RCP · ACID ACETILSALICILIC-RICHTER 500 mg

Doze

Adulţi:

500 mg acid acetilsalicilic (un comprimat Acid acetilsalicilic-Richter 500 mg), repetând doza în funcţie de necesităţi la intervale de 4 ore.

Doza zilnică maximă este de 4 g acid acetilsalicilic (8 comprimate Acid acetilsalicilic-Richter 500 mg).

Copii și adolescenți

Adolescenți cu vârsta peste 16 ani 250 mg acid acetilsalicilic, repetând doza în funcţie de necesităţi la intervale de 4-8 ore.

Copii și adolescenți cu vârsta sub 16 ani

Nu se recomandă utilizarea acidului acetilsalicilic la copii și adolescenți cu vârsta sub 16 ani.

Mod de administrare

A se administra după mese, cu mult lichid.

Durata tratamentului

Acidul acetilsalicilic nu trebuie administrat timp de mai mult de 3-5 zile fără a consulta medicul.

Asocieri contraindicate: - metotrexat utilizat în doze de 15 mg pe săptămână sau mai mult: crește toxicitatea hematologică a metotrexatului (datorită scăderii a clearance-ului renal al metotrexatului de către agenții antiinflamatori în general și deplasarea metotrexatului de pe proteinele plasmatice de către salicilați) (vezi pct. 4.3). Asocieri care necesită precauții la utilizare: - metotrexat utilizat în doze mai mici de 15 mg pe săptămână: toxicitate hematologică crescută a metotrexatului (datorită scăderii a clearance-ului renal al metotrexatului de către agenții antiinflamatori în general și deplasarea metotrexatului de pe proteinele plasmatice de către salicilați); - metamizol – atunci când este administrat concomitent, metamizolul poate reduce efectul acidului acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Prin urmare, această combinație trebuie utilizată cu precauție la pacienții care administrează o doză mică de acid acetilsalicilic pentru cardioprotecție; - anticoagulante (derivați cumarinici, heparină), trombolitice/alți inhibitori ai agregării plachetare/hemostazei – risc crescut de sângerare; - alte antiinflamatoare nesteroidiene – risc crescut de ulcere şi hemoragii gastro-intestinale date de efectele sinergice; - digoxină – creştere a concentraţiei plasmatice a digoxinei dată de scăderea excreţiei renale; - antidiabetice, de exemplu insulină, sulfoniluree – creştere a efectului hipoglicemiant prin acțiune hipoglicemiantă a acidului acetilsalicilic și deplasarea sulfonilureei de pe proteinele plasmatice; - diuretice (antagoniști ai aldosteronului și diuretice de ansă) – scădere a filtrării glomerulare prin scăderea sintezei prostaglandinei renale; - glucocorticoizi – crește riscul apariției hemoragiilor intestinale; - antihipertensive – scădere a efectului antihipertensiv; - acid valproic – toxicitate crescută a acidului valproic dată de deplasarea de pe situsurile de legare ale proteinelor plasmatice; - alcool – intensificare a efectului advers asupra mucoasei gastro-intestinale şi prelungire a timpului de sângerare datorită efectului aditiv al acidului acetilsalicilic şi alcoolului; - barbiturice – crește concentrația plasmatică a barbituricelor; - litiu – creşte concentraţia plasmatică a acestuia, cu risc toxic; - sulfonamide și combinațiile lor – crește concentrația plasmatică a acestora; - uricozurice (de exemplu benzbromaronă, probenecid) – scădere a efectului uricozuric (concurență cu eliminarea acidului uric la nivelul tubilor renali); - inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină – risc crescut de sângerări gastro-intestinale.

Sarcina Inhibarea sintezei prostaglandinei poate afecta în mod negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionară/fetală. Datele obţinute din studii epidemiologice ridică un semn de întrebare cu privire la riscul crescut de avort spontan şi de malformaţii după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul primelor trimestre de sarcină. Riscul este posibil să crească în funcţie de doza administrată şi durata tratamentului. Datele disponibile nu susţin nicio asociere între utilizarea de acid acetilsalicilic şi riscul crescut de avort spontan. Pentru acidul acetilsalicilic datele epidemiologice disponibile cu privire la malformaţii sunt echivoce, dar un risc crescut de gastroschizis nu poate fi exclus. Un studiu prospectiv cu expunerea la acid acetilsalicilic a aproximativ 14800 de perechi mamă-copil la începutul sarcinii (luna 1-4), nu a arătat nicio asociere între utilizarea de acid acetilsalicilic și o rată crescută de malformaţii. Studiile la animale au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). În primul şi al doilea trimestru de sarcină se recomandă ca medicamentele ce conţin acid acetilsalicilic să nu fie administrate, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. Dacă o femeie care încearcă să rămână gravidă sau care se află în primul sau în al doilea trimestru de sarcină utilizează medicamente care conţin acid acetilsalicilic, doza trebuie să fie cât mai redusă şi durata tratamentului cât mai scurtă posibil. În al treilea trimestru de sarcină toţi inhibitorii de sinteză ai prostaglandinei pot expune - fătul la: - toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară); - disfuncţie renală care poate progresa spre insuficienţă renală cu oligohidramnios; - mama şi copilul, la sfârşitul perioadei de sarcină, la: - prelungirea posibilă a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi după doze foarte mici; - inhibarea contracţiilor uterine care rezultă în întârzierea sau prelungirea travaliului. În consecinţă, acidul acetilsalicilic este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină. Alăptarea Salicilaţii şi metaboliţii lor se excretă în cantităţi mici în laptele matern. Deoarece, până în prezent, după administrarea ocazională la mamă nu s-au observat reacţii adverse la sugar, întreruperea alăptării nu este necesară. Cu toate acestea, dacă sunt necesare doze mai mari decât 300 mg sau o utilizare regulată, alăptarea trebuie întreruptă.