Fișă tehnică · Uviromed 500 mg, comprimate filmate

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE Infecţii cu virusul varicelo-zosterian (VVZ) – herpes zoster şi zoster oftalmic Pacienţii trebuie sfătuiţi să înceapă tratamentul cât mai repede posibil după stabilirea diagnosticului de herpes zoster. Nu există date privind tratamentul iniţiat după mai mult de 72 ore de la debutul erupţiei zosteriene. Adulţi imunocompetenţi Doza administrată la pacienţii imunocompetenţi este de 1000 mg Uviromed de 3 ori pe zi, timp de 7 zile (3000 mg doză zilnică totală). Această doză trebuie redusă în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi mai jos Insuficienţa renală). Adulţi imunocompromişi Doza administrată la pacienţi imunocompromişi este de 1000 mg Uviromed de 3 ori pe zi, timp de cel puţin 7 zile (3000 mg doză zilnică totală), iar administrarea medicamentului va fi continuată timp de 2 zile de la uscarea leziunilor. Această doză trebuie redusă în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi mai jos Insuficienţa renală). La pacienţii imunocompromişi, se recomandă tratamentul antiviral în decurs de o săptămână de la formarea veziculelor sau în orice moment înainte de formarea de cruste pe toate leziunile. Tratamentul infecţiilor cu virusul herpes simplex (VHS) la adulţi şi adolescenţi (cu vârsta ≥ 12 ani) Adulţi şi adolescenţi (cu vârsta ≥ 12 ani) imunocompetenţi Doza de Uviromed este de 500 mg administrată de 2 ori pe zi (doza zilnică totală este de 1000 mg). Această doză trebuie redusă în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi mai jos Insuficienţa renală). Pentru episoadele recurente, durata tratamentului trebuie să fie între trei şi cinci zile. Pentru episoadele iniţiale, care pot fi mai severe, tratamentul poate fi prelungit până la zece zile. Administrarea dozelor trebuie să înceapă cât mai curând posibil. Pentru episoadele recidivante cu Herpes simplex, administrarea dozelor trebuie să înceapă în timpul perioadei prodromale sau imediat după apariţia primelor semne sau simptome. Uviromed poate preveni dezvoltarea leziunii când este utilizat la primele semne şi simptome ale recidivei cu VHS. Herpes labial La adulţi şi adolescenţi, tratamentul eficace al herpesului labial (herpes simplex) implică administrarea de valaciclovir 2000 mg de două ori pe zi, pentru o zi. A doua doză trebuie administrată după aproximativ 12 ore (nu mai devreme de 6 ore) după prima doză. Această doză trebuie redusă în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi mai jos Insuficienţa renală). Când se utilizează această schemă de administrare, tratamentul nu trebuie să depăşească o zi, deoarece nu s-a demonstrat că prelungirea tratamentului conferă un beneficiu clinic suplimentar.

Tratamentul trebuie iniţiat de la primul simptom de herpes simplex (de exemplu, furnicături, prurit sau senzaţie de arsură). Adulţi imunocompromişi Pentru tratamentul infecţiilor cu VHS la adulţi imunocompromişi, doza este de 1000 mg de două ori pe zi, timp de cel puţin 5 zile, după evaluarea severităţii stării clinice şi a statutului imunologic ale pacientului. Pentru episoadele iniţiale, care pot fi mai severe, tratamentul poate fi prelungit pe o durată de zece zile. Administrarea trebuie începută cât mai curând posibil. Această doză trebuie redusă în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi mai jos Insuficienţa renală). Pentru obţinerea unui beneficiu clinic maxim, tratamentul trebuie iniţiat în primele 48 de ore. Se recomandă o monitorizare strictă a evoluţiei leziunilor. Supresia recurenţei infecţiilor cu virusul herpes simplex (VHS) la adulţi şi adolescenţi (cu vârsta ≥ 12 ani) Adulţi şi adolescenţi (cu vârsta ≥ 12 ani) imunocompetenţi Doza de Uviromed este de 500 mg, o dată pe zi. La unii pacienţi cu recidive foarte frecvente (≥ 10 pe an în absenţa tratamentului) pot fi obţinute beneficii suplimentare prin administrarea dozei zilnice de 500 mg, divizată în două prize (250 mg de 2 ori pe zi). Această doză trebuie redusă în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi mai jos Insuficienţa renală). Tratamentul trebuie reevaluat după 6 până la 12 luni de administrare. Adulţi imunocompromişi Doza de Uviromed este de 500 mg, de două ori pe zi. Această doză trebuie redusă în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi mai jos Insuficienţa renală). Tratamentul trebuie reevaluat după 6 până la 12 luni de administrare. Profilaxia infecţiei şi a bolii induse de virusul citomegalic (VCM) la adulţi şi adolescenţi (cu vârsta ≥ 12 ani) Doza de Uviromed este de 2000 mg, de patru ori pe zi; tratamentul trebuie iniţiat cât mai repede posibil după transplant. Această doză trebuie redusă în funcţie de clearance-ul creatininei (vezi mai jos Insuficienţa renală). De regulă, durata tratamentului este de 90 zile, dar poate fi necesară extinderea acestei perioade la pacienţii cu risc mare. Grupe speciale de pacienţi Copii Siguranța și eficacitatea Uviromed la copiii cu vârsta sub 12 ani nu a fost evaluată. Vârstnici La pacienţii vârstnici trebuie avută în vedere posibilitatea insuficienţei renale şi doza trebuie ajustată în consecinţă (vezi mai jos Insuficienţa renală). Trebuie menţinută o hidratare corespunzătoare. Insuficienţa renală

Se recomandă prudenţă în cazul administrării Uviromed la pacienţi cu insuficienţă renală. Trebuie menţinută o hidratare adecvată. Doza de Uviromed trebuie redusă la pacienţi cu insuficienţă renală, după cum este indicat mai jos în Tabelul 1. La pacienţii hemodializaţi intermitent, doza de Uviromed trebuie administrată după efectuarea hemodializei. Clearance-ul creatininei trebuie monitorizat frecvent, în special în perioadele în care funcţia renală se modifică rapid, de exemplu imediat după transplant sau grefă. Doza de Uviromed trebuie ajustată în consecinţă. Insuficienţa hepatica Studiile efectuate cu o doză unică de valaciclovir de 1000 mg la pacienţii adulţi au indicat faptul că nu este necesară modificarea dozei la pacienţii cu ciroză hepatică uşoară sau moderată (cu menţinerea funcţiei de sinteză hepatică). Datele farmacocinetice la pacienţii adulţi cu ciroză avansată (afectare a funcţiei de sinteză hepatică şi dovezi de şunturi porto-sistemice) nu indică necesitatea unei ajustări a dozei; cu toate acestea, experienţa clinică este limitată. Pentru administrarea de doze mai mari (4000 mg sau mai mult pe zi), vezi pct. 4.4. Tabelul 1: AJUSTAREA DOZEI ÎN INSUFICIENŢĂ RENALĂ Indicații terapeutice

Clearance-ul creatininei ml/min Infecții cu virusul varicelo-zosterian (VZV) Tratamentul herpesului zoster ≥ 50 (zona zoster) 30 până la 49 la adulţi imunocompetenţi şi 10 până la 29 imunocompromişi 10 Infecții cu virus herpes simplex (VHS) Tratamentul infecțiilor cu VHS - Adulți și adolescenți ≥ 30 imunocompetenți < 30 - adulţi imunocompromişi ≥ 30 < 30 Tratamentul herpesului labial ≥ 50 (cu ulceraţii) la adulţi şi 30 până la 49 adolescenţi imunocompetenţi 10 până la 29 (alternativ o zi de regim) < 10 Supresia infecțiilor cu VHS - adulţi şi adolescenţi ≥ 30 imunocompetenţi < 30 - adulţi imunocompromişi ≥ 30 < 30 Infecții cu virusul citomegalic VCMV Profilaxia infecţiei cu VCM în ≥ 75 transplantul de organe solide 50 până la < 75 la adulţi şi adolescenţi 25 până la < 50 10 până la < 25 < 10 sau în dializă

Doza de valaciclovira

1000 mg de 3 ori pe zi 1000 mg de 2 ori pe zi 1000 mg o dată pe zi 500 mg o dată pe zi

500 mg de 2 ori pe zi 500 mg o data pe zi 1000 mg de 2 ori pe zi 1000 mg o data pe zi 2000 mg de 2 ori pe zi 1000 mg de 2 ori pe zi 500 mg de 2 ori pe zi 500 mg doză unică 500 mg o data pe zib 250 mg o data pe zi 500 mg de 2 ori pe zi 500 mg o dată pe zi 2000 mg de 4 ori pe zi 1500 mg de 4 ori pe zi 1500 mg de 3 ori pe zi 1500 mg de 2 ori pe zi 1500 mg o data pe zi

Pentru pacienţi hemodializaţi intermitent, în zilele de dializă, doza trebuie administrată după finalizarea dializei. a

Pentru supresia VHS la subiecţi imunocompetenţi cu antecedente de ≥10 recidive/an, rezultate mai bune pot fi obţinute cu 250 mg de 2 ori pe zi. b

Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiuni Administrarea concomitentă a valaciclovirului cu medicamente nefrotoxice trebuie utilizată cu prudenţă, în special la pacienţii cu insuficienţă renală şi sub monitorizare periodică a funcţiei renale. Acest lucru se aplică în cazul administrării concomitente cu aminoglicozide, substanţe organoplatinice, substanţe de contrast pe bază de iod, metotrexat, pentamidină, foscarnet, ciclosporină şi tacrolimus. Aciclovirul este eliminat, în principal, urinar, sub formă nemodificată, prin secreţie renală tubulară activă. După administrarea a 1000 mg de valaciclovir, cimetidina şi probenecidul reduc clearance-ul renal al aciclovirului şi cresc ASC pentru aciclovir cu aproximativ 25% respectiv, 45%, prin inhibarea secreţiei renale active a aciclovirului. Cimetidina şi probenecidul, luate împreună cu valaciclovir determină creşterea ASC pentru aciclovir cu aproximativ 65%. Alte medicamente (inclusiv de exemplu, tenofovir) care intră în competiţie cu acest mecanism ce completează sau inhibă secreţia tubulară activă, administrate concomitent, pot creşte concentraţiile de aciclovir. În mod similar, administrarea de valaciclovir poate creşte concentraţiile plasmatice ale substanţei administrate concomitent. La pacienţi expuşi la doze mari de aciclovir provenit din valaciclovir (de exemplu, dozele utilizate pentru tratamentul infecţiilor cu herpes zoster sau pentru profilaxia infecţiei cu VCM), este necesară prudenţă în timpul administrării concomitente cu medicamente care inhibă secreţia tubulară renală activă. Au fost identificate creşteri ale ASC plasmatice pentru aciclovir şi metabolitul inactiv al micofenolatului mofetil, un medicament imunosupresor utilizat la pacienţii cu transplant, atunci când cele două medicamente au fost administrate concomitent. La voluntarii sănătoşi, nu s-au observat modificări ale concentraţiilor plasmatice maxime în cazul administrării concomitente a valaciclovirului cu micofenolat mofetil. Experienţa clinică privind utilizarea concomitentă a acestor medicamente este limitată.

Fertilitatea, sarcina şi alăptarea Sarcina Datele limitate privind utilizarea valaciclovirului şi datele moderate cantitativ privind utilizarea aciclovirului în timpul sarcinii sunt disponibile din registrele de evidenţă a sarcinii [care au fost completate cu rezultatele provenite de la gravidele expuse la valanciclovir sau la aciclovir (metabolitul activ al valaciclovirului) administrat pe cale orală sau intravenoasă]; 111 şi 1246 de rezultate (respectiv 29 şi 756 de rezultate în timpul primului trimestru de sarcină) precum şi experienţa după punerea pe piaţă nu au indicat malformaţii sau toxicitate feto/neonatală. Studiile la animale au arătat că valaciclovirul nu induce toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Valaciclovirul trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă posibilele beneficii ale tratamentului depăşesc riscul potenţial. Alăptarea Aciclovir, principalul metabolit al valaciclovirului, este excretat în laptele matern. Cu toate acestea, la dozele terapeutice de valaciclovir, nu sunt aşteptate efecte nocive la nou-născuţii/sugarii alăptaţi la sân, din moment ce doza ingerată de copil este mai mică de 2% din doza terapeutică de aciclovir administrată intravenos pentru tratamentul herpesului nou-născutului. Valaciclovir trebuie utilizat cu precauţie în timpul alăptării şi numai când este indicat clinic. Fertilitatea Valaciclovirul administrat pe cale orală şobolanilor, nu afectează fertilitatea acestora. În cazul administrării parenterale de doze mari de aciclovir au fost observate la şobolani şi câini atrofie testiculară şi aspermatogeneză. La om nu au fost efectuate studii privind efectul valaciclovirului asupra fertilităţii, dar la 20 de pacienţi, după 6 luni de tratament zilnic cu doze de 400 mg sau 1000 mg aciclovir, nu au fost raportate modificări asupra numărului, motilităţii sau morfologiei spermatozoizilor.