Fișă tehnică · Toreo 25 mg/ml, suspensie orală

Doze

Administrare la adulţi

Doza recomandată uzual este de 2 ml (4 puff-uri), echivalentul a 50 mg de sildenafil, luată atunci când este nevoie, la aproximativ o oră înainte de activitatea sexuală. În funcție de eficacitate și de tolerabilitate, doza poate fi crescută până la 4 ml (8 puff-uri, echivalent cu 100 mg sildenafil), sau scăzută până la 1 ml (2 puff-uri, echivalent cu 25 mg de sildenafil).

Doza maximă recomandată de Toreo este de 4 ml (8 puff-uri, echivalent cu 100 mg sildenafil). Frecvența maximă de administrare este o dată pe zi. Dacă Toreo 25 mg/ml suspensie orală este luat împreună cu alimente, declanșarea acțiunii poate fi întârziată comparativ cu luarea acestuia pe stomacul gol (vezi pct. 5.2).

Fiecare activare a pompei (puff) eliberează 0,5 ml de suspensie orală, care conține 12,5 mg sildenafil. 1

Grupe speciale de pacienți

Pacienți vârstnici

La pacienții vârstnici (≥ 65 ani) nu este necesară ajustarea dozei.

Pacienți cu insuficiență renală

Recomandările privind modul de administrare descrise în „Utilizarea la adulți” se aplică pacienților cu insuficiență renală ușoară până la moderată (clearance-ul creatininei = 30-80 ml/min).

Deoarece clearence-ul pentru sildenafil este redus la pacienții cu insuficiență renală severă (clearenceul creatininei <30 ml/min), trebuie avută în vedere o doză de 1 ml (2 puff-uri, echivalent a 25 mg de sildenafil). În funcție de eficacitate și de tolerabilitate, doza poate fi crescută treptat până la 2 ml (4 puffuri, echivalent a 50 mg de sildenafil), dacă este necesar.

Pacienți cu insuficiență hepatică

Deoarece clearence-ul pentru sildenafil este redus la pacienții cu insuficiență hepatică (de exemplu, ciroză), trebuie avută în vedere o doză de 1 ml (2 puff-uri, echivalent a 25 mg de sildenafil). În funcție de eficacitate și de tolerabilitate, doza poate fi crescută treptat până la 2 ml (4 puff-uri, echivalent a 50 mg de sildenafil), dacă este necesar.

Copii și adolescenți

Toreo 25 mg/ml suspensie orală nu este indicat la persoane cu vârsta sub 18 ani.

Utilizarea la pacienții care iau alte medicamente

Cu excepția ritonavirului, situație în care nu se recomandă administrarea concomitentă a sildenafilului (vezi pct. 4.4), la pacienții care urmează tratament concomitent cu inhibitori ai CYP3A4 trebuie avută în vedere administrarea unei doze inițiale de 1 ml (2 puff-uri, echivalent a 25 mg de sildenafil) (vezi pct. 4.5).

Pentru minimalizarea potențialului de apariție a hipotensiunii arteriale ortostatice la pacienții care primesc tratament cu alfablocante, aceștia trebuie să fie stabilizați cu un tratament cu alfa-blocante, înainte de inițierea tratamentului cu sildenafil. În plus, trebuie avută în vedere inițierea tratamentului cu sildenafil cu o doză de 1 ml (2 puff-uri, echivalent a 25 mg de sildenafil) (vezi pct. 4.4 și 4.5).

Mod de administrare

Pentru administrare orală. În niciun caz nu se va administra pe alte căi.

Este recomandat de a administra preparatul pe stomacul gol, deoarece absorbția sildenafilului poate fi încetinită în cazul administrării concomitente cu îngerarea alimentelor.

Înainte de prima utilizare a preparatului, este necesar de a activa pompa de 3 ori (aruncând conținutul de preparat eliberat), în scopul ajustării acesteia. Neajustarea pompei poate duce la administrarea unei doze mai mici la prima utilizare.

În niciun caz nu se va administra pe cale nazală sau cutanată.

Instrucțiuni de utilizare:

1. Se agită puternic flaconul înainte de fiecare utilizare, pentru a se asigura că în flacon nu se observă un precipitat al medicamentului.

Figura 1.

2

2. A se roti pompa de dozare în poziție deschisă (OPEN).

Figura 2.

3. Doar pentru prima utilizare: a se apăsa și activa pompa de 3 ori în scopul ajustării acesteia și a se arunca produsul eliberat după a 3-a activare (pompa este concepută astfel încât nu se eliberează produs după primele 2 activări ale pompei).

4. A se înclina puțin capul înapoi. A se pune pompa în gură. A se apăsa pompa de dozare de câte ori este necesar, în conformitate cu doza prescrisă de medic și a se aplica suspensia pe limbă, și a se înghiți imediat suspensia împreună cu saliva. A se evita contactul direct între capătul pompei de dozare și interiorul gurii și limbii.

Figura 3.

5. A se roti pompa de dozare în poziție închisă (CLOSE).

Figura 4.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra sildenafilului
Studii in vitro
Metabolizarea sildenafilului este mediată în principal de citocromul P450 (CYP) prin izoenzimele 3A4
(calea principală) şi 2C9 (calea secundară). Prin urmare, inhibitorii acestor izoenzime pot reduce
clearance-ul sildenafilului iar inductorii acestor izoenzime pot creşte cleareance-ul sildenafilului.
Studii in vivo
Datele farmacocinetice din studiile clinice au evidenţiat o reducere a clearance-ului sildenafilului când
acesta este administrat concomitent cu inhibitori ai izoenzimei CYP3A4 (cum sunt ketoconazol,
eritromicină, cimetidină). Cu toate că nu s-a înregistrat o creştere a incidenţei evenimentelor adverse, la
aceşti pacienţi trebuie luată în considerare utilizarea unei doze iniţiale de 25 mg sildenafil (2 puff-uri)
când se administrează concomitent cu inhibitori ai izoenzimei CYP3A4.
La starea de echilibru, administrarea concomitentă de ritonavir (în doză de 500 mg de două ori pe zi), un
inhibitor al proteazei HIV, care este şi un inhibitor puternic al citocromului P450, cu sildenafil (în doză
unică de 100 mg), a determinat creşterea cu 300% (de 4 ori) a Cmax a sildenafilului şi cu 1000% (de 11
ori) a ASC (aria de sub curba concentraţiei în funcţie de timp) pentru sildenafil. La 24 ore concentraţia
plasmatică de sildenafil a fost încă de aproximativ 200 ng/ml, comparativ cu 5 ng/ml atunci când
sildenafilul a fost administrat în monoterapie.
Această constatare este în concordanţă cu efectele marcate ale ritonavirului asupra unui spectru larg de
substraturi ale citocromului P450. Sildenafilul nu a influenţat farmacocinetica ritonavirului. Pe baza
datelor farmacocinetice rezultă că administrarea concomitentă de sildenafil și ritonavir nu este
recomandată (vezi pct. 4.4) și că în niciun caz doza maximă de sildenafil nu trebuie să depășească 1 ml
(2 puff-uri, echivalent a 25 mg de sildenafil), într-un interval de 48 ore.
La starea de echilibru, administrarea concomitentă de saquinavir (în doză de 1200 mg de trei ori pe zi),
un alt inhibitor al proteazei HIV şi al izoenzimei CYP3A4 cu sildenafil (în doză unică de 100 mg) a
determinat creşterea cu 140% a Cmax a sildenafilului şi cu 210% a ASC pentru sildenafil. Sildenafilul
nu a influenţat farmacocinetica saquinavirului (vezi pct. 4.2). Este posibil ca inhibitori mai puternici ai
CYP3A4 cum sunt ketoconazolul şi itraconazolul să aibă efecte mai importante.
Când sildenafilul a fost administrat în doza unică de 100 mg concomitent cu eritromicină, un inhibitor
moderat al CYP3A4, la starea de echilibru (în doză de 500 mg de două ori pe zi, timp de 5 zile) s-a
înregistrat o creştere cu 182% a expunerii sistemice la sildenafil (ASC). La voluntarii sănătoşi de sex
masculin nu s-a înregistrat niciun efect al azitromicinei (la doza de 500 mg pe zi, timp de 3 zile) asupra
ASC, Cmax, Tmax, constantei vitezei de eliminare sau timpului consecutiv de înjumătăţire plasmatică
prin eliminare ale sildenafilului sau ale principalilor metaboliţi circulanţi.

La voluntari sănătoşi, cimetidina (800 mg) care este un inhibitor al citocromului P450 și un inhibitor
nespecific al CYP3A4, când a fost administrată concomitent cu sildenafilul (50 mg) a deteminat o
creştere cu 56% a concentraţiei plasmatice de sildenafil.
Sucul de grepfrut este un inhibitor slab al CYP3A4 implicat în metabolismul de la nivelul peretelui
intestinal şi poate duce la o creştere mică a concentraţiei plasmatice de sildenafil.
Dozele unice de antiacide (hidroxid de magneziu/hidroxid de aluminiu) nu au influenţat
biodisponibilitatea sildenafilului.
Cu toate că nu au fost realizate studii specifice de interacţiune cu toate medicamentele, studiile de
farmacocinetică populaţionale au demonstrat că farmacocinetica sildenafilului nu a fost influenţată de
tratamentul concomitent cu inhibitori ai CYP2C9 (cum sunt tolbutamida, warfarina, fenitoina), inhibitori
ai CYP2D6 (cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, antidepresivele triciclice), tiazide şi
diuretice înrudite, diuretice de ansă sau diuretice care economisesc potasiul, inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei (IECA), blocanţi ai canalelor de calciu, antagonişti ai receptorilor betaadrenergici sau activatori ai metabolismului CYP450 (cum sunt rifampicina şi barbituricele). Întrun
studiu efectuat la voluntari bărbaţi sănătoşi, administrarea concomitentă a antagonistului de endotelină,
bosentan (inductor al CYP3A4 [moderat], CYP2C9 şi posibil al CYP2C19), la starea de echilibru (125
mg de două ori pe zi) şi sildenafil la starea de echilibru (80 mg de 3 ori pe zi) a determinat scăderi de
62,6% şi 55,4% ale ASC şi respectiv Cmax pentru sildenafil. Astfel, este de aşteptat ca administrarea
concomitentă de inductori puternici ai CYP3A4, precum rifampicină, să determine scăderi mai mari ale
concentraţiilor plasmatice de sildenafil.
Nicorandil este un hibrid între un activator al canalelor de potasiu şi nitrat. Din cauza nitratului din
compoziţie, este posibil să determine o interacţiune puternică cu sildenafilul.
Efectele sildenafilului asupra altor medicamente
Studii in vitro
Sildenafilul este un inhibitor slab al izoenzimelor 1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 şi 3A4 (CI50> 150 µM)
ale citocromului P450. Luând în considerare concentraţiile plasmatice maxime de sildenafil de 8
aproximativ 1 µM realizate după administrarea dozelor recomandate, este puţin probabil ca Toreo să
modifice clearance–ul substraturilor acestor izoenzime.
Nu sunt disponibile date privind interacţiunile medicamentoase dintre sildenafil şi inhibitori nespecifici
de fosfodiesteraze cum sunt teofilina sau dipiridamolul.
Studii in vivo
În concordanţă cu efectele cunoscute ale sildenafilului asupra căii oxid nitric/GMPc (vezi pct. 5.1), s-a
demonstrat că acesta potenţează efectele hipotensoare ale nitraţilor şi, prin urmare, este contraindicată
administrarea concomitentă a sildenafilului cu donori de oxid nitric (cum este nitritul de amil) sau cu
orice forme de nitraţi (vezi pct. 4.3).
Riociguat
Studiile preclinice au arătat un efect suplimentar de reducere a tensiunii arteriale în cazul administrării
concomitente de inhibitori ai PDE5 cu riociguat. În cadrul studiilor clinice, riociguat a determinat o
creștere a efectelor hipotensoare ale inhibitorilor de PDE5. În cadrul populației studiate nu s-a evidențiat
7

niciun efect favorabil clinic al acestei administrări concomitente. Administrarea concomitentă de
riociguat cu inhibitori ai PDE5, inclusiv sildenafil, este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de sildenafil la pacienţii trataţi cu blocante alfa-adrenergice poate determina
la unii pacienţi susceptibili hipotensiune arterială simptomatică. Aceasta este mai probabil să apară în
primele 4 ore după administrarea dozei de sildenafil (vezi pct. 4.2 şi 4.4). În 3 studii de interacţiune
medicamentoasă specifică, alfa-blocantul doxazosin (4 mg şi 8 mg) şi sildenafilul (25 mg, 50 mg sau 100
mg) au fost administrate simultan pacienţilor cu hipertrofie benignă de prostată (HBP) stabilizaţi sub
tratamentul cu doxazosin. La grupele de pacienţi aflate în studiu au fost observate scăderi suplimentare
medii ale tensiunii arteriale în clinostatism de 7/7 mmHg, 9/5 mmHg şi, respectiv, 8/4 mmHg şi scăderi
suplimentare medii ale tensiunii arteriale în ortostatism de 6/6 mmHg, 11/4 mmHg şi, respectiv, 4/5
mmHg. La administrarea simultană de sildenafil şi doxazosin pacienţilor stabilizaţi sub tratamentul cu
doxazosin, au fost raportate ocazional cazuri de hipotensiune arterială posturală simptomatică. Aceste
raportări au inclus ameţeli şi stare de confuzie, dar nu şi sincopă.
Nu a fost observată nicio interacţiune semnificativă când sildenafilul (50 mg) a fost administrat
concomitent cu tolbutamida (250 mg) sau warfarina (40 mg), ambele fiind metabolizate de către
CYP2C9.
Sildenafilul (50 mg) nu a potenţat acţiunea acidului acetilsalicilic (150 mg) de creştere a timpului de
sângerare.
Sildenafilul (50 mg) nu a potenţat efectele hipotensoare ale alcoolului etilic la voluntarii sănătoşi, cu
media alcoolemiilor maxime de 80 mg/dl.
S-a demonstrat că profilul reacţiilor adverse în cazul în care se administrează sildenafil la pacienţii care
sunt în tratament cu un antihipertensiv aparţinând uneia din următoarele clase - diuretice, blocanţi
betaadrenergici, IEC, antagonişti ai angiotensinei II, antihipertensive cu acţiune vasodilatatoare
periferică sau centrală, blocanţi ai neuronilor adrenergici, blocanţi ai canalelor de calciu, blocanţi ai
receptorilor alfa-adrenergici - este similar cu profilul reacţiilor adverse al pacienţilor la care s-a
administrat placebo. Într-un studiu de interacţiune specifică în care au fost incluşi pacienţi hipertensivi
aflaţi sub tratament cu amlodipină şi la care s-a administrat concomitent sildenafil (100 mg) s-a observat
o scădere suplimentară a tensiunii arteriale sistolice în clinostatism de 8 mmHg. Scăderea suplimentară
a tensiunii arteriale diastolice a fost de 7 mmHg.
Aceste scăderi suplimentare ale tensiunii arteriale au fost similare cu cele observate în cazul administrării
de sildenafil în monoterapie la voluntari sănătoşi (vezi pct. 5.1).
Sildenafil (100 mg) nu a influenţat farmacocinetica la starea de echilibru a inhibitorilor proteazei HIV,
saquinavirul şi ritonavirul, ambele fiind substraturi ale CYP3A4.
La voluntari bărbaţi sănătoşi, sildenafil la starea de echilibru (80 mg de trei ori pe zi.) a determinat o
creştere de 49,8% a ASC a bosentanului şi o creştere de 42% a Cmax a bosentanului (125 mg de două
ori pe zi).
Adăugarea unei doze unice de sildenafil la sacubitril/valsartan la pacienții cu hipertensiune arterială, în
stare de echilibru, a fost asociată cu o reducere semnificativ mai mare a tensiunii arteriale comparativ cu
8

administrarea de sacubitril/valsartan în monoterapie. Prin urmare, se recomandă prudență atunci când se
inițiază tratamentul cu sildenafil la pacienții cărora li se administrează sacubitril/valsartan.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Toreo nu este destinat utilizării de către femei.