Fișă tehnică · Velaxin® 75 mg, capsule cu eliberare prelungită

Regimul de dozare

Episoade depresive majore

Doza iniţială recomandată pentru venlafaxina cu eliberare prelungită este de 75 mg administrată o dată pe zi. La pacienţii care nu răspund la doza iniţială de 75 mg pe zi, se recomandă creşterea dozei, până la doza maximă de 375 mg pe zi. Dozele pot fi crescute la intervale de 2 săptămâni sau mai mari. În condiţii de staţionar, dacă situaţia clinică, datorită severităţii simptomelor, justifică acest lucru, dozele pot fi crescute mai frecvent, dar nu la intervale mai mici de 4 zile.

Din cauza riscului de reacţii adverse dependente de doză, creşterile dozei se vor face doar în urma unei evaluări clinice (vezi pct. 4.4). Trebuie menţinută cea mai mică doză eficace.

Tratamentul pacienţilor trebuie să se prelungească pe o perioadă suficientă de timp, de obicei câteva luni sau mai mult. Tratamentul trebuie reevaluat cu regularitate, în mod individual pentru fiecare caz în parte. De asemenea, pentru prevenirea recurenţei episoadelor depresive majore (EDM), poate fi adecvat un tratament pe termen mai lung. În majoritatea cazurilor, doza recomandată pentru prevenirea recurenţei EDM este aceeaşi cu cea utilizată în cursul episodului curent.

Administrarea medicamentelor antidepresive trebuie să continue timp de cel puţin şase luni după remisie.

Tulburarea de anxietate generalizată

Doza iniţială recomandată pentru venlafaxina cu eliberare prelungită este de 75 mg administrată o dată pe zi. La pacienţii care nu răspund la doza iniţială de 75 mg pe zi, se recomandă creşterea dozei, până la doza maximă de 225 mg pe zi. Dozele pot fi crescute la intervale de 2 săptămâni sau mai mari.

Din cauza riscului de reacţii adverse dependente de doză, creşterile dozei se vor face doar în urma unei evaluări clinice (vezi pct. 4.4). Trebuie menţinută cea mai mică doză eficace.

Tratamentul pacienţilor trebuie să se prelungească pe o perioadă suficientă de timp, de obicei câteva luni sau mai mult. Tratamentul trebuie reevaluat cu regularitate şi în mod individual pentru fiecare caz în parte.

Tulburarea de anxietate socială

Doza recomandată pentru venlafaxina cu eliberare prelungită este de 75 mg administrată o dată pe zi. Nu există dovezi conform cărora dozele mai mari ar aduce vreun beneficiu suplimentar. Cu toate acestea, în cazurile individuale de pacienţi care nu răspund la doza iniţială de 75 mg pe zi, se pot lua în considerare creşteri ale dozei până la doza maximă de 225 mg pe zi. Dozele pot fi crescute la intervale de 2 săptămâni sau mai mult.

Din cauza riscului de reacţii adverse dependente de doză, creşterile dozei se vor face doar în urma unei evaluări clinice (vezi pct. 4.4). Tratamentul trebuie efectuat cu cea mai mică doză eficace. Pacienţii vor fi trataţi pe o perioadă suficientă de timp, de obicei timp de câteva luni sau mai mult. Tratamentul va fi reevaluat cu regularitate şi în mod individual pentru fiecare caz în parte. Tulburarea de panică

Se recomandă utilizarea unei doze de venlafaxină cu eliberare prelungită de 37,5 mg pe zi, timp de 7 zile. Doza trebuie apoi crescută până la 75 mg pe zi. La pacienţii care nu răspund la doza de 75 mg pe zi, se recomandă creşterea dozei, până la doza maximă de 225 mg pe zi. Dozele pot fi crescute la intervale de 2 săptămâni sau mai mult.

Din cauza riscului de reacţii adverse dependente de doză, creşterile dozei se vor face doar în urma unei evaluări clinice (vezi pct. 4.4). Tratamentul trebuie efectuat cu cea mai mică doză eficace. Pacienţii vor fi trataţi pe o perioadă suficientă de timp, de obicei timp de câteva luni sau mai mult. Tratamentul va fi reevaluat cu regularitate şi în mod individual pentru fiecare caz în parte.

Utilizarea la pacienţii vârstnici

Nu sunt considerate necesare ajustări specifice ale dozei de venlafaxină luând în considerare doar vârsta pacientului. Cu toate acestea, se recomandă precauţie în cazul tratamentului pacienţilor vârstnici (de exemplu din cauza posibilităţii de apariţie a insuficienţei renale şi a modificărilor de sensibilitate şi afinitate faţă de neurotransmiţători ce survin cu înaintarea în vârstă). Trebuie utilizată întotdeauna cea mai mică doză eficace, iar pacienţii vor fi monitorizaţi atent în cazul în care este necesară o creştere a dozei.

Utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani

Venlafaxina nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi.

Studiile clinice controlate efectuate la copii şi adolescenţi cu tulburare depresivă majoră nu au demonstrat eficacitatea utilizării şi nu susţin utilizarea venlafaxinei la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4 și 4.8).

Nu au fost stabilite eficacitatea şi siguranţa utilizării venlafaxinei pentru alte indicaţii terapeutice la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică

În general, la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară şi moderată trebuie luată în considerare o reducere a dozei cu 50%. Totuşi, datorită variabilităţii interindividuale a clearance-ului, este de dorit ca stabilirea dozei să se facă în mod individual. Datele privind utilizarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sunt limitate. În aceste cazuri se recomandă precauţie şi se va lua în considerare o reducere a dozei cu peste 50%. În cazul tratamentului pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă, se va face o evaluare a raportului riscbeneficiu.

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală

Cu toate că nu este necesară o modificare a dozei la pacienţii cu rata de filtrare glomerulară (RFG) de 30-70 ml/min., se recomandă precauţie în aceste cazuri. La pacienţii care necesită hemodializă şi la cei cu insuficienţă renală severă (RFG <30 ml/min), doza trebuie redusă cu 50%. Datorită variabilităţii interindividuale a clearance-ului în aceste cazuri, este de dorit ca stabilirea dozei să se facă în mod individual.

Simptomele de întrerupere observate la sistarea tratamentului cu venlafaxină Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. La sistarea tratamentului cu venlafaxină, doza trebuie redusă treptat pe o perioadă de cel puţin una-două săptămâni, pentru a reduce riscul apariţiei sindromului de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Cu toate acestea, perioada de timp necesară pentru scăderea treptată a dozei poate depinde de doză, durata terapiei și de fiecare pacient în parte. La unii pacienți este posibil să fie necesară întreruperea tratamentului treptat, pe o perioadă de câteva luni sau mai mult.

Dacă apar simptome intolerabile ca urmare a scăderii dozei sau a întreruperii tratamentului, se poate lua în considerare revenirea la doza prescrisă anterior. Ulterior, medicul poate relua procesul de scădere a dozei, dar într-un ritm mai lent.

Mod de administrare

Medicamentul este destinat administrării orale.

Se recomandă administrarea împreună cu alimente a capsulelor de venlafaxină cu eliberare prelungită, zilnic, la aproximativ aceeaşi oră a zilei. Capsulele trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid. Capsulele nu trebuie divizate, zdrobite, mestecate sau dizolvate.

Capsulele de venlafaxină cu eliberare prelungită conţin corpusculi sferici care eliberează substanţa activă în tractul digestiv într-un ritm lent. Partea insolubilă a acestor corpusculi sferici este eliminată şi poate fi regăsită în masele fecale.

Trecerea pacienților de pe preparatul Velaxin comprimate la Velaxin capsule cu eliberare prelungită Pacienţii trataţi cu comprimate de venlafaxină cu eliberare imediată pot trece la tratamentul cu capsule de venlafaxină cu eliberare prelungită, utilizând cea mai apropiată doză zilnică echivalentă. De exemplu doza de 37,5 mg comprimate de venlafaxină cu eliberare imediată administrată de două ori pe zi poate fi înlocuită cu doza de 75 mg capsule de venlafaxină cu eliberare prelungită administrată o dată pe zi. Este posibil să fie necesare ajustări individuale ale dozei.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO)
IMAO neselectivi ireversibili
Este contraindicată administrarea concomitentă de venlafaxină cu IMAO neselectivi ireversibili.
Iniţierea tratamentului cu venlafaxină nu trebuie să se facă la mai puţin de 14 zile de la întreruperea
tratamentului cu un IMAO neselectiv ireversibil. Tratamentul cu venlafaxină trebuie întrerupt cu cel
puţin 7 zile înaintea începerii tratamentului cu un IMAO neselectiv ireversibil (vezi pct. 4.3 și 4.4).
Inhibitor selectiv reversibil al MAO-A (moclobemidă)
Datorită riscului de apariţie a sindromului serotoninergic, nu se recomandă asocierea venlafaxinei
cu un IMAO reversibil şi selectiv, precum moclobemida. După tratamentul cu un inhibitor
reversibil al MAO se va respecta un interval de 14 zile înaintea iniţierii tratamentului cu
venlafaxină. Se recomandă întreruperea tratamentului cu venlafaxină cu cel puţin 7 zile înaintea
începerii tratamentului cu un IMAO reversibil (vezi pct. 4.4).
IMAO neselectiv reversibil (linezolid)
Antibioticul linezolid este un inhibitor slab neselectiv şi reversibil al MAO, prin urmare nu trebuie
administrat pacienţilor trataţi cu venlafaxină (vezi pct. 4.4).
Au fost raportate reacţii adverse severe la pacienţii la care s-a întrerupt recent tratamentul cu un
IMAO şi s-a iniţiat tratamentul cu venlafaxină, sau la care s-a întrerupt recent tratamentul cu
venlafaxină, după care s-a iniţiat tratamentul cu un IMAO. Aceste reacţii au inclus tremor,
mioclonii, diaforeză, greaţă, vărsături, hiperemie facială, ameţeală şi hipertermie cu caracteristici de
tipul sindromului neuroleptic malign, convulsii şi deces.
Sindrom serotoninergic
La fel ca în cazul altor agenţi serotoninergici, în cursul tratamentului cu venlafaxină poate apărea
sindromul serotoninergic, în special în cazul utilizării concomitente a altor agenţi ce pot afecta
sistemul de neurotransmisie serotoninergică (precum triptani, Datele observaționale indică un risc
crescut (mai puțin de 2 ori) de hemoragie postpartum după aplicarea expunerii la SSRI / SNRI cu o
lună înainte de naștere (vezi pct. 4.4 și 4.8)., litiu, amfetamine, sibutramină, tramadol sau sunătoare
[Hypericum perforatum], buprenorfină (sau combinația lui cu naloxonă), fentanil şi analogii săi,
tramadol, dextrometorfan, tapentadol, petidină, metadonă şi pentazocină), medicamente care
afectează metabolizarea serotoninei (precum IMAO, de exemplu albastru de metilen) sau cu
precursori de serotonină (cum sunt suplimentele de triptofan), de asemenea cu antipsihotice și alţi
antagonişti de dopamină (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
În cazul în care situaţia clinică impune asocierea terapeutică a venlafaxinei cu un medicament care
afectează sistemul serotoninergic și / sau dopaminergic, se recomandă supravegherea atentă a
pacientului, în special în perioadele de iniţiere a tratamentului şi de creştere a dozei.
Nu se recomandă utilizarea concomitentă a venlafaxinei cu precursori de serotonină (cum sunt
suplimentele de triptofan) (vezi pct. 4.4).
Substanţe cu acţiune la nivelul SNC
Nu s-a evaluat în mod sistematic riscul pe care îl implică utilizarea venlafaxinei în asociere cu alte
substanţe cu acţiune la nivelul SNC. În consecinţă, se recomandă precauţie în administrarea
venlafaxinei în asociere cu alte substanţe cu acţiune la nivelul SNC.
Alcool etilic

S-a demonstrat că venlafaxina nu creşte gradul de afectare psihică şi motorie cauzată de etanol. Cu
toate acestea, la fel ca în cazul tuturor substanţelor cu acţiune la nivelul SNC, pacienţii trebuie
sfătuiţi să evite consumul de alcool.
Medicamente care prelungesc intervalul QT
Riscul de prelungire al intervalului QT şi/sau de aritmii ventriculare (de exemplu torsada varfurilor)
creşte în cazul administrării concomitente de alte medicamente care prelungesc intervalul QTc.
Administrarea concomitentă a acestor medicamente trebuie evitată (vezi pct. 4.4)
Clasele de medicamente relevante includ:
• antiaritmice clasa Ia şi III (de exemplu chinidină, amiodaronă, sotalol, dofetilidă)
• unele antipsihotice (de exemplu tioridazină)
• unele macrolide (de exemplu eritromicină)
• unele antihistaminice
• unele antibiotice chinolone (de exemplu moxifloxacină)
Lista de mai sus nu este exhaustivă, de aceea trebuie evitată administrarea concomitentă şi altor
medicamente cunoscute ca produc prelungirea intervalului QT.
Efectul altor medicamente asupra venlafaxinei
Ketoconazol (inhibitor al CYP3A4)
Un studiu farmacocinetic cu ketoconazol la pacienţii metabolizatori rapizi (MR) sau lenţi (ML) pe
calea CYP2D6 a indicat o valoare mai mare a ASC pentru venlafaxină (70% şi 21% la pacienţii
CYP2D6 ML, respectiv MR) şi O-desmetilvenlafaxină (33% şi 23% la pacienţii CYP2D6 ML,
respectiv MR) în urma administrării ketoconazolului. Utilizarea concomitentă a inhibitorilor
CYP3A4 (de exemplu, atazanavir, claritromicină, indinavir, itraconazol, voriconazol, posaconazol,
ketoconazol, nelfinavir, ritonavir, saquinavir, telitromicină) şi venlafaxinei poate creşte
concentraţiile de venlafaxină şi O-desmetilvenlafaxină. Prin urmare, se recomandă precauţie dacă
pacientul este tratat concomitent cu un inhibitor de CYP3A4 şi venlafaxină.
Efectul venlafaxinei asupra altor medicamente
Medicamente metabolizate pe calea izoenzimelor citocromului P450
Studiile in vivo indică faptul că venlafaxina este un inhibitor relativ slab al CYP2D6. In vivo
venlafaxina nu a inhibat CYP3A4 (alprazolam şi carbamazepină), CYP 1A2 (cafeină) şi CYP2C9
(tolbutamidă) sau CYP2C19 (diazepam).
Litiu
În cazul utilizării concomitente a venlafaxinei şi litiului poate apărea sindromul serotoninergic.
Diazepam
Venlafaxina nu are efecte asupra parametrilor farmacocinetici şi farmacodinamici ai diazepamului
şi ai metabolitului său activ, desmetildiazepamul. Diazepamul nu afectează parametrii
farmacocinetici ai venlafaxinei sau ai O-desmetilvenlafaxinei. Nu se cunoaşte dacă există o
interacţiune farmacocinetică şi/sau farmacodinamică cu alte benzodiazepine.
Imipramină
Venlafaxina nu influenţează parametrii farmacocinetici ai imipraminei şi ai 2-OH-imipraminei. În
cazul administrării unei doze zilnice de venlafaxină cuprinse între 75 mg şi 150 mg, creşterea
dependentă de doză a ASC pentru 2-OH-desipramină a fost de 2,5 până la 4,5 ori. Imipramina nu a
afectat parametrii farmacocinetici ai venlafaxinei şi ai O-desmetilvenlafaxinei. Nu se cunoaşte
semnificaţia clinică a acestei interacţiuni. Se recomandă precauţie în cazul administrării
concomitente a venlafaxinei şi imipraminei.
Haloperidol
Studiile farmacocinetice cu haloperidol au indicat o scădere cu 42% a clearance-ului oral total, o
creştere cu 70% a ASC şi o creştere cu 88% a Cmax, însă nici o modificare a timpului de
înjumătăţire pentru haloperidol. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii trataţi
concomitent cu haloperidol şi venlafaxină. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestei interacţiuni.

Risperidonă
Venlafaxina a determinat creşterea nivelului ASC al risperidonei cu 50%, dar nu a afectat în mod
semnificativ profilul farmacocinetic al fracţiunii active totale (risperidonă plus 9hidroxirisperidonă). Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestei interacţiuni.
Metoprolol
Administrarea concomitentă a venlafaxinei şi metoprololului la voluntari sănătoşi în cadrul unui
studiu de interacţiune farmacocinetică privind ambele medicamente a condus la o creştere a
concentraţiilor plasmatice ale metoprololului cu aproximativ 30-40%, fără a afecta concentraţiile
plasmatice ale metabolitului său activ, α-hidroximetoprolol. Nu se cunoaşte relevanţa clinică a
acestei constatări la pacienţii hipertensivi. Metoprololul nu a afectat profilul farmacocinetic al
venlafaxinei şi al metabolitului său activ, O-desmetilvenlafaxina. Se recomandă precauţie în cazul
administrării concomitente a venlafaxinei şi metoprololului.
Indinavir
Studiile farmacocinetice cu indinavir au indicat o scădere cu 28% a ASC şi o scădere cu 36% a
Cmax pentru indinavir. Indinavirul nu a afectat parametrii farmacocinetici ai venlafaxinei şi ai Odesmetilvenlafaxinei. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestei interacţiuni.
Contraceptivele orale
În cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost raportate sarcini nedorite la paciente care luau
tratament cu contraceptive orale concomitent cu venlafaxină. Nu există dovezi clare că aceste
sarcini au fost un rezultat al interacţiunii medicamentoase cu venlafaxina. Nu au fost efectuate
studii de interacţiune cu contraceptivele hormonale.

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi
gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest
medicament.
Sarcina
Trebuie să folosiţi Velaxin numai după ce discutaţi cu medicul dumneavoastră beneficiile potenţiale
şi potenţialele riscuri pentru copilul dumneavoastră nenăscut.
Dacă luați capsule Velaxin în timpul sarcinii, spuneți moaşei și/sau medicului dumneavoastră.
Asiguraţi-vă că moaşa şi/sau medicul dumneavoastră cunosc faptul că luaţi Velaxin. Când sunt
administrate în perioada sarcinii, medicamente asemănătoare (IRSS) pot creşte riscul apariţiei unei
probleme grave la nou-născut numită hipertensiune pulmonară persistentă a nou născutului
(HTPPNN) care face copilul să respire mai repede şi să aibă culoare albăstruie. Aceste simptome
apar în general în primele 24 de ore de la naştere. Dacă aceasta se întâmplă copilului
dumneavoastră, trebuie să vă adresaţi imediat medicului şi/sau moaşei dumneavoastră.
Dacă luaţi acest medicament în timpul sarcinii, în plus faţă de problemele de respiraţie alte
simptome pe care le poate avea copilul dumneavoastră după naştere sunt tulburările de alimentaţie.
Dacă copilul dumneavoastră are aceste simptome la naştere şi sunteţi îngrijorată, contactaţi-l pe
medicul şi/sau moaşa dumneavoastră care vă vor putea face recomandări.
Dacă luaţi acest medicament spre sfârșitul sarcinii, poate exista un risc crescut de sângerare
vaginală abundentă la scurt timp după naștere, mai ales dacă aveți istoric de afecțiuni hemoragice.
Medicul dumneavoastră sau moaşa trebuie sa știe că luaţi Velaxin, astfel încât să vă poată sfătui.
Alăptarea
Velaxin trece în laptele matern. Există riscul apariţiei unor efecte asupra copilului. Au fost raportate
cazuri de sugari alăptaţi la sân care au manifestat iritabilitate, plâns şi tulburări ale somnului. Aceste
simptome au fost înregistrate şi după întreruperea tratamentului cu Velaxin. Ca urmare, trebuie să
discutaţi acest lucru cu medicul dumneavoastră iar acesta va decide dacă trebuie să întrerupeţi
alăptarea sau tratamentul cu Velaxin.
Consultaţi medicul sau farmacistul înainte de a lua orice medicament.