Fișă tehnică · Torasemida STADA 5 mg, comprimate

Administrare orală.

Comprimatele pot fi administrate oricând între mese, după cum este necesar. Comprimatele se administrează fără a fi mestecate, cu puțin lichid, preferabil dimineața.

Datorită biodisponibilității ridicate a torasemidei, dozele administrate oral și intravenos sunt echivalente din punct de vedere terapeutic, astfel pacienții pot trece de la o formă de administrare la alta fără a modifica doza.

Insuficiență cardiacă congestivă: doza inițială uzuală este de 10-20 mg torasemidă o dată pe zi. Dacă răspunsul diuretic este insuficient, doza trebuie crescută de aproximativ două ori până la obținerea efectului dorit.

Insuficiență renală cronică: doza inițială uzuală este de 20 mg torasemidă o dată pe zi. Dacă răspunsul diuretic este insuficient, doza trebuie crescută de aproximativ două ori până la obținerea efectului dorit.

Ciroză hepatică: doza inițială uzuală este de 5 sau 10 mg torasemidă o dată pe zi, administrată în asociere cu un antagonist al aldosteronului sau cu un diuretic care economisește potasiu. Dacă răspunsul diuretic este insuficient, doza trebuie crescută de aproximativ două ori până la obținerea efectului dorit. Dozele unice mai mari de 40 mg nu au fost studiate în mod adecvat.

Hipertensiune arterială: doza inițială uzuală este de 2,5-5 mg torasemidă o dată pe zi. Dacă reducerea tensiunii arteriale este insuficientă în termen de la patru până la șase săptămâni de tratament, doza poate fi crescută la 10 mg o dată pe zi. În cazul unui răspuns insuficient la această doză, se recomandă adăugarea unui agent antihipertensiv suplimentar la schema terapeutică.

Vârstnici: nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici (vezi pct. 5.2).

Copii: siguranța și eficacitatea torasemidei la copii nu au fost stabilite.

cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
La pacienții cu hipertensiune arterială esențială torasemida a fost administrată concomitent cu
beta-blocante, inhibitori ECA și antagoniști ai canalelor de calciu. La pacienții cu insuficiență
cardiacă congestivă torasemida a fost administrată concomitent cu glicozide digitalice, inhibitori
ECA și nitrați organici. Niciuna dintre aceste utilizări combinate nu a fost asociată cu evenimente
adverse noi sau neașteptate.
Torasemida nu afectează legarea de proteine a glibenclamidei sau warfarinei și nu influențează
efectul anticoagulant al fenprocumonei (un derivat apropiat de cumarină), de asemenea, nu
afectează farmacocinetica digoxinei sau carvedilolului (un vasodilatator/beta-blocant). La
voluntari sănătoși administrarea concomitentă de torasemidă a determinat o reducere semnificativă
a clearance-ului renal al spironolactonei, cu creșteri corespunzătoare ale ariei sub curbă (ASC). Cu
toate acestea, datele clinice disponibile nu indică necesitatea ajustării dozelor pentru niciunul dintre
medicamente.
Deoarece torasemida și salicilații concurează pentru secreția tubulară renală, pacienții care primesc
doze mari de salicilați pot prezenta toxicitate atunci, când se administrează concomitent torasemida.

În plus, deși potențialele interacțiuni ale torasemidei cu antiinflamatoarele nesteroidiene (inclusiv
acidul acetilsalicilic/aspirina) nu au fost studiate, administrarea concomitentă a acestor
medicamente cu un alt diuretic de ansă (furosemid) a fost ocazional asociată cu insuficiență renală.
Efectul natriuretic al torasemidei (similar altor diuretice) este parțial inhibat de administrarea
concomitentă de indometacină. Acest efect a fost observat pentru torasemidă în condiții de aport
alimentar scăzut de sodiu (50 mEq/zi), dar nu și la un aport normal de sodiu (150 mEq/zi).
Farmacocinetica și activitatea diuretică a torasemidei nu sunt influențate de administrarea
concomitentă de cimetidină sau spironolactonă.
Administrarea concomitentă de digoxină a fost asociată cu o creștere de aproximativ 50% a ariei
sub curbă a torasemidei, fără a necesita ajustarea dozei.
Utilizarea concomitentă a torasemidei și colestiraminei nu a fost studiată la om, totuși, într-un
studiu pe animale, administrarea concomitentă de colestiramină a redus absorbția torasemidei
administrate oral. Prin urmare, administrarea concomitentă nu este recomandată; se recomandă
separarea administrării celor două medicamente în timp.
Administrarea concomitentă de probenecid reduce secreția tubulară proximală a torasemidei,
determinând astfel o scădere a efectului diuretic.
Este cunoscut faptul că alte diuretice reduc clearance-ul renal al litiului, crescând riscul de
toxicitate, astfel încât utilizarea concomitentă de litiu și diuretice trebuie efectuată cu prudență. Nu
au fost efectuate studii privind administrarea concomitentă a torasemidei cu litiu.
S-a raportat că alte diuretice potențează efectul ototoxic al antibioticelor aminoglicozidice și al
acidului etacrinic, în special în prezența afectării funcției renale. Aceste posibile interacțiuni cu
torasemida nu au fost studiate.

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă,
adresați-vă medicului înainte de a lua acest medicament.
Torasemida nu este recomandată în timpul sarcinii.
Nu se cunoaște dacă torasemida trece în laptele matern, astfel nu se recomandă utilizarea în timpul
alăptării.
Copii și adolescenți
Torasemida STADA nu se recomandă la copii și adolescenți, deoarece siguranța și eficacitatea nu au
fost stabilite în această grupă de vârstă.