Fișă tehnică · Ultrox® 20 mg, comprimate filmate

Înainte de iniţierea tratamentului pacientul trebuie instruit să urmeze o dietă standard de reducere a colesterolemiei care trebuie să continue pe durata tratamentului. Doza trebuie individualizată în funcţie de obiectivul tratamentului şi răspunsul pacientului, utilizând ghidurile curente.

Ultrox poate fi administrat în orice moment al zilei cu sau fără alimente.

Tratamentul hipercolesterolemiei

Doza de iniţiere recomandată este 5 mg sau 10 mg administrate pe cale orală o dată pe zi, atât la pacienţii care nu au mai urmat niciodată tratament cu statine, cât şi la pacienţii care sunt trecuţi de la un tratament cu un alt inhibitor al HMG-CoA reductazei. Alegerea dozei de iniţiere trebuie să ia în considerare colesterolemia fiecărui pacient şi riscul cardiovascular, cât şi riscul potenţial de reacţii adverse (vezi pct. 4.4 și 4.8). Ajustarea dozei poate fi făcută după 4 săptămâni, dacă este necesar (vezi pct. 5.1). Având în vedere creşterea frecvenţei raportării de reacţii adverse în cazul utilizării dozei de 40 mg, comparativ cu dozele mai mici (vezi pct. 4.8), o creştere treptată finală la doza maximă de 40 mg trebuie luată în considerare numai în cazul pacienţilor cu hipercolesterolemie severă şi risc cardiovascular crescut (în special pacienţii cu hipercolesterolemie familială), care nu ating valorile ţintă ale tratamentului cu doza de 20 mg şi în cazul cărora se va efectua o monitorizare de rutină (vezi pct. 4.4). La iniţierea dozei de 40 mg se recomandă monitorizare specializată.

Prevenţia evenimentelor cardiovasculare

În studiul de evaluare a reducerii riscului de evenimente cardiovasculare doza utilizată a fost de 20 mg pe zi (vezi pct. 5.1).

Copii şi adolescenţi

Utilizarea rosuvastatinei la copii şi adolescenţi trebuie efectuată numai de către medici specialişti. Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani (Stadiul Tanner <II-V) Hipercolesterolemia familială heterozigotă

La copii şi adolescenţi cu hipercolesterolemie familială heterozigotă doza uzuală de iniţiere este de 5 mg zilnic.

• La copiii cu vârsta între 6 și 9 ani cu hipercolesterolemie familială heterozigotă dozele uzuale sunt cuprinse în intervalul 5 - 10 mg , administrate pe cale orală o dată pe zi. Siguranţa și eficacitatea dozelor mai mari de 10 mg nu au fost studiate la această grupă de pacienţi.

• La copiii cu vârsta între 10 și 17 ani cu hipercolesterolemie familială heterozigotă dozele uzuale sunt cuprinse în intervalul 5-20 mg, administrate pe cale orală o dată pe zi. Siguranţa și eficacitatea dozelor mai mari de 20 mg nu au fost studiate la această grupă de pacienţi.

Doza trebuie crescută treptat în funcţie de răspunsul individual şi tolerabilitatea pacientului, conform recomandărilor pentru tratamentul la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4). Copii şi adolescenţii trebuie să urmeze o dietă standard de scădere a colesterolemiei înainte de iniţierea tratamentului cu rosuvastatină, iar această dietă trebuie continuată pe durata tratamentului cu rosuvastatină.

Hipercolesterolemia familială homozigotă

La copiii cu vârsta între 6 și 17 ani cu hipercolesterolemie familială homozigotă, doza maximă recomandată este de 20 mg o dată pe zi.

2

Este recomandată administrarea unei doze iniţiale de 5 până la 10 mg în funcţie de vârstă, greutate și utilizarea statinelor în antecedente. Creșterea la doza maximă de 20 mg o dată pe zi trebuie efectuată în concordanţă cu răspunsul și tolerabilitatea individuală la pacienţii copii și adolescenţi, conform cu ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea la copii și adolescenţi (vezi pct 4.4). Copiii și adolescenţii trebuie să urmeze regimul alimentar standard de reducere a colesterolului înainte de iniţierea tratamentului cu rosuvastatină; acest regim alimentar trebuie continuat în timpul tratamentului cu rosuvastatină.

La această grupă de pacienţi există experienţă limitată cu doze mai mari de 20 mg.

Comprimatul de 40 mg nu este adecvat pentru utilizare la copii şi adolescenţi.

Copii cu vârsta sub 6 ani

Siguranţa și eficacitatea utilizării la copii cu vârsta sub 6 ani nu a fost studiată. Prin urmare, utilizarea Ultrox nu este recomandată la copii cu vârsta sub 6 ani.

Utilizarea la vârstnici

În cazul pacienţilor cu vârsta peste 70 de ani se recomandă o doză de iniţiere de 5 mg (vezi pct. 4.4). Nu este necesară nicio altă ajustare a dozei în funcţie de vârstă.

Doze la pacienţii cu insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată. Doza de iniţiere recomandată este 5 mg la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei < 60 ml/min). Doza de 40 mg este contraindicată în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală moderată. Utilizarea oricărei doze de rosuvastatină la pacienţii cu insuficienţă renală severă este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 5.2).

Doze la pacienţii cu insuficienţă hepatică

Nu a existat o creştere a expunerii sistemice la rosuvastatină în cazul subiecţilor cu scor ChildPugh mai mic sau egal cu 7. Cu toate acestea, a fost observată o creştere a expunerii sistemice în cazul subiecţilor cu scor Child-Pugh 8 sau 9 (vezi pct. 5.2). În cazul acestor pacienţi trebuie efectuată o evaluare a funcţiei renale (vezi pct. 4.4). Nu există experienţă privind subiecţii cu scor Child-Pugh mai mare de 9. Rosuvastatina este contraindicată în cazul pacienţilor cu afecţiuni hepatice acute (vezi pct. 4.3).

Rasă

A fost observată o expunere sistemică mai mare la subiecţii asiatici (vezi pct. 4.4 şi 5.2). În cazul pacienţilor de origine asiatică se recomandă o doză de iniţiere de 5 mg. Doza de 40 mg este contraindicată la aceşti pacienţi.

Polimorfisme genetice

Se cunosc tipuri specifice de polimorfisme genetice care pot duce la creşterea expunerii la rosuvastatină (vezi pct. 5.2). La pacienţii cunoscuţi cu astfel de tipuri specifice de polimorfisme, se recomandă scaderea dozei zilnice de rosuvastatină.

Doze la pacienţii cu factori predispozanţi pentru miopatie

Doza de iniţiere recomandată este 5 mg în cazul pacienţilor cu factori predispozanţi pentru miopatie (vezi pct. 4.4).

Doza de 40 mg este contraindicată la unii dintre aceşti pacienţi (vezi pct. 4.3).

3

Tratamente concomitente

Rosuvastatina este un substrat pentru diferite proteine transportoare (de exemplu OATP1B1 şi BRCP). Riscul de miopatie (inclusiv rabdomioliză) este crescut atunci când rosuvastatina se administrează concomitent cu anumite medicamente care pot creşte concentraţia plasmatică de rosuvastatină, din cauza interacţiunii cu aceste proteine transportoare (de exemplu ciclosporina şi anumiţi inhibitori de proteaze, inclusiv asocierile de ritonavir cu atazanavir, lopinavir şi/sau tipranavir; vezi pct. 4.4 şi 4.5). Ori de câte ori este posibil, trebuie luate în considerare tratamente alternative şi, dacă este necesară, trebuie avută în vedere întreruperea temporară a tratamentului cu rosuvastatină. În situaţiile în care administrarea concomitentă a acestor medicamente cu rosuvastatina nu poate fi evitată, trebuie evaluate cu atenţie riscurile şi beneficiile tratamentelor concomitente şi ajustarea dozelor de rosuvastatină (vezi pct. 4.5).

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele medicamentelor administrate concomitent asupra rosuvastatinei
Inhibitorii de proteine transportoare: Rosuvastatina este un substrat pentru anumite proteine
transportoare inclusiv transportorul de captare hepatică OATP1B1 şi al transportorului de eflux
BCRP. Administrarea concomitentă de rosuvastatină cu medicamente care sunt inhibitori ai
acestor proteine transportoare poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice de rosuvastatină
şi creşterea riscului de miopatie (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 4.5, Tabelul 1).
Ciclosporină: În timpul tratamentului concomitent cu rosuvastatină şi ciclosporină, valorile ASC
pentru rosuvastatină au fost în medie de 7 ori mai mari decât cele observate la voluntarii sănătoşi
(vezi Tabelul 1). Ultrox este contraindicat la pacienţii trataţi concomitent cu ciclosporină (vezi
pct. 4.3). Administrarea concomitentă nu a afectat concentraţiile plasmatice de ciclosporină.
Inhibitorii de protează: Deşi mecanismul exact de interacţiune este necunoscut, folosirea
concomitentă de inhibitori de protează poate creşte semnificativ expunerea la rosuvastatină (vezi
Tabelul 1). De exemplu, într-un studiu de farmacocinetică, administrarea concomitentă la
voluntari sănătoşi a unei doze de 10 mg rosuvastatină şi a unei asocieri de două inhibitoare de
protează (300 mg atazanavir/100 mg ritonavir) a fost asociată cu o creştere de trei ori a valorilor
ASC şi, respectiv, de șapte ori a valorilor Cmax pentru rosuvastatină. Administrarea concomitentă
a rosuvastatinei cu unele asocieri de inhibitori de protează poate fi luată în considerare după
evaluarea atentă a ajustării dozelor de rosuvastatină, bazată pe creşterea anticipată a expunerii la
rosuvastatină (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 4.5, Tabelul 1).
Gemfibrozil şi alte medicamente hipolipemiante: Utilizarea concomitentă a rosuvastatinei cu
gemfibrozil a determinat o creştere de 2 ori a Cmax şi ASC pentru rosuvastatină (vezi pct. 4.4). Pe
baza datelor din studiile de interacţiune specifică, nu se anticipează o interacţiune relevantă din
punct de vedere farmacocinetic cu fenofibratul; cu toate acestea, poate să apară o interacţiune
farmacodinamică. Gemfibrozilul, fenofibratul, alţi fibraţi şi dozele hipolipemiante (> sau egal cu
1 g/zi) de niacină (acid nicotinic) cresc riscul de miopatie atunci când sunt administrate
concomitent cu inhibitorii HMG-CoA reductazei, probabil deoarece aceştia pot determina
miopatie atunci când sunt administraţi în monoterapie. Doza de 40 mg este contraindicată în
cazul administrării concomitente cu un fibrat (vezi pct. 4.3 şi 4.4). De asemenea, la aceşti pacienţi
tratamentul trebuie iniţiat cu o doză de 5 mg.
Ezetimib: Utilizarea concomitentă a rosuvastatinei în doză de 10 mg cu ezetimib în doză de
10 mg a determinat creşterea de 1,2 ori a valorilor ASC pentru rosuvastatină la subiecţii cu
hipercolesterolemie (vezi Tabelul 1). Nu poate fi exclusă o interacţiune farmacodinamică, în ceea
ce priveşte reacţiile adverse, între rosuvastatină şi ezetimib (vezi pct. 4.4).
8

Antacide: Administrarea concomitentă a rosuvastatinei cu o suspensie conţinând hidroxid de
aluminiu şi magneziu a determinat o scădere a concentraţiei plasmatice de rosuvastatină de
aproximativ 50%. Acest efect a fost diminuat atunci când antiacidul a fost administrat la 2 ore
după administrarea rosuvastatinei. Relevanţa clinică a acestei interacţiuni nu a fost studiată.
Eritromicină: Utilizarea concomitentă a rosuvastatinei şi eritromicinei a determinat o scădere de
20% a ASC şi o scădere de 30% a Cmax pentru rosuvastatină. Această interacţiune poate fi
determinată de creşterea motilităţii intestinale indusă de eritromicină.
Izoenzimele citocromului P450: Rezultatele studiilor in vivo şi in vitro au arătat faptul că
rosuvastatina nu este nici inhibitor şi nici inductor al izoenzimelor citocromului P450. În plus,
rosuvastatina este un substrat slab pentru aceste izoenzime. Prin urmare, nu se anticipează
interacţiuni medicamentoase care să rezulte din metabolizarea mediată de citocromul P450. Nu
au fost observate interacţiuni relevante din punct de vedere clinic între rosuvastatină şi fluconazol
(un inhibitor al CYP 2C9 şi CYP 3A4) sau ketoconazol (un inhibitor al CYP 2A6 şi CYP 3A4).
Ticagrelor: Ticagrelor poate provoca insuficiență renală și poate influența excreția renală a
rosuvastatinei, ceea ce crește riscul de acumulare a rosuvastatinei. În unele cazuri, administrarea
concomitentă de ticagrelor și rosuvastatină a dus la scădere a funcției renale, creștere a valorilor
creatinfosfokinazei și rabdomioliză. În timpul administrării concomitente de ticagrelor și
rosuvastatină, se recomandă verificarea funcției renale și a valorilor creatinfosfokinazei.
Interacţiuni care necesită ajustarea dozelor de rosuvastatină (vezi şi Tabelul 1): Atunci când este
necesară administrarea concomitentă a ULTROX cu alte medicamente despre care se cunoaşte că
cresc expunerea la rosuvastatină, dozele de rosuvastatină trebuie ajustate. În cazul în care
creşterea anticipată a expunerii (ASC) este de aproximativ 2 ori sau mai mare, se începe cu o
doză de 5 mg rosuvastatină, administrată o dată pe zi. Doza maximă zilnică de rosuvastatină
trebuie ajustată astfel încât expunerea anticipată la rosuvastatină să nu fie mai mare decât cea a
unei doze zilnice de 40 mg de rosuvastatină, administrată fară alte medicamente cu care
interacţionează, de exemplu o doză de 20 mg rosuvastatină în cazul administrării concomitente cu
gemfibrozil (creştere de 1,9 ori) şi o doza de 10 mg rosuvastatină în cazul administrării
concomitente cu asocierea atazanavir/ritonavir (creştere de 3,1 ori).
Tabelul 1. Efectul medicamentelor administrate concomitent asupra expunerii la rosuvastatină
(ASC în ordine descrescătoare a amplitudinii) din studiile clinice publicate.
Schema de tratament a medicamentului cu care Schema
interacţionează
tratament
rosuvastatinei

de Modificări ale
a ASC* pentru
rosuvastatină

Sofosbuvir/velpatasivir/voxilaprevir (400mg-100mg- 10mg doză unică
100mg) +Voxilaprevir (100mg) o dată pe zi, 15 zile

7,4 ori ↑

Ciclosporină 75 mg, BID, până la 200 mg, BID, 6 luni 10 mg OD, 10 zile

7,1 ori ↑

Darolutamidă 600mg de două ori pe zi, 5 zile

5 mg, doză unică

5,2 ori ↑

Regorafenib 160 mg, OD, 14 zile

5 mg, doză unică

3,8 ori ↑

Atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg, OD, 8 zile

10 mg, doză unică

3,1 ori ↑

10 mg, doză unică

2,7 ori ↑

Ombitasvir 25 mg/paritaprevir 150 mg/ Ritonavir 100 5 mg, doză unică
mg OD/ dasabuvir 400 mg BID, 14 zile

2,6 ori ↑

Grazoprevir 200 mg/elbasvir 50 mg OD, 11 zile

10 mg, doză unică

2,3 ori ↑

Glecaprevir 400 mg/pibrentasvir 120 mg OD, 7 zile

5 mg OD, 7 zile

2,2 ori ↑

Lopinavir 400 mg/ritonavir 100 mg BID, 17 zile

20 mg OD, 7 zile

2,1 ori ↑

Velpatasvir 100 mg OD

Clopidogrel 300 mg doză de încărcare, urmată de 20 mg, doză unică
75 mg la 24 de ore

2 ori ↑

Gemfibrozil 600 mg BID, 7 zile

80 mg, doză unică

1,9 ori ↑

Eltrombopag 75 mg OD, 5 zile

10 mg, doză unică

1,6 ori ↑

Darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg BID, 7 zile

10 mg OD, 7 zile

1,5 ori ↑

Tipranavir 500 mg/ritonavir 200 mg BID, 11 zile

10 mg, doză unică

1,4 ori ↑

Dronedaronă 400 mg BID

Nu este disponibil

1,4 ori ↑

Itraconazol 200 mg OD, 5 zile

10 mg, doză unică

**

Ezetimib 10 mg OD, 14 zile

10 mg, OD, 14 zile

**

Fosamprenavir 700 mg/ritonavir 100 mg BID, 8 zile

10 mg, doză unică

↔

Aleglitazar 0,3 mg, 7 zile

40 mg, 7 zile

↔

Silimarină 140 mg TID, 5 zile

10 mg mg, doză ↔
unică

Fenofibrat 67 mg TID, 7 zile

10 mg, 7 zile

↔

Rifampicină 450 mg OD, 7 zile

20 mg, doză unică

↔

Ketoconazol 200 mg BID, 7 zile

80 mg, doză unică

↔

Fluconazol 200 mg OD, 11 zile

80 mg, doză unică

↔

Eritromicină 500 mg QID, 7 zile

80 mg, doză unică

20% ↓

Baicalin 50 mg TID, 14 zile

20 mg, doză unică

47% ↓

1,4 ori ↑
1,2 ori ↑

Datele exprimate ca modificare de X ori reprezintă un raport simplu între valoarea în cazul
administrării concomitente şi valoarea în cazul administrării numai de rosuvastatină. Datele
exprimate ca modificare în % reprezintă diferenţa % faţă de rosuvastatina administrată singură.
Creşterea este indicată ca “↑”, fără modificare ca “↔”, scăderea ca “↓”.
**
Au fost efectuate mai multe studii privind interacţiunile, cu diferite doze de rosuvastatină;
tabelul prezintă raportul cel mai semnificativ.
OD = o dată pe zi; BID = de două ori pe zi; TID = de trei ori pe zi; QID = de patru ori pe zi.
*

Efectele rosuvastatinei asupra medicamentelor administrate concomitent
Antagoniştii vitaminei K: Similar altor inhibitori de HMG-CoA reductază, inţierea tratamentului
sau creşterea treptată a dozei de rosuvastatină la pacienţi trataţi concomitent cu antagonişti ai
10

vitaminei K (de exemplu warfarina sau alt anticoagulant cumarinic) poate determina creşterea
International Normalized Ratio (INR). Întreruperea sau scăderea dozei de rosuvastatină poate
duce la o scădere a INR. În asemenea situaţii, este oportună supravegherea adecvată a INR.
Contraceptivele orale/terapia de substituţie hormonală (TSH): Administrarea concomitentă de
rosuvastatină şi un contraceptiv oral a determinat creşterea valorilor ASC pentru etinil-estradiol şi
norgestrel cu 26% şi, respectiv, cu 34%. Aceste creşteri ale valorilor plasmatice trebuie luate în
considerare atunci când se aleg dozele de contraceptive orale. Nu sunt disponibile date
farmacocinetice la subiecţii care iau concomitent rosuvastatină şi TSH şi, prin urmare, efecte
similare nu pot fi excluse. Totuşi, asocierea a fost folosită extensiv la femei în cadrul studiilor
clinice şi a fost bine tolerată.
Alte medicamente:
Digoxină: Bazat pe datele studiilor specifice privind interacţiunile, nu se anticipează o
interacţiune semnificativă clinic cu digoxina.
Acid fusidic: Nu s-au efectuat studii de interacţiune cu rosuvastatină și acid fusidic. Riscul de
miopatie, inclusiv rabdomioliză, poate fi crescut de administrarea concomitentă de acid fusidic
administrat sistemic şi statine. Mecanismul acestei interacţiuni (indiferent dacă este
farmacodinamic sau farmacocinetic, sau amândouă) este încă necunoscut. La pacienţii care au
primit această combinaţie au existat raportări de rabdomioliză (inclusiv unele cazuri cu evoluţie
letală).
Dacă tratamentul cu acid fusidic administrat sistemic este necesar, tratamentul cu rosuvastatină
trebuie întrerupt pe toată durata tratamentului cu acid fusidic (vezi și pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Studiile de interacţiune au fost efectuate doar la adulţi. Gradul interacţiunilor la copii şi
adolescenţi nu este cunoscut.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi
gravidă, adresaţi-vă medicului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Nu luaţi Ultrox dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi. Dacă rămâneţi gravidă în timp ce luaţi
Ultrox, întrerupeţi imediat tratamentul şi spuneţi-i medicului dumneavoastră. Femeile
trebuie să evite să rămână gravide în timpul tratamentului cu Ultrox, folosind metode de
contracepţie corespunzătoare.