite alăptarea. Fertilitatea: Nu sunt disponibile informaţii cu privire la impactul adrenalinei asupra fertilităţii.