RCP · ABIRATERONA TEVA 500 mg

Acest medicament trebuie să fie prescris de un profesionist din domeniul sănătății cu specializare adecvată.

Doze

Doza recomandată este de 1000 mg (două comprimate de 500 mg) în doză zilnică unică care nu trebuie administrată împreună cu alimente (vezi mai jos „Mod de administrare”). Administrarea comprimatelor împreună cu alimente creşte expunerea sistemică la abirateronă (vezi pct. 4.5. şi 5.2). Dozele de prednison şi prednisolon

Pentru mHSPC, Abirateronă Teva este utilizată în asociere cu 5 mg de prednison sau prednisolon zilnic.

Pentru mCPRC, Abirateronă Teva se utilizează în asociere cu 10 mg de prednison sau prednisolon zilnic.

La pacienţii la care nu s-a efectuat castrare chirurgicală, trebuie continuată castrarea farmacologică cu analogi ai hormonului de eliberare al hormonului luteinizant (LHRH, luteinising hormone releasing hormone) în timpul tratamentului.

Monitorizare recomandată

Nivelul seric al transaminazelor trebuie măsurat înainte de iniţierea tratamentului, la fiecare două săptămâni în primele trei luni de tratament şi, ulterior, lunar. Tensiunea arterială, concentraţiile serice de potasiu şi retenţia de lichide trebuie să fie monitorizate lunar. Cu toate acestea, pacienţii cu risc semnificativ de insuficiență cardiacă congestivă trebuie să fie monitorizaţi la fiecare 2 săptămâni în primelor trei luni de tratament şi apoi lunar.

La pacienţii cu hipopotasemie preexistentă sau la cei care dezvoltă hipopotasemie în timpul tratamentului cu Abirateronă Teva trebuie avută în vedere menţinerea concentraţiilor de potasiu ale pacientului la valori ≥ 4,0 mM.

La pacienţii care dezvoltă toxicităţi de grad ≥ 3 care includ hipertensiune arterială, hipopotasemie, edem şi alte toxicităţi non-mineralocorticoide, tratamentul trebuie să fie întrerupt şi vor fi aplicate măsurile medicale adecvate. Tratamentul cu Abirateronă Teva nu trebuie reluat decât după remiterea simptomelor de toxicitate la gradul 1 sau la nivelul iniţial.

În cazul în care se omite o doză zilnică fie de Abirateronă Teva, fie de prednison sau prednisolon, tratamentul trebuie reluat în ziua următoare cu doza zilnică obişnuită.

Hepatotoxicitate

La pacienţii care dezvoltă toxicităţi hepatice în timpul tratamentului (creşteri ale valorilor alanin aminotransferazei [ALT] sau ale aspartat aminotransferazei [AST] de peste 5 ori limita superioară a valorilor normale [LSVN]), tratamentul trebuie întrerupt imediat (vezi pct. 4.4). Reluarea tratamentului după revenirea la nivelul iniţial al parametrilor funcţiei hepatice se poate efectua cu o doză redusă, de 500 mg (un comprimat) o dată pe zi. La pacienţii la care se reia tratamentul trebuie monitorizate valorile serice ale transaminazelor cel puţin la fiecare două săptămâni în primele trei luni şi apoi lunar. Dacă hepatotoxicitatea reapare la doză redusă de 500 mg zilnic, tratamentul trebuie întrerupt.

Dacă pacienţii dezvoltă hepatotoxicitate severă (valori ALT sau AST de 20 superioare față de LSVN), oricând pe parcursul tratamentului, se întrerupe tratamentul și pacienții nu vor mai fi repuși pe tratament.

Insuficiența hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară preexistentă, clasa ChildPugh A.

S-a dovedit că insuficienţa hepatică moderată (Clasa Child-Pugh B) creşte expunerea sistemică la abirateronă de aproximativ patru ori după dozelor unice orale de abirateronă acetat 1000 mg (vezi pct. 5.2). Nu există date cu privire la siguranţa şi eficacitatea clinică a dozelor multiple de abirateronă acetat la pacienţi cu insuficiență hepatică moderată sau severă (clasa Child-Pugh B sau C). Nu se poate anticipa ajustarea dozelor. La pacienţi cu insuficiență hepatică moderată trebuie evaluată cu atenţie utilizarea Abirateronă Teva, astfel încât beneficiile tratamentului să depăşească evident posibilele riscuri (vezi pct. 4.2 şi 5.2). Abirateronă Teva nu trebuie să fie utilizat la pacienţi cu insuficiență hepatică severă (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţi cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2). Cu toate acestea, nu există experienţă clinică la pacienţii cu cancer de prostată şi insuficiență renală severă. Se recomandă utilizarea cu precauţie la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți

Nu există utilizare relevantă pentru Abirateronă acetat la copii și adolescenți.

Mod de administrare

Abirateronă Teva se administrează pe cale orală.

Comprimatele trebuie administrate în doză unică, o dată pe zi, pe stomacul gol. Abirateronă Teva trebuie administrată la cel puţin două ore după masă şi nu trebuie consumate alimente cel puţin o oră după administrarea Abirateronă Teva. Comprimatele de Abirateronă Teva trebuie înghiţite întregi, cu apă.

Efectul alimentelor asupra abirateronei Administrarea împreună cu alimentele creşte semnificativ nivelul de absorbţie al abirateronei. Eficacitatea şi siguranţa în contextul administrării împreună cu alimente nu au fost stabilite, prin urmare, acest medicament nu trebuie administrat împreună cu alimente (vezi pct. 4.2 şi 5.2). Interacţiuni cu alte medicamente Potenţialul altor medicamente de a influenţa expunerile la abirateronă Într-un studiu clinic privind interacţiunile farmacocinetice la subiecţi sănătoşi trataţi anterior cu rifampicină, un inductor puternic al CYP3A4, administrată în doză de 600 mg zilnic timp de 6 zile, urmată de abirateronă acetat în doză unică de 1000 mg, valoarea plasmatică medie a ASC∞ pentru abirateronă a scăzut cu 55%. În timpul tratamentului trebuie evitată utilizarea inductorilor puternici ai CYP3A4 (adică fenitoină, carbamazepină, rifampicină, rifabutină, rifapentină, fenobarbital, sunătoare [Hypericum perforatum]), cu excepţia cazului în care nu există alternativă terapeutică. În cadrul unui studiu clinic separat privind interacţiunile farmacocinetice la subiecţi sănătoşi, administrarea simultană cu ketoconazol, un inhibitor puternic al CYP3A4, nu a avut niciun efect clinic semnificativ asupra farmacocineticii abirateronei. Potenţialul abirateronei de a influenţa expunerile la alte medicamente Abiraterona este un inhibitor al enzimelor hepatice CYP2D6 şi CYP2C8 cu rol în metabolizarea medicamentelor. Într-un studiu pentru determinarea efectelor abirateronei acetat (în asociere cu prednison) asupra unei doze unice de dextrometorfan, un substrat pentru CYP2D6, expunerea sistemică (ASC) la dextrometorfan a crescut de aproximativ 2,9 ori. Valorile ASC24 pentru dextrorfan, metabolitul activ al dextrometorfanului, au crescut cu aproximativ 33%. Se recomandă prudenţă la administrarea în asociere cu medicamente care sunt activate de către sau metabolizate de către CYP2D6, în special medicamente care au indice terapeutic îngust. Trebuie luată în considerare reducerea dozei de medicamente cu indice terapeutic îngust care sunt metabolizate de CYP2D6. Exemple de medicamente care sunt metabolizate de CYP2D6 includ metoprolol, propranolol, desipramină, venlafaxină, haloperidol, risperidonă, propafenonă, flecainidă, codeină, oxicodonă şi tramadol (ultimele trei medicamente necesitând CYP2D6 pentru a forma metaboliţii lor activi cu efect analgezic). Într-un studiu privind interacţiunile dintre medicamente cu medicamentele substrat pentru CYP2C8, efectuat la subiecţi sănătoşi, valoarea ASC a pioglitazonei a crescut cu 46% şi valorile ASC pentru M- III şi M-IV, metaboliţii activi ai pioglitazonei, au scăzut fiecare cu 10% când pioglitazona a fost administrată împreună cu o doză unică de abirateronă acetat de 1000 mg. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semnele de toxicitate asociate unui substrat CYP2C8 cu indice terapeutic îngust, în cazul în care acesta se utilizează concomitent. Exemple de medicamente metabolizate de CYP2C8 includ pioglitazona şi repaglinida (vezi pct. 4.4). In vitro, s-a demonstrat că metaboliţii principali abirateronă sulfat şi N-oxidul abirateronei sulfat inhibă transportorul de recaptare hepatică OATP1B1 şi, în consecință, pot creşte concentraţiile medicamentelor eliminate pe calea OATP1B1. Nu sunt disponibile date clinice care să confirme interacţiunea pe baza transportorului. Utilizarea în asociere cu medicamente care prelungesc intervalul QT Deoarece tratamentul de deprivare androgenică poate prelungi intervalul QT, se recomandă prudență la administrarea Abirateronă Teva cu medicamente al căror efect de prelungire a intervalului QT este cunoscut sau cu medicamente ce pot induce torsada vârfurilor, cum sunt medicamentele antiaritmice din clasa IA (de exemplu, chinidină, disopiramidă) sau din clasa III (de exemplu amiodaronă, sotalol, dofetilid, ibutilidă) sau metadonă, moxifloxacină, antipsihotice etc. Utilizarea în asociere cu spironolactonă Spironolactona se leagă de receptorul androgenic şi poate creşte valorile antigenului specific al prostatei (PSA). Nu se recomandă utilizarea acesteia în asociere cu Abirateronă Teva (vezi punctul 5.1).

Femeile de vârstă fertilă Nu există date la om privind utilizarea abirateronei acetat în timpul sarcinii şi acest medicament nu este destinat utilizării la femei cu potenţial fertil. Contracepţia la persoanele de sex masculin şi feminin Nu se cunoaşte dacă abiraterona sau metaboliţii acesteia sunt prezenţi în lichidul seminal. Este necesară folosirea prezervativului dacă pacientul are contact sexual cu o femeie gravidă. În cazul în care are contact sexual cu o femeie cu potenţial fertil, pacientul trebuie să utilizeze prezervativul împreună cu o altă metodă eficace de contracepție. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi punctul 5.3). Sarcina Abirateronă Teva nu este destinat utilizării la femei şi este contraindicat femeilor care sunt sau ar putea fi gravide (vezi pct. 4.3 şi 5.3). Alăptarea Abirateronă Teva nu este destinat utilizării la femei. Fertilitatea Abirateronă acetat a avut efecte asupra fertilităţii la masculi şi femele de şobolani, dar aceste efecte au fost complet reversibile (vezi pct. 5.3).