Fișă tehnică · Zoresan 100 mg, capsule

Doze şi mod de administrare Administrare orală. Doze Adulți Creșterea și întreținerea dozelor 1

Zoresan poate fi administrat în monoterapie sau adăugat la terapia existentă la adulți. Doza trebuie crescută în funcție de efectului clinic. Dozele recomandate de inițiere și întreținere sunt prezentate în Tabelul 1. Unii pacienți, în special cei care nu iau medicamente care induc CYP3A4, pot răspunde la doze mai mici. Întreruperea tratamentului În cazul întreruperii tratamentului cu Zoresan, este necesară scăderea treptată a dozelor (vezi pct. 4.4). În cadrul studiilor clinice efectuate la adulți, dozele s-au redus cu câte 100 mg la intervale săptămânale, cu ajustarea concomitentă a dozelor celorlalte medicamente antiepileptice (dacă este necesar). Tabelul 1. Adulți - schema recomandată de creștere și de întreținere Regimul de Faza de titrare tratament Monoterapie – Săptămâna 1+2 Săptămâna 3+4 Săptămâna 5+6 Pacienți adulți 100 mg/zi 200 mg/zi 300 mg/zi diagnosticați recent (o data pe zi) (o data pe zi) (o data pe zi)

Terapie adjuvantă Saptamana 1 - cu agenți inductori ai CYP3A4 (vezi 50 mg/zi pct. 4.5) (în două doze divizate) - fără agenți inductori ai CYP3A4; sau cu insuficiență renală sau hepatică

Săptămâna 2

Săptămâna 3 până la 5

100 mg/zi (în două doze divizate)

Creșteți la intervale săptămânale în trepte de 100 mg Săptămâna 300 până la 500 mg pe zi 5 până la 10 (o dată pe zi sau două doze divizate). Creșteți la Unii pacienți pot intervale de două răspunde la doze mai săptămâni în mici. trepte de până la 100 mg

Săptămâna 1+2 Săptămâna 3+4 50 mg/zi (în două doze divizate)

Doza uzuală de întreținere 300 mg pe zi (o data pe zi). Dacă este necesară o doză mai mare: creșteți la intervale de două săptămâni în trepte de 100 mg până la maximum 500 mg. 300 până la 500 mg pe zi (o dată pe zi sau două doze divizate).

100 mg/zi (în două doze divizate)

Recomandări generale de dozare pentru Zoresan la populații speciale de pacienți Copii și adolescenți (cu vârsta de 6 ani și peste) Creșterea și întreținerea dozelor Zoresan trebuie adăugat la terapia existentă pentru copii și adolescenți cu vârsta de 6 ani și peste. Doza trebuie crescută în funcție de efectul clinic. Dozele recomandate de inițiere și întreținere sunt prezentate în Tabelul 2. Unii pacienți, în special cei care nu iau medicamente care induc CYP3A4, pot răspunde la doze mai mici. Medicii trebuie să atragă atenția pacienților pediatrici și a părinților/îngrijitorilor la caseta de atenționări pentru pacient (din „Prospect: informații pentru utilizator”) cu privire la prevenirea micșorării temperaturii corpului (vezi pct. 4.4 „Copii și adolescenți”).

Tabelul 2. Populația pediatrică (cu vârsta de 6 ani și peste) - schema recomandată de creștere și întreținere a dozelor Regimul de Faza de titrare Doza uzuală de întreținere tratament Terapie adjuvantă Săptămâna 1 Săptămâna 2 până Pacienți cu greutatea Pacienți cu - cu agenți inductori la 8 de la 20 până la 55 greutate >55 kg ai CYP3A4 (vezi kg a pct. 4.5) 1 mg/kg/zi Creșteți 6 până la 8 mg/kg și 300 - 500 mg/zi (o data pe zi) la intervale zi (o data pe zi) (o dată pe zi) săptămânale în trepte de 1 mg/kg fără agenți de Săptămâna Săptămâna ≥3 6 până la 8 mg/kg și 300 - 500 mg/zi inducere a CYP3A4 1+2 zi (o data pe zi) (o data pe zi) 1 mg / kg / zi Creșteți (o data pe zi) la intervale de două săptămâni în trepte de 1 mg/kg Notă: a Pentru a asigura menținerea unei doze terapeutice, trebuie monitorizată greutatea unui copil și doza revizuită, pe măsură ce modificările de greutate apar până la o greutate de 55 kg. Regimul dozelor este de 6-8 mg/kg/zi până la o doză maximă de 500 mg/zi. Siguranța și eficacitatea Zoresan la copiii cu vârsta sub 6 ani sau cei sub 20 kg nu au fost încă stabilite. Există date limitate din studiile clinice la pacienții cu o greutate corporală mai mică de 20 kg. De aceea, copiii cu vârsta de 6 ani și peste și cu o greutate corporală mai mică de 20 kg trebuie tratați cu prudență. Nu este întotdeauna posibilă atingerea cu precizie a dozei calculate cu concentrațiile de Zoresan capsule disponibile în comerț. În aceste cazuri, se recomandă ca doza totală de Zoresan să fie rotunjită în sus sau în jos până la cea mai apropiată doză disponibilă care poate fi obținută cu concentrațiile de Zoresan capsule disponibile în comerț (25 mg, 50 mg și 100 mg). Întreruperea tratamentului În cazul întreruperii tratamentului cu Zoresan, este necesară scăderea treptată a dozelor (vezi pct. 4.4). În studiile clinice efectuate la pacienți pediatrici, scăderea treptată a dozelor a fost realizată prin reducerea dozei la intervale săptămânale cu increment de aproximativ 2 mg/kg (adică conform schemei din Tabelul 3). Tabelul 3. Populația pediatrică (în vârstă de 6 ani și peste) - schema recomandată de scădere treptată a dozei Greutate

Scădere la intervale săptămânale în trepte de:

20 - 28 kg

25 până la 50 mg/zi*

29 - 41 kg

50 până la 75 mg/zi*

42 - 55 kg

100 mg/zi*

>55 kg

100 mg/zi*

Notă: * Toate dozele se administrează o dată pe zi. Vârstnici Iniţierea tratamentului la pacienţii vârstnici trebuie făcută cu precauţie, deoarece informaţiile disponibile referitoare la utilizarea Zoresan la aceşti pacienţi sunt limitate. Medicii trebuie, de asemenea, să ia în considerare profilul de siguranţă al Zoresan (vezi pct. 4.8). Pacienți cu insuficiență renală Este necesară prudență în tratarea pacienților cu insuficiență renală, deoarece există informații limitate privind utilizarea la aceşti pacienţi şi este posibil să fie necesar un ritm mai lent de creştere a dozei de Zoresan. Întrucât zonisamida şi metaboliţii săi se excretă pe cale renală, tratamentul trebuie întrerupt la pacienţii care dezvoltă o insuficienţă renală acută sau la care este observată o creştere stabilă, semnificativă din punct de vedere clinic, a creatininei serice. La subiecţii cu insuficienţă renală, clearance-ul renal al dozelor unice de zonisamidă s-a corelat în mod pozitiv cu clearance-ul creatininei. ASC plasmatic al zonisamidei a fost crescut cu 35% la subiecţii cu valori ale clearance-ului creatininei <20 ml/min. Pacienți cu insuficiență hepatică Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică nu a fost studiată. Prin urmare, nu se recomandă utilizarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Tratamentul pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată trebuie făcut cu precauţie şi este posibil să fie necesar un ritm mai lent de creştere a dozei de Zoresan. Mod de administrare Zoresan capsule se administrează pe cale orală. Efectul alimentelor Zoresan poate fi administrat cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2).

Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune Efectul Zoresan asupra enzimelor citocromului P450 Studiile in vitro care utilizează microzomi hepatici umani arată absența inhibării sau un grad mic de inhibare (<25%) a izoenzimelor 1A2, 2A6, 2B6, 2C8, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 sau 3A4 ale citocromului P450, la niveluri ale zonisamidei aproximativ de două ori mai mari decât concentrațiile serice, relevante din punct de vedere clinic, ale substanței în stare liberă. Prin urmare, nu este de așteptat ca Zoresan să afecteze parametrii farmacocinetici ai altor medicamente prin intermediul mecanismelor mediate de citocromul P450, după cum a fost demonstrat, în condiții in vivo, în cazul carbamazepinei, fenitoinei, etinilestradiolului și desipraminei. Potențialul Zoresan de a influența alte medicamente Medicamente antiepileptice La pacienții cu epilepsie, dozele de Zoresan administrate la starea de echilibru a concentrației plasmatice nu au condus la niciun efect relevant din punct de vedere farmacocinetic asupra carbamazepinei, lamotriginei, fenitoinei sau valproatului de sodiu. Contraceptive orale În cadrul studiilor clinice la pacienți sănătoși, dozele de Zoresan administrate la starea de echilibru a concentrației plasmatice nu au afectat concentrațiile serice ale etinilestradiolului sau noretisteronului din compoziția unui contraceptiv oral combinat. Inhibitorii de anhidrază carbonică Zoresan trebuie utilizat cu prudență la pacienții adulți cărora li se administrează concomitent inhibitori de anhidrază carbonică, cum sunt topiramat și acetazolamidă, deoarece datele existente sunt insuficiente pentru a exclude o posibilă interacțiune farmacodinamică (vezi pct. 4.4). Zoresan nu trebuie utilizat ca medicație concomitentă la pacienți copii și adolescenți, împreună cu alți inhibitori de anhidrază carbonică, cum sunt topiramatul și acetazolamida (vezi pct. 4.4 „Copii și adolescenți”).

Substraturi ale P-gp Un studiu in vitro arată că zonisamida este un inhibitor slab al P-gp (MDR1), cu o valoare a concentrației inhibitorii (CI50) de 267 µmol/l; în consecință, există potențialul teoretic ca zonisamida să afecteze farmacocinetica substanțelor care reprezintă substraturi ale P-gp. Se recomandă precauție la începerea sau oprirea tratamentului cu zonisamidă, precum și la modificarea dozei de zonisamidă la pacienții cărora li se administrează, de asemenea, medicamente care reprezintă substraturi ale P-gp (de exemplu, digoxină, chinidină). Potențialul altor medicamente de a influența Zoresan În cadrul studiilor clinice, administrarea concomitentă a lamotriginei nu a avut niciun efect evident asupra parametrilor farmacocinetici ai zonisamidei. Administrarea concomitentă a Zoresan cu alte medicamente care pot provoca litiază urinară poate crește riscul formării de calculi renali; de aceea, se recomandă evitarea administrării concomitente a unor asemenea medicamente. Zonisamida este metabolizată parțial de către CYP3A4 (clivaj reductiv), precum și de către Nacetiltransferaze și prin conjugarea cu acidul glucuronic; de aceea, substanțele cu efect inductor sau inhibitor asupra acestor enzime pot influența parametrii farmacocinetici ai zonisamidei: - Inducția enzimatică: expunerea la zonisamidă este mai mică la pacienții cu epilepsie cărora li se administrează inductori ai CYP3A4 cum sunt fenitoina, carbamazepina și fenobarbitona. Este puțin probabil ca aceste efecte să fie semnificative din punct de vedere clinic atunci când Zoresan este adăugat la tratamentul existent; cu toate acestea, în cazul întreruperii, ajustării sau introducerii dozelor medicației concomitente reprezentate de antiepileptice sau alte medicamente inductoare de CYP3A4 pot apărea modificări ale concentrațiilor de zonisamidă, caz în care este posibil să apară necesitatea ajustării dozei de Zoresan. Rifampicina este un inductor potent de CYP3A4. Dacă este necesară administrarea concomitentă, pacientul trebuie monitorizat îndeaproape, iar dozele de Zoresan și alte substraturi ale CYP3A4 trebuie ajustate în funcție de necesități. - Inhibarea CYP3A4: Conform datelor clinice, inhibitorii de CYP3A4 cunoscuți, specifici și nespecifici, par să nu aibă niciun efect relevant din punct de vedere clinic asupra parametrilor farmacocinetici ai expunerii la zonisamidă. Dozele de ketoconazol (400 mg/zi) sau cimetidină (1200 mg/zi), administrate la starea de echilibru, nu au avut efecte relevante din punct de vedere clinic asupra parametrilor farmacocinetici ai dozelor unice de zonisamidă administrate la pacienții sănătoși. Cu toate acestea, în mod normal nu este necesară modificarea dozelor de Zoresan în cazul administrării asociate cu inhibitorii de CYP3A4 cunoscuți. Copii și adolescenți Au fost efectuate studii privind interacțiunile numai la adulți.

Fertilitatea, sarcina și alăptarea Femei aflate la vârsta fertilă Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul tratamentului cu Zoresan și timp de o lună după oprirea acestuia. Zoresan nu trebuie utilizat la femeile cu potențial fertil, care nu utilizează metode contraceptive eficace, cu excepția cazurilor în care este absolut necesar și numai dacă se consideră că beneficiul potențial justifică riscul pentru făt. Femeile cu potențial fertil tratate cu zonisamidă trebuie să primească recomandări medicale de specialitate. Femeile care intenționează să rămână gravide trebuie să efectueze un consult la medicul specialist curant pentru a se reevalua tratamentul cu zonisamidă și a se lua în considerare alte opțiuni de tratament. Ca și în cazul tuturor medicamentelor antiepileptice, întreruperea bruscă a tratamentului cu zonisamidă trebuie evitată, întrucât aceasta poate conduce la apariția crizelor de recul, care pot avea

consecințe grave asupra femeii și asupra copilului nenăscut. Riscul de malformații congenitale crește de 2 până la 3 ori la copiii mamelor tratate cu un medicament antiepileptic. Cele mai frecvent raportate sunt keiloschizis, malformațiile cardiovasculare și defectele de tub neural. În comparație cu monoterapia, terapia antiepileptică cu medicamente multiple se asociază cu risc mai mare de malformații congenitale. Sarcina Datele provenite din utilizarea Zoresan la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potențial pentru om nu este cunoscut. Datele provenite dintr-un studiu de registru sugerează o creștere a proporției de copii născuți cu greutate mică la naștere (GMN), prematur sau mici pentru vârsta gestațională (MVG). Aceste creșteri variază între aproximativ 5% și 8% pentru GMN, între aproximativ 8% și 10% pentru nașterile premature și între aproximativ 7% și 12% pentru MVG, toate valorile fiind în comparație cu mamele tratate prin monoterapie cu lamotrigină. Zoresan nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepția cazurilor în care este absolut necesar și numai dacă se consideră că beneficiul potențial justifică riscul pentru făt. Dacă se prescrie Zoresan în timpul sarcinii, pacientelor trebuie să li se ofere informații complete cu privire la vătămarea potențială a fătului și se recomandă utilizarea dozei minime eficace, împreună cu o monitorizare atentă. Alăptarea Zonisamida se excretă în laptele uman; concentrația din laptele matern este egală cu cea din plasma maternă. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abține de la tratamentul cu Zoresan. Din cauza timpului lung de persistență al zonisamidei în organism, alăptarea nu trebuie reluată decât după o lună de la finalizarea tratamentului cu Zoresan. Fertilitatea Nu sunt disponibile date clinice privind efectele zonisamidei asupra fertilității umane. Studiile la animale au indicat modificări ale parametrilor de fertilitate (vezi pct. 5.3).