Fișă tehnică · Xeplion® 50 mg, suspensie injectabilă cu eliberare prelungită

Doze

Tratamentul de iniţiere recomandat cu Xeplion este o doză de 150 mg în ziua 1 de tratament şi o doză de 100 mg o săptămână mai târziu (ziua 8), ambele administrate în muşchiul deltoid în scopul obţinerii rapide a concentraţiilor terapeutice (vezi pct. 5.2). A treia doză trebuie administrată la o lună după a doua doză de inițiere. Doza lunară de întreţinere recomandată este de 75 mg; anumiţi pacienţi pot beneficia de doze mai mici sau mai mari din intervalul recomandat cuprins între 25 şi 150 mg, în funcţie de tolerabilitatea şi/sau eficacitatea individuală a pacientului. Pacienţii supraponderali sau obezi pot necesita doze la limita superioară a intervalului (vezi pct. 5.2). După a doua doză de iniţiere, dozele lunare de întreţinere pot fi administrate fie în muşchiul deltoid, fie în cel gluteal.

Ajustarea dozei de întreţinere poate fi efectuată lunar. Atunci când se fac ajustări ale dozei trebuie luate în considerare caracteristicile de eliberare prelungită ale Xeplion (vezi pct. 5.2), dat fiind faptul că efectul complet al dozelor de întreţinere poate să nu se observe timp de câteva luni.

Trecerea de la paliperidona cu eliberare prelungită administrată oral sau risperidona administrată oral la Xeplion

Tratamentul cu Xeplion trebuie iniţiat conform indicaţiilor de mai sus, de la începutul punctului 4.2. În timpul tratamentului de întreținere cu Xeplion administrat lunar, pacienții stabilizați anterior prin administrarea unor doze diferite de paliperidonă sub formă de comprimate cu eliberare prelungită pot obține o expunere similară la paliperidonă la starea de echilibru prin administrare injectabilă. Pentru a obține o expunere similară în condițiile stării de echilibru farmacocinetic sunt necesare următoarele doze de Xeplion ca tratament de întreținere:

Paliperidona și risperidona administrate oral ca tratament anterior pot fi întrerupte la momentul inițierii tratamentului cu Xeplion. Unii pacienți pot beneficia de întrerupere graduală a tratamentului. Unii pacienți la care trecerea s-a facut de la doze mai mari de paliperidonă administrată oral (de exemplu, 9-12 mg pe zi) la administrarea injectabilă a Xeplion în mușchiul gluteal ar putea prezenta o expunere plasmatică mai redusă în timpul primelor 6 luni după trecerea de la un medicament la altul. Prin urmare, ca alternativă pentru primele 6 luni, se poate lua în considerare administrarea injectabilă în muşchiul deltoid.

Trecerea de la risperidona injectabilă cu acţiune prelungită la Xeplion La trecerea pacienţilor de pe tratamentul cu risperidonă injectabilă cu acţiune prelungită, se iniţiază tratamentul cu Xeplion în locul următoarei injecţii programate. După aceasta, administrarea Xeplion trebuie continuată la intervale lunare. Nu este necesar regimul dozelor de iniţiere la interval de o săptămână incluzând administrarea injectabilă intramusculară (ziua 1 şi respectiv, ziua 8), descris mai sus, la punctul 4.2. Pacienţii stabilizaţi anterior cu diferite doze de risperidonă injectabilă cu acţiune prelungită pot obţine o expunere similară la paliperidonă la starea de echilibru farmacocinetic, în timpul tratamentului de întreţinere cu doze lunare de Xeplion, după cum urmează:.

Întreruperea medicamentelor antipsihotice trebuie făcută în concordanţă cu informaţiile de prescriere corespunzătoare. Dacă tratamentul cu Xeplion este întrerupt, trebuie avute în vedere caracteristicile sale de eliberare prelungită. Trebuie reevaluată periodic necesitatea continuării administrării medicamentelor pentru simptomele extrapiramidale existente (SEP).

Dozele omise

Evitarea dozelor omise

Se recomandă ca a doua doză de iniţiere cu Xeplion să se administreze la o săptămână după prima doză. Pentru a se evita omiterea unei doze, pacienţilor li se poate administra a doua doză cu 4 zile înainte sau după intervalul de o săptămână (ziua 8). În mod similar, după regimul de iniţiere se recomandă a se administra lunar a treia şi următoarele injecţii. Pentru a se evita omiterea unei doze lunare, pacienţilor li se poate administra injecţia cu până la 7 zile înainte sau după termenul de o lună.

Dacă data planificată pentru a doua injecţie cu Xeplion (ziua 8 ± 4 zile) este omisă, reiniţierea recomandată depinde de perioada de timp care a trecut de la prima injecţie administrată pacientului.

A doua doză de iniţiere omisă (< 4 săptămâni de la prima injecţie)

Dacă de la prima injecţie au trecut mai puţin de 4 săptămâni, pacientului trebuie să i se administreze a doua injecţie de 100 mg cât mai rapid posibil, în muşchiul deltoid. O a treia injecţie de Xeplion de 75 mg, fie în muşchiul deltoid, fie în cel gluteal, se va administra la 5 săptămâni de la prima injecţie (independent de momentul celei de-a doua injecţii). În continuare trebuie urmat ciclul lunar normal de injecţii, fie în muşchiul deltoid, fie în cel gluteal, cu doze de 25 mg până la 150 mg, în funcţie de tolerabilitatea şi/sau eficacitatea individuală a pacientului.

A doua doză de iniţiere omisă (4-7 săptămâni de la prima injecţie)

Dacă de la prima injecţie cu Xeplion au trecut între 4 şi 7 săptămâni, reluaţi dozarea cu două injecţii de 100 mg după cum urmează:

1. o injecţie în muşchiul deltoid cât mai rapid posibil

2. o altă injecţie în muşchiul deltoid după o săptămână

3. reluarea ciclului lunar normal de injecţii, fie în muşchiul deltoid, fie în cel gluteal, cu doze de 25 mg până la 150 mg, în funcţie de tolerabilitatea şi/sau eficacitatea individuală a pacientului.

A doua doză de iniţiere omisă (> 7 săptămâni de la prima injecţie)

Dacă de la prima injecţie cu Xeplion au trecut mai mult de 7 săptămâni, se iniţiază dozarea conform indicaţiilor pentru prima iniţiere recomandată cu Xeplion, de mai sus.

Doza lunară de întreţinere omisă (de la 1 lună până la 6 săptămâni)

După iniţiere, ciclul recomandat de administrare a injecţiilor cu Xeplion este lunar. Dacă de la ultima injecţie au trecut mai puţin de 6 săptămâni, doza stabilită anterior trebuie administrată cât mai curând posibil, urmată de injecţii la intervale lunare.

Doza lunară de întreţinere omisă (> 6 săptămâni până la 6 luni)

Dacă de la ultima injecţie cu Xeplion au trecut mai mult de 6 săptămâni, recomandarea este după cum urmează:

Pentru pacienţii stabilizaţi cu doze între 25 şi 100 mg:

1. o injecţie în muşchiul deltoid cât mai curând posibil cu aceeaşi doză cu care pacientul a fost stabilizat anterior

2. o altă injecţie în muşchiul deltoid (aceeaşi doză) după o săptămână (ziua 8)

3. reluarea ciclului lunar normal de injecţii fie în muşchiul deltoid, fie în cel gluteal, cu doze de 25 mg până la 150 mg, în funcţie de tolerabilitatea şi/sau eficacitatea individuală a pacientului.

Pentru pacienţii stabilizaţi cu doză de 150 mg:

1. o injecţie în muşchiul deltoid cât mai curând posibil cu o doză de 100 mg

2. o altă injecţie în muşchiul deltoid după o săptămână (ziua 8) cu o doză de 100 mg

3. reluarea ciclului lunar normal de injecţii fie în muşchiul deltoid, fie în cel gluteal, cu doze de 25 mg până la 150 mg, în funcţie de tolerabilitatea şi/sau eficacitatea individuală a pacientului.

Doza lunară de întreţinere omisă (> 6 luni)

Dacă de la ultima injecţie cu Xeplion au trecut mai mult de 6 luni, iniţiaţi administrarea conform recomandărilor pentru tratamentul de iniţiere cu Xeplion, de mai sus.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

Eficacitatea şi siguranţa la vârstnicii > 65 ani nu au fost stabilite.

În general, doza de Xeplion recomandată la pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală este aceeaşi ca la pacienții adulți mai tineri cu funcţie renală normală. Cu toate acestea, din cauza faptului că pacienţii vârstnici pot avea o funcţie renală diminuată, poate fi necesară ajustarea dozelor (vezi Insuficienţa renală de mai jos, pentru recomandările de doze la pacienţii cu disfuncţie renală).

Insuficienţa renală

Xeplion nu a fost studiat sistematic la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2). Pentru pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance al creatininei ≥ 50 până la < 80 ml/min), tratamentul de iniţiere recomandat cu Xeplion este cu o doză de 100 mg în ziua 1 de tratament şi de 75 mg o săptămână mai târziu, ambele administrate în muşchiul deltoid. Doza lunară de întreţinere recomandată este de 50 mg, cu un interval cuprins între 25 şi 100 mg, în funcţie de tolerabilitatea pacientului şi/sau eficacitatea tratamentului.

Xeplion nu este recomandat în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală moderată sau severă (clearance al creatininei < 50 ml/min) (vezi pct. 4.4).

Insuficienţa hepatică

Bazat pe experienţa cu paliperidona cu administrare orală, la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată nu este necesară ajustarea dozei. Deoarece nu a fost studiată administrarea paliperidonei la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, în cazul acestor pacienţi se recomandă precauţie (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea produsului Xeplion la copiii şi adolescenţii < 18 ani nu au fost stabilite. Nu există date disponibile.

Mod de administrare

Xeplion este destinat numai pentru administrare intramusculară. Nu trebuie administrat în niciun alt mod. Se va injecta lent, profund în muşchiul deltoid sau gluteal. Fiecare injecţie trebuie administrată de către un cadru medical calificat. Administrarea trebuie să se efectueze într-o singură injecţie. Doza nu trebuie administrată în injecţii divizate.

Dozele de iniţiere din zilele 1 şi 8 trebuie administrate ambele în muşchiul deltoid, în scopul obţinerii rapide a concentraţiilor terapeutice (vezi pct. 5.2). După a doua doză de iniţiere, dozele lunare de întreţinere pot fi administrate fie în muşchiul deltoid, fie în cel gluteal. O trecere de la muşchiul gluteal la cel deltoid (şi invers) trebuie luată în considerare în cazul durerilor la locul de injectare, dacă disconfortul la locul de injectare nu este bine tolerat (vezi pct. 4.8). Se recomandă, de asemenea, alternanţa între părţile stângă şi dreaptă (vezi mai jos).

Pentru instrucţiunile de utilizare şi manipulare a medicamentului Xeplion, a se vedea prospectul (informaţii destinate profesioniştilor din domeniul sănătăţii).

Administrarea în muşchiul deltoid

Dimensiunea recomandată a acului pentru administrarea iniţială şi de întreţinere a Xeplion la nivelul muşchiului deltoid este determinată de greutatea pacientului. Pentru cei cu greutate ≥ 90 kg, se recomandă acul de seringă de 1½ inci, calibru 22 (38,1 mm x 0,72 mm). Pentru cei cu greutate <90 kg, se recomandă acul de seringă de 1 inci, calibru 23 (25,4 mm x 0,64 mm). Injecţiile în muşchiul deltoid trebuie alternate între cei doi muşchi deltoizi.

Administrarea în muşchiul gluteal

Dimensiunea recomandată a acului de seringă pentru administrarea de întreţinere a Xeplion la nivelul muşchiului gluteal este de 1½ inci, calibru 22 (38,1 mm x 0,72 mm). Administrarea trebuie efectuată în cadranul supero-extern al regiunii gluteale. Injecţiile în muşchiul gluteal trebuie alternate între cei doi muşchi gluteali.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Se recomandă precauţie atunci când se prescrie Xeplion împreună cu medicamente cunoscute a
prelungi intervalul QT, de exemplu antiaritmice clasa IA (de exemplu quinidină, disopiramidă) şi
antiaritmice clasa III (de exemplu amiodaronă, sotalol), unele antihistaminice, alte antipsihotice şi
unele antimalarice (meflochina). Această listă are caracter orientativ şi nu este completă.
Potenţialul ca Xeplion să influenţeze alte medicamente
Nu se aşteaptă ca paliperidona să provoace interacţiuni farmacocinetice importante din punct de
vedere clinic, cu medicamentele care sunt metabolizate de izoenzimele citocromului P-450.
Ca urmare a efectelor principale ale paliperidonei asupra sistemului nervos central (SNC) (vezi pct.
4.8), Xeplion trebuie utilizat cu precauţie în combinaţie cu alte medicamente care acţionează la nivel

central, de exemplu anxioliticele, majoritatea antipsihoticelor, hipnoticele, opiaceele etc. sau alcoolul
etilic.
Paliperidona poate antagoniza efectul levodopei şi al altor agonişti ai dopaminei. Dacă această
combinaţie este considerată necesară, în special în ultimul stadiu al bolii Parkinson, trebuie prescrisă
cea mai mică doză eficace din fiecare tratament.
Ca urmare a potenţialului său de a induce hipotensiune arterială ortostatică (vezi pct. 4.4), se poate
observa cumularea efectelor atunci când Xeplion este administrat împreună cu alte medicamente care
au acest potenţial, de exemplu alte antipsihotice, antidepresive triciclice.
Se recomandă precauţie în cazul în care paliperidona este asociată cu alte medicamente cunoscute a
avea un efect de scădere a pragului convulsivant (de exemplu, fenotiazinele sau butirofenonele,
antidepresivele triciclice sau ISRS, tramadolul, meflochina etc.)
Administrarea concomitentă a paliperidonei comprimate cu eliberare prelungită la starea de echilibru
(12 mg o dată pe zi) cu divalproex de sodiu comprimate cu eliberare prelungită (între 500 mg şi
2000 mg o dată pe zi) nu a afectat farmacocinetica stării de echilibru a valproatului.
Nu s-a efectuat niciun studiu de interacţiune între Xeplion şi litiu; cu toate acestea, nu este probabilă
apariţia unei interacţiuni farmacocinetice.
Potenţialul ca alte medicamente să influenţeze Xeplion
Studiile in vitro indică faptul că CYP2D6 şi CYP3A4 pot fi minim implicate în metabolismul
paliperidonei, dar nu există dovezi in vitro şi nici in vivo că aceste izoenzime joacă un rol semnificativ
în metabolizarea paliperidonei. Nu a fost demonstrat un efect semnificativ clinic asupra
farmacocineticii paliperidonei în cazul administrării orale concomitente a paliperidonei cu paroxetina,
un inhibitor puternic al CYP2D6.
Administrarea orală concomitentă a paliperidonei cu eliberare prelungită o dată pe zi cu
carbamazepina de 200 mg de două ori pe zi a determinat o scădere cu aproximativ 37 % a Cmax medii
şi a ASC la starea de echilibru ale paliperidonei. Această scădere este determinată, în cea mai mare
parte, de o creştere de 35 % a clearance-ului renal al paliperidonei, cel mai probabil ca urmare a
inducerii de P-gp renală de către carbamazepină. O scădere minoră a cantităţii de substanţă activă
excretată în urină sub formă nemodificată sugerează că a existat un efect minor asupra metabolismului
CYP sau a biodisponibilităţii paliperidonei în timpul administrării concomitente a carbamazepinei. La
doze mai mari de carbamazepină se pot observa scăderi mai mari ale concentraţiilor plasmatice ale
paliperidonei. La iniţierea tratamentului cu carbamazepină, doza de Xeplion trebuie reevaluată şi
mărită dacă este necesar. Invers, la întreruperea tratamentului cu carbamazepină, doza de Xeplion
trebuie reevaluată şi scăzută dacă este necesar.
Administrarea concomitentă a unei doze unice de paliperidonă comprimate cu eliberare prelungită de
12 mg cu divalproex de sodiu comprimate cu eliberare prelungită (două comprimate a 500 mg o dată
pe zi) a avut drept rezultat o creştere de aproximativ 50 % a Cmax şi ASC ale paliperidonei, cel mai
probabil ca rezultat al absorbţiei orale crescute. Întrucât nu s-a observat niciun efect asupra clearanceului sistemic, nu se aşteaptă o interacţiune semnificativă din punct de vedere clinic între divalproex de
sodiu comprimate cu eliberare prelungită şi administrarea intramusculară de Xeplion. Această
interacţiune nu a fost studiată cu Xeplion.
Utilizarea concomitentă de Xeplion cu risperidonă sau cu paliperidonă orală
Deoarece paliperidona este metabolitul principal activ al risperidonei, este necesară prudență atunci
când Xeplion este administrat concomitent cu risperidonă sau cu paliperidonă orală pentru perioade
lungi de timp. Datele de siguranță care implică utilizarea concomitentă de Xeplion cu alte
antipsihotice sunt limitate.

Utilizarea concomitentă a Xeplion cu psihostimulante
Utilizarea concomitentă a psihostimulantelor (de ex. metilfenidat) împreună cu paliperidona poate
duce la simptome extrapiramidale atunci când este schimbat oricare dintre tratamente sau ambele (vezi
pct. 4.4).

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să aveți un copil,
adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament. Nu trebuie să utilizaţi acest medicament în timpul sarcinii decât dacă aţi discutat despre
aceasta cu medicul dumneavoastră. Următoarele simptome pot să apară la nou-născuţii ale căror mame
au utilizat paliperidonă în ultimul trimestru (ultimele trei luni de sarcină): tremurături, rigiditate şi/sau
slăbiciune musculară, somnolenţă, agitaţie, probleme la respiraţie şi dificultăţi de hrănire. În cazul în
care copilul dumneavoastră prezintă oricare dintre aceste simptome, poate fi necesar să vă contactaţi
medicul.
Acest medicament poate trece de la mamă la copil prin laptele matern şi poate face rău sugarului. Prin
urmare, nu trebuie să alăptaţi cât timp utilizaţi acest medicament.
3